ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 710/2021

Ședința publică din data de 9 februarie 2021

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată inițial la data de 16.07.2018, pe rolul secției contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Dolj, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta MUNICIPIUL CALAFAT prin Primar, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 110.327,22 RON, rest plată marfă livrată și neachitată, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2545/13.12.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Dolj a respins acțiunea privind pe reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta MUNICIPIUL CALAFAT.

Împotriva sentinței mai sus menționate a formulat recurs recurenta reclamanta A. S.R.L., prin decizia nr. 1887/11.09.2019, pronunțată de către Cuirtea de Apel Craiova fiind admis recursul, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 16.07.2019, sub nr. x/2017*, fiind stabilit primul termen de judecată la data de 20.11.2019, cu citarea părților.

Hotărârea pronunțată de instanța de fond, în rejudecare.

Prin sentința nr. 151/2020 din 12.02.2020 Tribunalul Dolj – secția contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL CALAFAT prin Primar, a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 75.630,43 de RON reprezentând contravaloare facturi, precum și suma de 1.712,60 de RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri au formulat cereri de recurs atât reclamanta A. S.R.L., cât și pârâtul MUNICIPIUL CALAFAT prin Primar, dosarul fiind înaintat Curții de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal, fiind înregistrat pe rolul acesteia la data de 27.02.2020nd.

Hotărârea ce face obiectul recursului

Prin încheierea din 09 iulie 2020 Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal a dispus suspendarea judecării cererilor de recurs formulate de reclamanta A. S.R.L. și de pârâtul MUNICIPIUL CALAFAT prin Primar, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2018 al DNA-Serviciul Teritorial Craiova.

Cererea de recurs. Motivele de casare

Împotriva încheierii pronunțată la data de 09 iulie 2020 de Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal a formulat recurs recurenta-reclamantă A. S.R.L., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea încheierii și dispunerea continuării judecării cauzei.

Recurenta susține, în esență, că soluția nu a fost motivată în drept, neindicându-se temeiul de drept aferent soluției de suspendare.

Dacă, totuși, s-ar lua în considerare dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 sau 2 C. proc. civ., fiind vorba despre o suspendare facultativă și, întrucât, s-a dispus suspendarea pe considerentul că ar avea legătură dosarul DNA cu cauza de față și că, din acest motiv, este necesară suspendarea până la soluționarea definitivă a acestui dosar, consideră recurenta că încheierea de suspendare este nelegală, deoarece, este prejudiciată prin nedezlegarea pricinii pe latură civilă, trecând mai mult de 2 ani de la investirea instanței iar, sub aspectul înrâuririi sau legăturii cu dosarul DNA, dacă instanța ar fi observat cu atenție dosarul, ar fi constatatat că plângerea penală nu are nici un fel de legătură cu societatea recurentă, reprezentanții societății nefiind solicitați vreodată să dea declarații.

Prin Ordonanța din 07.05.2018 s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracțiunile de abuz în serviciu, uzurparea funcției, fals intelectual, uz de fals și delapidare împotriva numiților B. și C..

Prin urmare, infracțiunile verificate sunt infracțiuni în sarcina unor salariați ai recurentei UAT Calafat și, cum relațiile comerciale ale societății privesc UAT-ul și nu persoanele fizice, indiferent de soluția care se va da în dosarul penal, cauza neavând legătură cu societatea, consideră recurenta că suspendarea judecării recursului nu este justificată, eventualele răspunderi ale persoanelor fizice față de UAT putând fi valorificate numai de către aceasta din urmă, care se poate dezdăuna eventual de la salariații săi, însă, în urma unei soluții definitive pronunțată de instanța de judecată.

Față de dispozițiile art. 413 C. proc. civ., apreciază că dezlegarea pricinii nu depinde de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți, iar, în ceea ce privește cel de-al doilea caz, începerea urmăririi penale pentru infracțiunile săvârșit de funcționarii Municipiului Calafat nu au o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se da în prezenta cauză deoarece, infracțiunea nu privește societatea, măsura începerii urmăririi penale nefiind luată împotriva societății.

