ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2535/2023

Ședința publică din data de 7 decembrie 2023

Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1402 A din 21 decembrie 2021, Curtea de Apel Bihor, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca, pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală, în calitate de reprezentant al Statului Român.

A respins cererea intimatului A. de acordare a cheltuielilor de judecată în apel.

A luat act de declarația intimaților B., C., D., E., E., F. care au arătat că vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva deciziei civile nr. 1402 A din 21 decembrie 2021 a formulat recurs principal Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca, pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală, în calitate de reprezentant al Statului Român și recurs incident pârâtul A., care au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 9 martie 2022, sub nr. x/2017.

Recursurile au fost admise în principiu prin încheierea din 3 noiembrie 2022, fiind respinse excepțiile nulității recursurilor.

Prin încheierea de ședință din 6 aprilie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a suspendat judecata recursurilor declarate de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca și de pârâtul A. împotriva deciziei civile nr. 1402A din 21 decembrie 2021 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., având în vedere că în cauză a intervenit decesul intimatului-pârât E., fapt dovedit prin certificatul de deces depus la dosar.

La 31 octombrie 2023, prin e-mail, recurenta-reclamantă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, prin Autoritatea Vamală Română, prin Direcția Regională Vamală Cluj, a depus cerere de repunere pe rol a cauzei, indicând numele moștenitorilor, G., fiu, intimatul-pârât în cauză E., fiu și H., soție, menționând și adresele primilor doi moștenitori rezultate din rechizitoriul penal.

La 16 noiembrie 2023, intimații-pârâți E., C. și D. au depus note scrise, prin care au invocat excepția perimării recursurilor față de faptul că în perioada 6 aprilie 2023 - 6 octombrie 2023 nu s-a efectuat niciun act procedural întrerupător sau de suspendare a termenului de perimare de către partea interesată.

De asemenea, intimatul-pârât F. a depus note scrise prin care a solicitat perimarea cererilor de recurs și respingerea cererii de repunere pe rol.

La 6 decembrie 2023, recurenta-reclamantă a formulat concluzii scris prin care a cerut respingerea cererii de constatare a nulității cererii de repunere pe rol, admiterea cererii de repunere pe rol și, drept consecință, admiterea recursului, anexând adresă de la Camera Notarilor Publici Oradea prin care s-a arătat că nu s-a solicitat deschiderea procedurii succesorale de pe urma defunctului E..

La termenul de judecată din 7 decembrie 2023, Înalta Curte a repus cauza pe rol în vederea discutării excepției perimării și a rămas în pronunțare asupra acesteia.

Având a se pronunța cu prioritate asupra excepției perimării recursurilor, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata perimate recursurile, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ., orice cerere de recurs se perimă de drept, dacă a rămas în nelucrare, din motive imputabile părții, timp de 6 luni, termen care curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță. De asemenea, conform art. 420 alin. (1) din același Cod, perimarea se constată din oficiu sau la cererea părții interesate.

Perimarea este o sancțiune procesuală care se bazează pe prezumția de desistare a părții, dedusă din faptul nestăruinței în timpul prevăzut de lege, sancțiune determinată de necesitatea de a se curma starea de incertitudine creată asupra raporturilor juridice deduse judecății prin cererea lăsată în nelucrare timp de 6 luni, din motive imputabile părții. Prin urmare, perimarea operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Verificând actele și lucrările dosarului, se constată că, după suspendarea judecății, dispusă, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., prin încheierea de ședință din 6 aprilie 2023, și până la data împlinirii termenului legal de perimare, și anume 6 octombrie 2023 (în speță neintervenind vreo cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare), nicio parte nu a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol, în vederea continuării judecății și nici nu a existat vreun alt act de procedură efectuat în cauză sau îndeplinit de părți.

Cererea formulată de recurenta-reclamantă la 23 octombrie 2023 privind comunicarea unei copii de pe certificatul de deces al intimatului-pârât E. (depus la dosar la termenul din 6 aprilie 2023, când s-a dispus suspendarea cauzei), precum și cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de aceeași recurentă-reclamantă la 31 octombrie 2023, prin care au fost indicați prezumtivii moștenitori ai intimatului-pârât decedat, nu au efect de întrerupere a cursului perimării, întrucât au fost formulate după împlinirea termenului legal de perimare, pe de o parte, iar, pe de altă parte, oricum solicitările recurentei-reclamante nu ar fi avut caracterul unor acte de procedură făcute în scopul judecării procesului, din moment ce aceasta, deși a indicat prezumtivii moștenitori ai intimatului-pârât decedat (fără a preciza expres, în sensul prevăzut de art. 415 pct. 2 C. proc. civ., "arătarea moștenitorilor"), nu a depus acte de stare civilă cu privire la prezumtivii moștenitori și nici vreun alt act din care să rezulte calitatea acestora de moștenitori și nici nu a solicitat introducerea acestora în cauză, ci doar a cerut repunerea cauzei pe rol în vederea efectuării, în continuare, de demersuri pentru clarificarea situației succesorale de pe urma defunctului intimat-pârât și identificării moștenitorilor acestuia.

Prin urmare, referitor la condiția necesară pentru a opera perimarea - pricina să fi rămas în nelucrare din vina părții - se constată că niciuna dintre părțile cauzei nu s-a preocupat, înăuntrul termenului de perimare, să depășească impedimentul procesual ce a lăsat cauza în nelucrare, efectuând demersuri direct sau prin intermediul instanței în scopul identificării moștenitorilor pârâtului decedat.

Din acest punct de vedere, Înalta Curte apreciază că operează o culpă procesuală, dată fiind pasivitatea în care părțile interesate au rămas pe perioada suspendării cauzei.

În acest context, Înalta Curte reține faptul că în cauză nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 2 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu subzistă vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ.

În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursurilor, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția perimării.

Constată perimate recursul declarat de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca, prin Autoritatea Vamală Română, prin Direcția Regională Vamală Cluj, și recursul incident declarat de pârâtul A. împotriva deciziei civile nr. 1402A din 21 decembrie 2021 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 judecători.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 decembrie 2023.