ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 737/2021

Ședința publică din data de 10 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 14.05.2018 sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/19.04.2018 întocmit de către Inspecția de Integritate din cadrul Agenției Naționale de Integritate prin care s-a stabilit existența conflictului de interese în exercitarea funcției de consilier local din cadrul Consiliului Local Cărand.

Prin sentința nr. 249 din 11 octombrie 2018, Curtea de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul A., solicitând casarea sentinței atacate și, rejudecând cauza, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Recurentul -reclamant nu și-a încadrat în drept criticile formulate, susținând în esență că, în mod eronat, prima instanță a reținut ca fiind legal raportul de evaluare, deși nu ar fi fost îndeplinite condițiile prevederilor legale arătate ca fiind incidente pentru reținerea conflictului de interese.

În acest sens, a arătat că la momentul votului nu avea niciun interes personal de natură patrimonială, deci nu trebuia să se abțină de la vot și să anunțe că are un interes patrimonial, deoarece la acel moment nu știa va executa cele două lucrări în viitor. Pentru a fi în prezența unui conflict de interese trebuie să existe interesul patrimonial la momentului votului, iar în cazul său acesta nu a existat.

Ulterior, Primăria Cărand a întocmit o documentație tehnică la cele două lucrări de reparații, respectiv cea care privea grajdul Seliștea precum și cea de curățat fântâni, care i-au fost încredințate reclamantului și încă unui cetățean din comună, încasând de la primărie suma de 750 RON, conform statului de plata din luna septembrie 2012, iar pentru lucrarea de curățat fântâni pășune a primit suma de 750 RON.

După cum rezultă din cele arătate și din înscrisurile existente la dosar, recurentul-reclamant consideră că nu a încălcat nici o lege privind conflictul de interese deoarece nu a știut la momentul votului că el va contribui la efectuarea acelor lucrări.

Totodată, reiterează criticile privind neconcordanțele din cuprinsul raportului de evaluare în ce privește sancțiunea ce urmează a fi aplicată, raportat la art. 25 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, față de prevederile art. 69 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de recurs, intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar pe fond, respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.

Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare.

Excepția nulității recursului a fost examinată cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., și respinsă în ședința publică din 10.02.2021.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, care se pot subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Recurentul reclamant a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrative, potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, raportul de evaluare nr. x/19.04.2018 întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate.

Acțiunea sa a fost respinsă, prima instanță apreciind ca fiind temeinic și legal actul administrativ contestat, motiv pentru care reclamantul a exercitat recursul împotriva acestei soluții.

Înalta Curte reamintește, cu prioritate, că recursul este o cale extraordinară de atac, prin care se urmărește, așa cum se precizează în art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., să se supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Împrejurarea că recursul este singura cale de atac reglementată în materia contenciosului administrativ nu-i schimbă natura juridică, respectiv într-o cale de atac ordinară și devolutivă, întrucât dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 nu conțin norme derogatorii de la prevederile C. proc. civ.

Așa fiind, prin exercitarea recursului se poate cere casarea hotărârii atacate numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., iar solicitarea reevaluării stării de fapt prin reaprecierea mijloacelor de probă de către instanța de recurs nu se circumscrie motivului reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Cod și nici altui motiv de casare prevăzut de respectivul articol.

În speță, cea mai mare parte a criticilor subsumate de recurent motivului de casare menționat reprezintă o reluare în detaliu a celor invocate prin cererea de chemare în judecată, drept critici de nelegalitate a actului administrativ contestat, fără a fi prezentate aspecte concludente care să susțină ipoteza interpretării sau aplicării greșite a dispozițiilor legale incidente de către instanța de fond, de natură să atragă nelegalitatea hotărârii pronunțate.

Cu privire la hotărârea recurată, recurentul a arătat că în mod eronat prima instanță a reținut ca fiind legal raportul de evaluare, deși nu ar fi fost îndeplinite condițiile prevederilor legale arătate ca fiind incidente pentru reținerea conflictului de interese. În acest sens, a susținut că nu a încălcat dispozițiile legale privind conflictul de interese deoarece la momentul votului nu avea niciun interes personal de natură patrimonială întrucât nu știa că, ulterior, va contribui la efectuarea lucrărilor aprobate în ședința din 25.07.2012, aprobată prin HCL nr. 34/27.09.2012.

