ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 132/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal la data de 25.06.2018, reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca-administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, pentru Statul Român, în temeiul art. 27 C. proc. pen. coroborat cu art. 1349, art. 1357 și urm. din Noul C. civ., (art. 998 - 999 vechiul C. civ.), a chemat în judecată pe pârâta A., în calitate de succesor al defunctului B., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 1.372.356,96 RON la care se adaugă dobânda legală, de la data nașterii datoriei, respectiv 17.06.2010 și până la data plații efective, în conformitate cu dispozițiile Ordonanței nr. 13/2011, reprezentând prejudiciul produs de către defunctul B., ca urmare a săvârșirii faptelor ilicite reținute prin rechizitoriul nr. x/2013 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea. Totodată a solicitat menținerea sechestrului asigurător aplicat asupra bunurilor mobile și imobile ale defunctului B., dispusă prin Ordonanța din data de 16.04.2015.

Hotărârea pronunțată în primă instanță de tribunal. Prin încheierea nr. 1129/CA din 28 iunie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Bihor, secția a III a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței funcționale a secției a III-a civile și de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Bihor si a dispus trimiterea dosarului spre competentă soluționare secției I civile a Tribunalului Bihor. Prin sentința civilă nr. 46/C din 04.03.2019 pronunțată de Tribunalul Bihor, secția I civilă, s-a respins excepția lipsei calității de reprezentant, excepția inadmisibilității și excepția autorității de lucru judecat, invocate de către pârâtă prin întâmpinările depuse; s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, și, prin urmare, s-a respins acțiunea civilă în pretenții în contradictoriu cu pârâta A., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; s-a respins cererea de menținere a măsurilor asigurătorii instituite asupra bunurilor mobile și imobile ale defunctului B., dispusă prin Ordonanța din data de 16.04.2015; s-a anulat, ca netimbrată, cererea de chemare în garanție introdusă de pârâta A., în contradictoriu cu chemata în garanție A.S.C. Galassini România S.R.L.; reclamanta a fost obligată să achite pârâtei suma de 1.600 RON cu titlul de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial redus potrivit art. 451 alin. (2) C. proc. civ. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta.

Hotărârea pronunțată în apel de Curtea de apel. Prin decizia civilă nr. 591 din 2 octombrie 2019, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Public Cluj Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală pentru Statul Român, în contradictoriu cu intimata A. împotriva sentinței civile nr. 46/C din 04.03.2019 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a menținut-o în întregime.

Calea de atac formulată în cauză. Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a declarat recurs reclamanta D.GR.F.P.- Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, pentru Statul Român. În cuprinsul cererii de recurs, recurenta a formulat, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., următoarele critici la adresa hotărârii instanței de apel: În mod eronat instanța de apel a constatat faptul că pentru a se putea reține legitimitatea procesuală pasivă a pârâtei în prezenta cauză, dat fiind obiectul acesteia care vizează angajarea răspunderii pentru o datorie a succesiunii, era necesar a se face dovada calității de moștenitor, aspect ce se putea proba doar în urma dezbaterii succesiunii. Existența răspunderii civile delictuale naște obligația de dezdăunare în patrimoniul persoanei care a săvârșit fapta ilicită cauzatoare de prejudicii și dacă, înainte de a se fi stabilit întinderea răspunderii, autorul prejudiciului a decedat, această obligație se transmite moștenitorilor săi. În considerentele hotărârii atacate s-a menționat greșit faptul că, deși acțiunea civilă derivă din dosarul penal nr. x/2015, fiind îndreptată împotriva pârâtei în conformitate cu prevederile art. 27 alin. (2) C. proc. pen., aceasta nu-i conferă de plano calitate procesuală pasivă; în realitate, potrivit art. 19 alin. (1) C. proc. pen., acțiunea civilă exercitată în procesul penal are caracter accesoriu acțiunii penale, având ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale. În opinia recurentei, pârâta A. are calitate de succesor al defunctului și, pe cale de consecință, are calitate procesuală pasivă. De altfel, în dosarul penal nr. x/2015, pârâta A. în această calitate de succesor al defunctului, a formulat apel împotriva sentinței penale nr. 36/P/2017, care a fost respins prin decizia penala nr. 265/A/2018 pronunțată de Curtea de Apel Oradea. Consideră că în mod neîntemeiat a fost respinsă cererea de menținere a sechestrului asigurător aplicat asupra bunurilor mobile și imobile ale defunctului B. dispusă prin Ordonanța din 16.04.2015, instanța de apel neținând cont de faptul că prin hotărârea penală s-a menținut măsura asigurătorie tocmai pentru a da posibilitate părții civile de a asigura recuperarea prejudiciului cauzat bugetului de stat. Apreciază că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de C. civ.

Procedura de filtru. Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 15 octombrie 2020, completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată a recursului la 28 ianuarie 2021, în ședință publică.

