ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 734/2021

Ședința publică din data de 10 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Pitești la 25.11.2019, reclamantele Regia Națională a Pădurilor – Romsilva, reprezentată de Direcția Silvică Vâlcea și Direcția Silvică Vâlcea au chemat în judecată Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând:

- anularea/desființarea măsurilor nr. 1, nr. 4, nr. 5 și nr. 6 din Dispoziția obligatorie nr. CRR AIF 849/23.04.2019 privind constatările și măsurile stabilite de organele de inspecție economico-financiară, și din Raportul de inspecție economico-financiară nr. CRR AIF 850/23.04.2019, acte administrative emise de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova;

- anularea în parte a Deciziei nr. 40/P/09.09.2019 - MFP-Serviciul de soluționare a plângerii prealabile și a contestațiilor, în ceea ce privește art. 1 și art. 4, prin care s-a respins ca neîntemeiată și inadmisibilă plângerea prealabilă cu privire la măsurile nr. 1, nr. 4, nr. 5 și nr. 6;

- suspendarea actelor administrative atacate, până la soluționarea definitivă a cauzei; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 7 din 21 ianuarie 2020, Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare a executării actelor administrative formulată de reclamantele Regia Națională a Pădurilor – Romsilva, reprezentată de Direcția Silvică Vâlcea și Direcția Silvică Vâlcea, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și Ministerul Finanțelor Publice.

Reclamantele Regia Națională a Pădurilor Romsilva S.A., reprezentată de Direcția Silvică Vâlcea și Direcția Silvică Vâlcea au atacat cu recurs sentința curții de apel, solicitând casarea ei și, în rejudecare pe fond, admiterea cererii de suspendare, pentru motive pe care le-au încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentele – reclamante au reiterat motivele expuse în susținerea acțiunii în anulare a actelor administrative, arătând că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, în sensul că instanța de fond a reținut în mod greșit o aparență de legalitate a actelor administrative atacate, printr-o analiză formală, deși au fost invocate o serie de împrejurări de fapt și de drept, suficiente pentru a înlătura prezumția de legalitate a actului atacat.

În opinia recurentelor și condiția pagubei iminente este îndeplinită, întrucât aducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Dispoziția obligatorie nr. CRR AIF 849/23.04.2019 presupune demararea unor acțiuni în constatarea nulității unui număr impresionant de acte de proprietate emise în baza legilor funciare, fapt ce ar genera cheltuieli de judecată însemnate ce ar reprezenta o pagubă iminentă fără posibilitate de recuperare, precum și angajarea unor cheltuieli suplimentare privind cadastrarea, evaluarea și întabularea în cartea funciară a suprafețelor forestiere, cheltuieli ce pot fi realizate exclusiv la solicitarea conducătorului instituției titulare a dreptului de proprietate.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Prin întâmpinările formulate în cauză, intimații-pârâți Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și Ministerul Finanțelor Publice au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate înscrisuri noi.

III. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând legalitatea sentinței prin prisma motivului prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care urmează.

Recurentele–reclamante Regia Națională a Pădurilor – Romsilva, reprezentată de Direcția Silvică Vâlcea și Direcția Silvică Vâlcea au învestit instanța de contencios administrativ, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu o cerere vizând suspendarea executării măsurilor nr. 1, nr. 4, nr. 5 și nr. 6 dispuse prin Dispoziția obligatorie nr. CRR AIF 849/23.04.2019 privind constatările și măsurile stabilite de organele de inspecție economico-financiară și Raportul de inspecție economico-financiară nr. CRR AIF 850/23.04.2019 emise de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Suspendarea executării actului administrativ este o măsură provizorie de întrerupere sau de amânare a efectelor manifestării de voință a autorității publice, menită să asigure protecția juridică a persoanei potențial vătămate, până la evaluarea legalității deciziei administrative de către instanța de contencios administrativ.

Art. 14 din Legea nr. 554/2004, dreptul comun în materia contenciosului administrativ, la care face trimitere art. 15 din același act normatv, impune, în acest sens, două condiții cumulative: cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) ca fiind împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ, și paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) drept prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Prin prisma acestor condiții, soluția pronunțată de prima instanță și considerentele pe care s-a fundamentat aceasta sunt la adăpost de orice critică, pentru că s-a apreciat corect că motivele de nelegalitate circumscrise de recurentele-reclamante cazului bine justificat, nu pot fi decelate printr-o verificare a aparenței dreptului, ci necesită o evaluare a aspectelor de fond, care ar depăși limitele procedurii sumare a suspendării de executare.

Un argument suplimentar în sprijinul concluziei aparenței de legalitate a actelor administrative a căror suspendare de executare s-a solicitat în prezenta cauză, îl oferă sentința nr. 51/30.06.2020, prin care Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, în primă instanță, acțiunea în anulare.

Deși, nefiind definitivă, această sentință are numai o putere de lucru judecat relativă, constituie un reper în verificarea aparenței de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării și interpretării unor probe și a efectuării unei evaluări aprofundate, pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.

Pentru că art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune îndeplinirea cumulativă a celor două condiții, inexistența cazului bine justificat face inutilă examinarea criticilor referitoare la abordarea condiției pagubei iminente în sentința atacată.

IV. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Prin urmare, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având în vedere dispozițiile art. 496 alin. (1) din același cod, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantele Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - prin Direcția Silvică Vâlcea și Direcția Silvică Vâlcea în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantele Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - prin Direcția Silvică Vâlcea și Direcția Silvică Vâlcea împotriva sentinței nr. 7 din 21 ianuarie 2020 a Curții de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 februarie 2021.