ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3620/2019

Ședința publică din data de 26 iunie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/28.09.2018, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Agenția Națională de Integritate, solicitând instanței să dispună anularea Raportului de evaluare nr. x/17.09.2018, emis de autoritatea pârâtă.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în fapt, că din anul 2004 și până în prezent deține funcția de consilier local în cadrul Consiliului Local Cărand, județul Arad. În această calitate, la ședința din data de 10.04.2017 a participat la ședința de lucru a Consiliului Local Cărand, unde reclamantul a aprobat și votat Hotărârea Consiliului Local Cărand nr. 29/10.04.2017 privind închirierea suprafețelor de pajiște aflate în domeniul privat al comunei Cărand.

Prin sentința civilă nr. 321 din 10.12.2018 Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea în contencios administrativ exercitată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, având ca obiect anularea Raportului de evaluare nr. x/17.09.2018, emis de pârâta Agenția Națională de Integritate. S-a luat act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 321 din 10.12.2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A..

Prin motivele de recurs se arată că în momentul votului nu avea nici un interes patrimonial, deci nu trebuia să se abțină de la vot și să anunțe că are un interes patrimonial, deoarece în acel moment a urmărit interesele comunei Cărand.

Pe de o parte, prin această închiriere se obțin venituri importante la bugetul local, iar pe de altă parte, servește interesele cetățenilor comunei care dețin animale, care fără aceste terenuri închiriate nu ar mai putea crește animale deoarece nu ar avea furajele necesare. Dacă s-ar fi abținut de la vot, această hotărâre nu ar fi fost votată, deoarece nu avea cvorumul necesar acela de 2/3 din numărul consilierilor în funcție, care la acea dată era de 7 consilieri în funcție. In acest caz comuna rămânea cu pășunea neînchiriată iar crescătorii de animale fără teren.

După cum rezultă din cele arătate și din înscrisurile existente la dosar, consideră că nu a încălcat nici o lege privind conflictul de interese, deoarece nu a urmărit nici un interes patrimonial ci doar interesele comunei pe care o reprezintă.

De asemenea, raportul întocmit de către Agenția Națională de Integritate, la cap. VI Concluzii - referitor la art. 25 (l) din Legea nr. 176/2010 arată că fapta persoanei cu privire la care s-a constatat că a emis un act administrativ, a încheiat un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea obligațiilor legale privind conflictul de interese constituie abatere disciplinară și se sancționează potrivit reglementarii aplicabile demnității, funcției sau activității respective. În continuare, se face referire la alin. (2) al aceluiași articol care prevede că: persoana eliberată sau destituită din funcție potrivit alin. (1) sau față de care s-a constatat existența conflictului de interese este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcție sau o demnitate publică, alin. (3) și (4) al aceluiași articol în care se prevede că starea de conflict de interese constituie temei pentru eliberarea din funcție ori, după caz,constituie abatere disciplinară și se sancționează potrivit reglementarilor aplicabile demnității, alin. (4) se arată că nu se poate aplica mustrarea și avertismentul.

Raportat la cele arătate, rezultă o neconcordanță vădită în acest raport față de lege, făcând trimitere la alin. (1) - care se referă numai la ipoteza abaterii disciplinare (iar trimiterea Agenției Naționale de Integritate se face numai la destituirea din funcție, deși sancțiunea poate fi mai ușoră, potrivit art. 69 din Legea nr. 393/2006 poate fi diminuarea indemnizației de consilier cu 5-10% pe o perioada de 1-3 luni) nu și la cea a eliberării din funcție, însă interpretarea sistematică obliga să se rețină și eliberarea din funcție, iar pentru ipoteza abaterii disciplinare, varianta oricărei sancțiuni prevăzute de lege, nu doar a celei de destituire, având în vedere că mustrarea și avertismentul nu pe pot aplica.

În drept invocă dispozițiile art. 69 din Legea nr. 393/2006 privind statutul aleșilor locali care prevăd categoriile de sancțiuni ce se pot aplica în caz de abatere disciplinară, coroborat cu art. 25 alin. (4) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, care prevede că nu se poate aplica mustrarea și avertisementul.

Or, în raportul ANI nu se prevede aplicarea sacțiunii diminuării indemnizației de consilier cu 5-10% pe o perioada de 1-3 luni, ci doar eliberarea din funcție.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-reclamant a invocat excepția nulității recursului și în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 25 martie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 26 iunie 2019.

Examinând cu prioritate excepția nulității recursului, invocată de către intimatul-pârât prin întâmpinare, Înalta Curte o va respinge, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Din cuprinsul cererii de recurs rezultă că, recurentul-reclamant a expus aspectele de nelegalitate și cele de netemeinicie, în cuprinsul cererii de recurs se găsesc critici la adresa sentinței recurate, fiind arătate și normele legale ce au fost greșit aplicate de către instanța de fond.

Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) coroborat cu dispozițiile art. 488 și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., analizând recursul formulat în cauză, constată că cererea de recurs cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurentul-pârât își întemeiază cererea în combaterea soluției pronunțate de prima instanță, criticile formulate putând fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., recurentul-pârât prezintând o contraargumentație în raport cu soluția pronunțată de prima instanță prin hotărârea recurată.

Față de aceste aspecte, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului.

Cu privire la fondul cauzei, examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, a apărărilor intimatei-pârâte invocate prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurentul-reclamant A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/17.09.2018, emis de pârâta Agenția Națională de Integritate.