Apărările formulate în cauză În cauză, nu s-a formulat întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse. În esență, reclamanta a formulat o acțiune în despăgubiri pentru recuperarea unui prejudiciu rezultat dintr-o cauză penală, acțiunea fiind îndreptată împotriva soției inculpatului B., cercetat în dosarul penal. Reclamanta, în calitate de parte civilă, a recurs la calea unei acțiuni civile separate față de împrejurarea că, în acea cauză, latura civilă a rămas nesoluționată, constatându-se încetarea procesului penal ca urmare a decesului inculpatului. S-a reținut în cauza pendinte de către instanțele de fond că pârâta nu are calitate procesuală pasivă, nefiind moștenitoarea soțului său. În acest sens, s-a constatat că succesiunea defunctului B. nu a fost dezbătută, astfel că soția supraviețuitoare și descendenții direcți ai acestuia (care nu sunt parte în prezenta cauză), au calitatea de succesibili; potrivit art. 1100 alin 2 C. civ., succesibil este persoana care îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a putea moșteni, dar care nu și-a exercitat încă dreptul de opțiune succesorală. Prin urmare, deși acțiunea de față derivă din dosarul penal și a fost îndreptată împotriva pârâtei în conformitate cu prevederile art. 27 alin. (2) C. proc. civ. penală, aceasta nu-i conferă pârâtei de plano calitate procesuală pasivă, în condițiile art. 32 alin. (1) C. proc. civ. S-a mai constatat că reclamantul nu a uzat de alternativa judiciară pusă la dispoziția creditorilor moștenirii și anume aceea de a investi pe cale oblică instanța cu o cerere suplimentară de dezbatere succesorală judiciară după defunct (în vederea constatării calității de moștenitor, a cotelor și a masei succesorale și a partajului succesoral). Cererea de menținere a măsurilor asigurătorii instituite asupra bunurilor mobile și imobile ale defunctului B., dispusă prin Ordonanța din data de 16.04.2015 a fost respinsă ca o consecință a respingerii acțiunii principale. Recurentul critică soluția, în baza motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., considerând că, potrivit art. 19 alin. (1) C. proc. civ. penală, acțiunea civilă exercitată în procesul penal are caracter accesoriu acțiunii penale, având ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei penale și că această obligație se transmite moștenitorilor, pârâta deținând calitatea de succesor al inculpatului decedat. Critica este nefondată. În mod corect instanța de apel, validând soluția primei instanțe, a constatat că dovada calității de moștenitor se face cu certificatul emis în urma dezbaterii succesiunii defunctului, moment la care se cunosc persoanele care au acceptat succesiunea, masa succesorală și cotele ce revin acestora. Or, în cauză nu s-a făcut dovada dezbaterii acestei succesiuni nici în procedura notarială și nici pe cale judiciară. Împrejurarea că soția defunctului a încercat să continue procesul penal declarând apel împotriva hotărârii de primă instanță (prin decizia penală nr. 265/25.05.2018 a Curții de apel Oradea fiind respins apelul persoanei interesate A., ca neavând calitatea cerută de lege pentru a solicita continuarea procesului penal), nu are relevanța juridică pretinsă de recurentă. Acest demers procedural nu echivalează cu o acceptare expresă a succesiunii care să îi confere calitatea de moștenitoare, potrivit dispozițiilor dreptului comun în materie succesorală, neputând fi considerat, deopotrivă, nici un gest de acceptare tacită, în condițiile art. 1110 C. civ., de natură a dovedi transmisiunea universală a drepturilor și obligațiilor patrimoniale de la defunct la aceasta, întrucât nu aparține categoriei actelor de dispoziție, administrare sau folosință asupra unor bunuri ale moștenirii, la care textul de lege menționat se referă. Calea procedurală la care creditorul unei obligații patrimoniale a defunctului putea recurge pentru a obține, în condițiile legii, dezbaterea succesiunii, transmiterea patrimoniului către succesibilii acceptanți expres sau tacit și, în final, recuperarea datoriei imputate defunctului de la succesori, astfel cum au indicat instanțele de fond, era acțiunea oblică reglementată de art. 1560 C. civ., pe care reclamanta, în calitate de creditor al succesiunii, nu a exercitat-o. Cum aceasta nu își poate recupera debitul pretins de la un succesibil, ci doar de la un moștenitor care a preluat activul și pasivul succesiunii, iar pârâta nu deține încă această calitate, corect s-a constatat că, în litigiul pendinte inițiat de reclamantă, pârâta nu are calitate procesuală pasivă, nefiind debitor al raportului juridic obligațional invocat în cauză. Este lipsită de fundament legal și critica formulată împotriva soluției de respingere a cererii de menținere a sechestrului asigurător, aceasta fiind dispusă nu în urma analizei argumentelor ce vizează îndreptățirea și posibilitatea părții civile de a asigura recuperarea prejudiciului cauzat bugetului de stat, cum susține recurenta, ci raportat la soluția de respingere a acțiunii principale pentru lipsa calității procesuale pasive și cu aplicarea dispozițiilor art. 397 alin. (5) C. proc. civ. penală conform cărora măsurile asigurătorii încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acțiune în fața instanței civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii penale, împrejurare căreia i se circumscrie și soluția de respingere a unei atare acțiuni. Pentru aceste considerente, în baza art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.