ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3798/2021

Ședința publică din data de 18 iunie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal la data de 12 noiembrie 2018, reclamantul BEJ A. în contradictoriu cu pârâții Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Craiova și Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, a formulat contestație împotriva hotărârii nr. 1/30.05.2018 pronunțată în Dosarul disciplinar nr. 1 de Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Craiova și a hotărârii nr. 21/04.10.2018 pronunțată în Dosarul disciplinar nr. x/2018 de Comisia Superioară de Disciplină a U.N.E.J. privind dosarul disciplinar nr. 1/2018, hotărâri pe care le critică ca fiind nelegale și netemeinice, solicitând instanței de judecată anularea acestor hotărâri disciplinare ca acte administrative subsecvente și exonerarea de sancțiunea aplicată prevăzută de art. 49 lit. e) din Legea nr. 188/2000 ca urmare a constatării nulității absolute și exprese a "actului inițial" denumit acțiune disciplinară.

La data de 14.02.20219 reclamantul BEJ A., în temeiul art. 68 C. proc. civ. și art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, a formulat cererea de chemare în judecată a altor persoane, respectiv a pârâților Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești și Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Prin sentința nr. 145/2019 pronunțată la data de 04 aprilie 2019, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins contestația formulată de reclamantul A. ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 145/2019 pronunțată la data de 04 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamantul A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, a solicitat admiterea contestației și anularea hotărârii nr. 1/30.05.2018 pronunțată în Dosarul disciplinar nr. 1 de Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Craiova și a hotărârii nr. 21/04.10.2018 pronunțată în Dosarul disciplinar nr. x/2018 de Comisia Superioară de Disciplină a UNEJ cu consecința exonerării de sancțiunea aplicată prevăzută de art. 49 lit. e) din Legea nr. 188/2000.

În cauză au formulat întâmpinare intimatul-pârât Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și intimatul-pârât Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate excepția tarvidității formulării cererii de recurs, astfel cum prevăd dispozițiile art. 248 alin. (1), aplicabil în virturtea normei de trimitere de la art. 494 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este tardiv formulat.

Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

"Hotărârea pronunțată în prima instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)"

În ceea ce privește recursul formulat de reclamantul A., se constată că sentința recurată a fost comunicată acestuia la data de 15 mai 2019, iar recurentul A. a formulat recurs la data de 3 iunie 2019 - data transmiterii prin email a cererii de recurs.

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., republicat, când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.

Astfel, în raport cu data comunicării sentinței recurate - 15 mai 2019, termenul de declarare a recursului se împlinea la data de 30 mai 2019, zi care conform art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. nu intră în calcul, astfel că ultima zi de formulare a recursului era data de 31 mai 2019.

Cum recursul a fost formulat la data de 3 iunie 2019, rezultă că acest act procedural a fost declarat și motivat cu nerespectarea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii recurate, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, termen care s-a împlinit pentru recurentul-reclamant la data de 31 mai 2019.

De asemenea, se reține că la dosar nu a fost formulată o cerere de repunere în termen de către recurentul-reclamant, potrivit dispozițiilor art. 186 C. proc. civ., și nici nu s-a contestat sau justificat depunerea tardivă a cererii de recurs.

Prin urmare, având în vedere că termenul de 15 zile de la comunicare era împlinit la data declarării recursului (3 iunie 2019), în temeiul dispozițiilor art. 248 C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 145/2019 din 4 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității declarării recursului invocată din oficiu.

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinței nr. 145/2019 din 4 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 iunie 2021