ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2344/2022

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2022

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalul Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, la 4 aprilie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 3.477.763,2 RON, reprezentând prejudiciu cauzat prin infracțiune și menținerea sechestrului asigurator instituit de organul de urmărire penală.

Prin sentința nr. 2393/CA din 15 septembrie 2017, Tribunalul Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței funcționale și a dispus trimiterea soluționării cererii formulate de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală pentru Statul Român, în contradictoriu cu pârâtul A., secției I civile a aceleiași instanțe.

Prin sentința nr. 23/C din 12 februarie 2018, pronunțată de Tribunalul Bihor, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost admisă excepția necompetenței funcționale și s-a dispus trimiterea, spre soluționare, a cererii formulate de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală pentru Statul Român, în contradictoriu cu pârâtul A., în favoarea Tribunalului Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 29/PI din 26 martie 2018, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a stabilit competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, pentru Statul Român, în contradictoriu cu pârâtul A., în favoarea Tribunalului Bihor, secția civilă.

Prin sentința nr. 108/C din 10 iulie 2019, pronunțată de Tribunalul Bihor, secția civilă în dosarul nr. x/2017, au fost respinse excepțiile inadmisibilității și prescripției dreptului material la acțiune. A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul Statul Român, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca - Agenția Națională de Administrare Fiscală Bihor, în contradictoriu cu pârâtul A..

Prin decizia nr. 119/A din 2 februarie 2022, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a admis excepția de perimare și a constatat ca fiind perimat apelul formulat de apelanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, pentru Statul Român, împotriva sentinței nr. 108/C din 10 iulie 2019, pronunțate de Tribunalul Bihor, secția civilă, în contradictoriu cu intimatul A..

Împotriva deciziei nr. 119/A din 2 februarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a declarat recurs reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, pentru Statul Român.

În cuprinsul memoriului de recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 242 și ale art. 416 din acest act normativ, constatând perimat apelul declarat în cauză, reținând neconformarea sa la obligațiile stabilite de instanță. A arătat că, pentru același motiv a fost respinsă, la 6 octombrie 2021, cererea de repunere pe rol pe care a formulat-o.

A susținut că dispozițiile art. 242 C. proc. civ. au fost încălcate, întrucât și-a îndeplinit obligațiile stabilite de instanță, respectiv a indicat, în concret, prejudiciul imputat intimatului A. și a arătat legătura existentă între prezentul dosar și dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Bihor (solicitarea aceleiași sume cu titlu de prejudiciu, dar de la alți pârâți).

Recurenta a afirmat că a menționat faptul că în rechizitoriul nr. x/2005 al DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea s-a consemnat valoarea prejudiciului, astfel cum acesta a fost stabilit prin procesul-verbal din 3 ianuarie 2006 întocmit în același dosar, precum și fapta imputată intimatului.

A invocat încălcarea dispozițiilor art. 416 C. proc. civ., susținând că cererea sa de repunere pe rol a îndeplinit condițiile prevăzute de lege, iar termenul de perimare de 6 luni a fost întrerupt. A menționat că această cerere reprezintă ultimul act de procedură îndeplinit de părți în cauză.

Prin raportul întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., s-a reținut că, deși decizia nr. 119/A din 2 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă este susceptibilă de recurs, calea extraordinară de atac a fost formulată cu nerespectarea dispozițiilor art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

De asemenea, s-a reținut că, prin întâmpinare, intimatul A. a invocat excepția nulității recursului din perspectiva neîncadrării criticilor în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților, conform dovezilor de înmânare aflate la dosarul de recurs, cu privire la care nu s-au formulat puncte de vedere.

Prin cererea depusă prin poșta electronică la 5 mai 2022, recurenta a solicitat introducerea în cauză, ca parte în proces, a Autorității Vamale Române, cu sediul în București, arătând că aceasta se subrogă în toate drepturile și obligațiile agenției și direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice, care au preluat calitatea lor procesuală în litigiile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza procesuală, conform art. 6 alin. (3) din Legea nr. 268/2021.

Înalta Curte, observând dispozițiile invocate, a constatat că Autoritatea Vamală Română a preluat calitatea procesuală a Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca.

Examinând cu prioritate recursul, din perspectiva excepției tardivității acestuia, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) și (2) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) și ale art. 421 alin. (2) din același act normativ, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 421 alin. (2) C. proc. civ., "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare".

Art. 181 alin. (1) pct. 2 din același act normativ prevede că, atunci "când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește".

Conform art. 185 alin. (1) C. proc. civ., "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

În cauză, decizia nr. 119 din 2 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, obiect al recursului pendinte, a fost pronunțată la 2 februarie 2022.

Recurenta-reclamantă a declarat recurs la 17 februarie 2022, prin poșta electronică, cererea de recurs fiind depusă la Curtea de Apel Oradea și la 18 februarie 2022, conform vizei aplicate de instanță pe acest script.

Potrivit dispozițiilor legale enunțate, termenul prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ., în care putea fi declarat recursul cel mai târziu, s-a împlinit la 8 februarie 2022, termenul fiind calculat în raport de prevederile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Față de aspectele expuse, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a exercitat calea extraordinară de atac a recursului cu nerespectarea termenului legal prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula, ca tardiv declarat, recursul formulat împotriva deciziei nr. 119 din 2 februarie 2022 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, pentru Statul Român, a cărei calitate procesuală a fost preluată de către Autoritatea Vamală Română.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca tardiv declarat, recursul formulat împotriva deciziei nr. 119 din 2 februarie 2022 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, pentru Statul Român, a cărei calitate procesuală a fost preluată de către Autoritatea Vamală Română.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 noiembrie 2022.