ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 733/2021

Ședința publică din data de 10 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, la data de 26.04.2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin Consiliul de Disciplină al C.E.J. și Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești din România prin Comisia Superioară de Disciplină a U.N.E.J., a solicitat anularea Hotărârii nr. 5/09.11.2017 pronunțată în dosarul disciplinar nr. x/2017 de Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Craiova și Hotărârea nr. 4/26.01.2018 pronunțată în Dosarul disciplinar nr. x/2017 de Comisia Superioară de Disciplină a U.N.E.J. privind dosarul disciplinar nr. x/2017 și exonerarea de sancțiunea aplicată, prevăzută de art. 49 lit. d) din Legea 188/2000.

Prin sentința nr. 425 din 17 septembrie 2018, Curtea de Apel Craiova – secția de contencios administrativ și fiscal a respins contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin Consiliul de Disciplină al C.E.J. și Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești din România prin Comisia Superioară de Disciplină a U.N.E.J., ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței curții de apel a formulat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare la aceeași instanță.

În motivarea căii de atac, recurentul susține, în esență, că hotărârea instanței de fond este nemotivată și a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 188/2000 a executărilor judecătorești, statuând și preluând doar apărările și susținerile intimatelor în cauză, fără însă, a evalua în mod corect starea de fapt, pe de o parte, cât și rațiunea existenței sancțiunilor disciplinare fără un suport întemeiat.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Prin întâmpinările înregistrate la dosarul cauzei la data de 23 noiembrie 2018, respectiv 26 noiembrie 2018, intimații-pârâți Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecători de pe lângă Curtea de Apel Craiova au reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce le privește, arătând, în esență, că numai ministrul justiției sau Colegiul director al Camerei Executorilor Judecătorești au calitatea de titular al acțiunii disciplinare și, prin urmare, numai aceștia pot sta în judecată în contestațiile formulate împotriva actelor de sancționare disciplinară a executorilor judecătorești.

III. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Cu titlu prealabil, se reține că intimații-pârâți Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecători de pe lângă Curtea de Apel Craiova au reiterat excepția lipsei calității lor procesuale pasive pe calea întâmpinării depuse la dosar, excepție care nu va fi analizată, în condițiile în care instanța de control judiciar nu a fost legal învestită să cerceteze această critică adusă sentinței de fond, prin formularea căii de atac a recursului de către partea nemulțumită de soluția pronunțată asupra excepției respective.

Primul motiv de recurs susținut de recurent, subsumat cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se referă la nemotivarea hotărârii.

Instanța de control judiciar reține că, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, precum și cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părților, fiind afectată de viciu nelegalității hotărârea care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părțile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanță în pronunțarea soluției, iar instanța ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalității și temeiniciei hotărârii, și considerentele pentru care s-a pronunțat soluția respectivă.

În această privință se constată că hotărârea instanței de fond răspunde cerinței argumentării soluției adoptate, considerentele acesteia conținând analiza detaliată a motivelor de nelegalitate a actelor administrative contestate, cu luarea în considerare și diseminarea apărărilor părților împrocesuate.

Împrejurarea că instanța de fond nu și-a însușit argumentele reclamantului sau nu a analizat unele critici particulare, care intrau în contradicție și erau contrazise implicit de ansamblul considerentelor instanței de fond nu face incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., pentru că acest text legal are în vedere contradictorialitatea între considerentele hotărârii, în care unele argumente diminuează sau anihilează forța explicativă a celorlalte, iar nu situația relevată de recurent în care considerentele avute în vedere la fundamentarea soluției sunt contrarii motivelor de legalitate invocate de reclamant, nefiind însușite de instanța de fond.

O soluție sau alta a instanței de fond presupune preluarea filtrată, totală sau parțială a argumentelor unei părți în conflictul judiciar dedus judecății, astfel că respingerea acțiunii reclamantului s-a întemeiat pe argumentele invocate de partea adversă, însușite de instanța de fond, iar susținerile reclamantului au fost apreciate, în consecință, nefondate.

Pentru aceste motive, se impune înlăturarea criticilor de nelegalitate încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Criticile subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt, de asemenea, nefondate.

Recurentul susține că sentința este pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale în privința cauzelor de nulitate absolută a actelor administrative, în raport cu dispozițiile care reglementează competența organelor de conducere (interene) ale Camerei Executorilor Judecătorești de a promova acțiunea disciplinară a executorilor judecătorești.