Consideră astfel că, în cauză, sunt incidente și dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., încheierea de suspendare fiind dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, pe de parte, iar, pe de altă parte, nefiind indicat temeiul de drept aferent măsurii de suspendare, încheierea este nemotivată, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

S-au anexat, în dovedirea recursului, sesizarea penală și ordonanța de începere a urmăririi penale.

Apărările intimatului

Intimatul – recurent-pârât Municipiul Calafat prin Primar nu a formulat întâmpinare împotriva recursului promovat de recurenta – reclamantă A. S.R.L..

Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția din data de 07 septembrie 2020, s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 09 februarie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând încheierea recurată în raport de motivele de casare invocate și normele legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este fondat, urmând a dispune casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății, în considerarea următoarelor argumente:

Aspecte de fapt și de drept relevante

Prin cererea dedusă judecății, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta MUNICIPIUL CALAFAT PRIN PRIMAR, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 110.327,22 RON, rest plată marfă livrată și neachitată, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a arătat că, în fapt, în decursul anilor prin achiziție directă, parata a achiziționat diverse produse de natura materialelor de construcție. Marfa i-a fost livrată de către reclamantă conform facturilor emise de societate și a avizelor de însoțire a mărfii. Începând cu finele anului 2017 a început sa realizeze întârzieri în plată, așa incit la data introducerii acțiunii exista o suma de 110.327,22 RON, restanta si care provine din următoarele facturi fiscale:

- factura nr. x/27.11.2017 pentru suma de 7021 RON

- factura nr. x/10.11.2017 pentru suma de 8092 RON

- factura nr. x/23.10.2017 pentru suma de 6164,20 RON

- factura nr. x/09.10.2017 pentru suma de 7080,50 RON

- factura nr. x/09.10.2017 pentru suma de 15342 RON

- factura nr. x/26.09.2017 pentru suma de 10.662,40 RON

- factura nr. x/21.09.2017 pentru suma de 13.760,21 RON

- factura nr. x/11.09.2017 pentru suma de 7068,60 RON

- factura nr. x/11.09.2017 pentru suma de 13.372,20 RON

- factura nr. x/31.08.2017 pentru suma de 5212.20 RON

- factura nr. x/31.08.2017 pentru suma de 16.551,91 RON

- factura nr. x/28.02.2018 pentru suma de 2295,92 RON.

În etapa procesuală a recursului, Curtea de Apel Craiova – secția de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 09 iulie 2020, a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/2018 al DNA Serviciul Teritorial Craiova, instanța limitându-se a menționa doar că apreciază necesară dispunerea acestei măsuri.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., încadrând criticile sale în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În esență, criticile recurentei- reclamante, ce ar putea fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizează nemotivarea soluției, partea susținând că, din cuprinsul hotărârii, nu s-a identificat temeiul de drept aferent soluției de suspendare, instanța nemotivând în drept soluția.

Înalta Curte apreciază ca fiind întemeiate aceste critici, prin raportare la dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., urmând a dispune admiterea recursului, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., care vizează situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea pronunțată de prima instanță va cuprinde: "b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților;".

Motivarea hotărârii judecătorești, care trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanța ierarhic superioară și constituie o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.

Amintește Înalta Curte că, este obligatoriu pentru instanță ca, în motivarea hotărârii judecătorești, să expună argumentele determinante care au format, în fapt si în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susținerile si apărările părților, iar, pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile, în caz contrar, hotărârea fiind lipsită de suport probator și legal și pronunțată cu nerespectarea prevederilor C. proc. civ.

Motivarea reprezintă un element esențial al hotărârii judecătorești, o garanție a imparțialității judecătorului si a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate si temeinicie, iar lipsa acesteia atrage nelegalitatea ei, scopul motivării fiind acela de a fundamenta și explica măsurile adoptate de instanță în cadrul dispozitivului. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, exigență a art. 21 alin. (3) din Constituția României si art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului si libertăților fundamentale, circumstanțiindu-se obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil.