Prin Raportul de evaluare nr. x/17.09.2018, pârâta Agenția Națională de Integritate a reținut existența unui conflict de interese generat de faptul că acesta, în calitate de consilier local, a participat la deliberarea și adoptarea Hotărârii Consiliului Local al comunei Cărand nr. 29/10.04.2017 în urma căreia, între persoana sa și Primăria comunei Cărand a fost încheiat contractul de închiriere nr. x/08.05.2017, având ca obiect închirierea unei suprafețe de 11,65 ha de pajiște aflată în domeniul privat al comunei Cărand, contract în baza căruia recurentul a beneficiat de subvenții în campania 2017 de la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură Arad.

Prima instanță a respins cererea dedusă judecății reținând că, reclamantul avea un interes personal patrimonial legat de activitatea domniei sale de crescător de animale și beneficiar de subvenții în raport cu suprafața de pășune exploatată, pornind de la definiția inclusă în art. 75 lit. a) și c) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, lege care se aplică reclamantului, în calitatea sa de consilier local, după cum rezultă din art. 2 alin. (1) al acesteia. art. 75 alin. (1) lit. a) și c) din menționatul act normativ statuează că:

"aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv, respectiv o societate comercială…de la care obțin venituri".

Soluția primei instanțe este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor normative pertinente prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului.

Astfel, Înalta Curte constată că atât prin cererea dedusă judecății, cât și prin motivele de recurs formulate, recurentul-reclamant a recunoscut că a fost prezent și a votat pentru adoptarea H.C.L. Cărand nr. 29/10.04.2017, hotărâre prin care s-a aprobat închirierea pajiștilor comunale în suprafață de 574,44 ha aparținând domeniului privat al comunei Cărand.

Un alt aspect necontestat constă în încheierea contractului de închiriere nr. x/08.05.2017 între recurentul-reclamant și Primăria comunei Cărand, având ca obiect închirierea unei suprafețe de 11,65 ha de pajiște aflată în domeniul privat al comunei Cărand, contract în baza căruia a beneficiat de subvenții în campania 2017 de la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură Arad.

Potrivit dispozițiilor art. 75 din Legea nr. 393/2004:

"aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru:

a) soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv;

b) orice persoană fizică sau juridică cu care au o relație de angajament, indiferent de natura acestuia;

c) o societate comercială la care dețin calitatea de asociat unic, funcția de administrator sau de la care obțin venituri;

d) o altă autoritate din care fac parte;

e) orice persoană fizică sau juridică, alta decât autoritatea din care fac parte, care a făcut o plată către aceștia sau a efectuat orice fel de cheltuieli ale acestora;

f) o asociație sau fundație din care fac parte.

Or, în raport de aceste dispoziții legale și în situația în care, recurentul-reclamant a desfășurat activitatea de fermier - crescător de animale și a beneficiat de subvenții de la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură Arad, în campania 2017, nu poate fi primită critica recurentului-reclamant conform căreia nu a urmărit un interes patrimonial, ci doar interesele comunei.

Totodată, în mod corect a reținut prima instanță că, față de dispozițiile art. 77 alin. (1) și (3) din Legea nr. 393/2004, recurentul-reclamant avea obligația de a anunța la începutul dezbaterilor, interesul personal avut în adoptarea Hotărârii Consiliului Local, cu atât mai mult cu cât, din procesul-verbal al ședinței din data de 10.04.2017 s-a menționat abținerea de la vot a unui alt consilier local, abținere care constituie proba aducerii în discuția participanților la ședința Consiliului Local a chestiunilor legate de existența unor eventuale conflicte de interese sau incompatibilități în exercitarea votului.

În acest context, Înalta Curte nu poate primi critica recurentului-reclamant conform căreia în lipsa votului său nu ar fi existat cvorum pentru adoptarea hotărârii deoarece, obligația de abținere de la adoptarea hotărârilor care presupun obținerea unui folos material pentru adoptator, prevăzută de dispozițiile art. 70 și art. 77 din Legea nr. 161/2003 privind conflictul de interese, primează dispozițiilor art. 46 alin. (2) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 referioare la întrunirea cvorumului a cel puțin două treimi din numărul consilierilor în funcție.

De asemenea, nu prezintă relevanță faptul că din cei 9 consilieri locali erau prezenți 7 consilieri locali și că, în lipsa exercitării votului de către recurentul-reclamant, închirierea pajiștilor comunale în suprafață de 574,44 ha aparținând domeniului privat al comunei Cărand nu s-ar fi putut realiaza. Obligație de abținere exista, având în vedere că dispozițiile art. 75 din Legea nr. 393/2004, statuează în mod expres că:

"aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv, orice persoană fizică sau juridică cu care au o relație de angajament, indiferent de natura acestuia".

În raport cu starea de fapt expusă, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant avea - la data adoptării Hotărârii Consiliului Local Cărand nr. 29/10.04.2017 - atât calitatea de ales local în sensul art. 2 din Legea nr. 393/2004, fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 75 din Legea nr. 393/2004, cât și calitatea de beneficiar de subvenții acordate de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură Arad pentru desfășurarea activității de creștere a animalelor, obținând pentru campania agricolă din anul 2016 subvenția totală de 7.411,30 RON.

Așa fiind, în mod corect a reținut prima instanță că, la data adoptării H.C.L. nr. 29/10.04.2017 recurentul-reclamant avea vocația de a beneficia de această hotărâre, având în vedere că în hotărâre nu sunt prevăzute criterii eliminatorii de identificare a potențialilor beneficiari ai acestei hotărâri, precum și faptul că avea un interes în adoptarea H.C.L. Cărand nr. 29/10.04.2017.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că susținerile și criticile recurentului-reclamant nu sunt întemeiate, prima instanță pronunțând o hotărâre temeinică și legală.

Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului și va recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate.

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A., împotriva sentinței nr. 321 din 10 decembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 iunie 2019.