În legătură cu această critică, în consens cu cele reținute de instanța de fond, Înalta Curte observă că acțiunea disciplinară este formulată de Colegiul director al CEJ de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin președinte, în temeiul art. 48 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 și este semnată de președintele Colegiului director.

În conformitate cu prevederile art. 27 alin. (3) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, președintele colegiului director reprezintă Camera executorilor judecătorești în raporturile acesteia cu terții.

Prin urmare, președintele are calitatea de reprezentat juridic al organului colectiv și semnează în această calitate, însă acest aspect nu conduce la concluzia că acesta ar fi promovat și inițiat procedura acțiunii disciplinare în nume propriu, individual. Nulitatea absolută intervine pentru nesocotirea unor norme imperative, expres prevăzute de lege și pentru care sancțiunea este explicită sau implicită, nefiind necesară dovedirea unei vătămări.

În ipoteza de față, omisiunea indicării membrilor componenți ai Colegiului director și precizarea modalității de vot pe actul final de sesizare a Camerei executorilor judecătorești nu este impusă prin norme imperative a căror nesocotire ar antrena sancțiunea nulității absolute .

Nici critica referitoare la nulitatea procedurii disciplinare pentru lipsa cercetării prealabile/audierii recurentului, prin raportare la prevederile art. 48 alin. (2) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, republicată și art. 68 alin. (3) din Regulamentul de punere în aplicare a aceluiași act normativ, nu poate fi primită.

Din analiza procedurii disciplinare desfășurate în fața Colegiului director al CEJ Craiova rezultă că recurentul a fost înștiințat, prin curierat, semnând de primire, să se prezinte la sediul CEJ de pe lângă Curtea de Apel Craiova în data de 13.07.2017, orele 14:30, în vederea efectuării procedurii prealabile.

Deși a avut termen în cunoștiință, recurentul nu s-a prezentat la cercetarea prealabilă, însă la ora 13:50 a transmis prin fax o cerere către CEJ prin care a solicitat prorogarea termenului efectuării cercetării prealabile la un termen rezonabil, după efectuarea concediului medical și a concediului de odihnă pe anul 2017 ce urma a fi programat în continuarea scutirii medicale.

Prin adresa nr. x/14.07.2017, Colegiul director al CEJ de pe lângă Curtea de Apel Craiova a solicitat recurentului documentele aferente concediului medical și cererea cu concediul de odihnă pe anul 2017.

Recurentul a transmis doar planificarea concediului de odihnă pentru perioada 24.07-02.09.2017, omițând a transmite și documentația concediului medical. Doar în cursul judecății, la data de 17. 09. 2018, concomitent cu notele scrise și lămuriri, recurentul a depus la dosarul cauzei trei adeverințe medicale care recomandă repaus la pat 15 zile în luna iunie și 17 zile în luna august dar și în perioada 04 -29 09.2017, actele medicale nefiind prezentate Colegiului director nici la data cercetării disciplinare, nici ulterior.

Or, potrivit dispozițiilor art. 69 alin. (2) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, refuzul executorului judecătoresc cercetat de a face declarații sau de a se prezenta la cercetări se constată prin proces-verbal și nu împiedică finalizarea cercetării.

Pe cale de consecință, apar ca nefondate susținerile recurentului-reclamant referitoare la nulitatea hotărârii pronunțate în procedura disciplinară, pe motiv că nu a fost efectuată cercetarea prealabilă.

În fine, contrar susținerilor recurentului, instanța de fond a analizat abaterile disciplinare stabilite, cu referire la textele de lege incidente și la situația de fapt ce rezultă din dosarul execuțional.

Astfel, în mod legal s-a stabilit că faptele reliefate în dosarul disciplinar întrunesc elementele abaterilor prevăzute la art. 47 lit. c) din Legea 188/2000 constând în "săvârșirea unor fapte care aduc atingere onoarei, probității profesionale ori bunelor moravuri", în forma săvârșirii de fapte care aduc atingere probității profesionale, art. 47 lit. e) din Legea 188/2000 "întârzierea sistematică și neglijența în efectuarea lucrărilor", în forma neglijenței în efectuarea lucrărilor și art. 47 lit. f) din Legea 188/2000, absența nejustificată de la birou".

Susținerile referitoare la stabilirea greșită a situației de fapt de către instanța de fond vizează, în fapt, aprecierea necorespunzătoare a probelor administrate în cauză, respectiv netemeinicia hotărârii atacate și nu se referă la nelegalitatea hotărârii recurate.

Pentru aceste considerente, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 425 din 17 septembrie 2018 a Curții de Apel Craiova – secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 februarie 2021.