Criticile recurentului sunt nefondate.

Astfel, Înalta Curte reține din actele dosarului că recurentul reclamant a participat, în calitate de consilier local, la ședința de lucru a Consiliului Local al comunei Cărand din data de 25.07.2012, aprobată ulterior prin Hotărârea Consiliului Local nr. 34/27.09.2012, în cadrul căreia a fost supusă votului "curățarea fântânilor și repararea grajdului", chestiune aprobată în unanimitate de voturi și în urma căreia i-au fost încredințate cele două lucrări de prestări servicii, fiind remunerat cu suma de 1.500 RON.

Din cuprinsul procesului-verbal din data de 25.07.2012, rezultă că recurentul -reclamant "s-a înscris la cuvânt și a ridicat problema fântânilor de pe pășune care trebuie curățate", susținând că "personal a curățat două dintre ele, mai sunt de curățat încă două, pe care le va curăța fără probleme" iar în privința grajdului de la Seliștea, a susținut că "trebuie reparat, trebuie niște cuie, var, vreo 90 oale, pe care dacă le vom prinde bine cu ciment nu va mai trebui schimbat acoperișul".

Subsecvent, recurentul- reclamant a participat la executarea lucrărilor de reparație a grajdului comunal (inclusiv la recepția acestora, potrivit procesului-verbal de recepție nr. x/27.09.2012 al lucrării "Reparații grajd reproducători Seliștea" în cuprinsul căruia se menționează calitatea acestuia de membru al comisiei de recepție la nivelul Primăriei comunei Cărand – dosar), ca și a lucrărilor de curățare a fântânilor, prestații pentru care a fost remunerat cu suma de 1.500 RON.

Potrivit art. 70 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative.

Conform art. 77 din același act normativ, conflictele de interese pentru consilierii locali sunt prevăzute în art. 47 (actual art. 46) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001.

Art. 46 alin. (1) prevede că nu poate lua parte la deliberare și la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soț, soție, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local.

Or, interesul personal al consilierului local este definit prin art. 75 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali astfel: "aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru (…) o asociație sau fundație din care fac parte".

Pornind de la aceste premise de ordin legislativ, Înalta Curte apreciază că în mod corect prima instanță a reținut existența conflictului de interese în ceea ce-l privește pe reclamantul A..

Susținerile recurentului-reclamant referitoare la inexistența conflictului de interese, din perspectiva faptului că la momentul votului nu avea niciun interes patrimonial și, astfel, nu trebuia să se abțină de la vot și să anunțe că are un interes patrimonial, deoarece la acel moment nu știa că el va contribui la efectuarea acelor lucrări, nu sunt de natură a invalida raportul de evaluare contestat, câtă vreme, textele legale care reglementează conflictul de interese de natură administrativă se raportează la prefigurarea folosului material, la caracterul potențial al acestuia (art. 75 din Legea nr. 393/2004 utilizează termenii "să anticipeze" și "ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj").

Or, recurentul-reclamant a avut posibilitatea să anticipeze că o decizie prin care s-ar aproba încredințarea lucrărilor prezintă un beneficiu pentru sine, câtă vreme, anterior dezbaterilor și votului, în mod practic s-a oferit pentru realizarea lucrărilor, fiind astfel evident că prin acțiunile sale nu a manifestat o atitudine neutră, imparțială și obiectivă față de interesele sale patrimoniale, concluzie confirmată de împrejurarea că, în pofida faptului că participat la adoptarea hotărârii consiliului local, ulterior nu s-a abținut de la efectuarea lucrărilor care i-au adus un folos patrimonial.

Nnu pot fi primite nici criticile referitoare la neconcordanța din cuprinsul raportului de evaluare în ceea privește sancțiunea ce urmează a fi aplicată, câtă vreme actul nu face decât să redea ad litteram conținutul art. 25 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.

Față de toate împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situația de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 249 din 11 octombrie 2018 a Curții de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 februarie 2021.