Înalta Curte reține că motivarea hotărârii judecătorești nu reprezintă o simplă condiție de formă, ci un element fundamental al acesteia și o garanție împotriva arbitrariului.

Or, în cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că măsura suspendării judecății recursurilor, dispusă de Curtea de Apel Craiova – secția de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea de ședință din data de 09 iulie 2020 nu a fost motivată de instanță, în considerentele hotărârii aceasta limitându-se a aprecia ca fiind necesară dispunerea acestei măsuri, fără a arăta, însă, împrejurările de fapt și de drept pentru care instanța a luat o astfel de măsură și a expune în concret considerațiile în baza cărora a suspendat judecata, înrâurirea hotărâtoare pe care o poate avea hotărârea definitivă din dosarul penal nr. x/2018 asupra modalității de dezlegare a litigiului pendinte.

Având în vedere că suspendarea s-a dispus prin raportare la un dosar penal înregistrat sub nr. x/2018, aflat încă în curs de cercetare pe rolul Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Craiova, Înalta Curte prezumă că măsura suspendării judecății a fost dispusă de Curtea de Apel Craiova în conformitate cu dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., conform cărora " instanța poate suspenda judecata..2) când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel", în condițiile în care această instanță nu a menționat temeiul de drept în baza căruia a dispus măsura suspendării.

Din cuprinsul dispozițiilor mai sus menționate rezultă că legiuitorul a circumscris măsura suspendării facultative a judecății de îndeplinirea unei condiții procedurale, respectiv dovada începerii urmării penale într-o cauză dată și a unei condiții de oportunitate, reflectată în rezultatul aprecierii instanței pe marginea necesității suspendării procesului, fondată pe legătura de cauzalitate dintre rezultatul cercetării penale și modalitatea de soluționare a cauzei civile, în care se pune problema incidenței prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Astfel cum reiese din chiar conținutul textului de lege, articolul 413 din C. proc. civ. instituie suspendarea facultativă sau judecătorească, ceea ce înseamnă că instanța de judecată este cea chemată să decidă asupra oportunității măsurii suspendării în vederea asigurării unei bune administrări a justiției. Aceasta constituie un instrument util, pentru a se preîntâmpina pronunțarea unor hotărâri contradictorii, întrucât judecata pentru a cărei soluționare definitivă se cere suspendarea se constituie într-o chestiune prejudicială în cauza în care se invocă incidentul suspendării facultative.

În prezenta cauză, Curtea de Apel Craiova, în considerentele încheierii recurate s-a limitat a menționa doar dosarul penal și stadiul acestuia, nefiind arătate, însă și împrejurările de fapt și de drept ce au determinat instanța să aprecieze ca fiind legală și oportună măsura suspendării, respectiv legătura de condiționalitate între infracțiunile ce fac obiectul dosarului penal și înrâurirea pe care o poate avea hotărârea definitivă ce se va pronunța în acel dosar asupra modalității de dezlegare a litigiului ce face obiectul prezentei judecăți. În concret, se observă că, în considerentele încheierii recurate, Curtea de Apel Craiova nu a prezentat argumentele/raționamentul în baza căruia să expună modul în care acțiunea penală împotriva persoanelor fizice B. și C., sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit (prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. (1) C. pen.), uzurparea funcției (prevăzută de art. 300 C. pen.), fals intelectual (prevăzută de art. 321 C. pen.), uz de fals (prevăzută de art. 323 C. pen.) și delapidare (prevăzută de art. 295 C. pen.) ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează a se da în litigiul de față, ce vizează acțiunea în pretenții formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Calafat prin Primar.

De altfel, se constată că, în considerentele Curții de Apel Craiova nu se regăsește o minimă analiză asupra efectelor pe care o eventuală soluție dată în dosarul penal ar avea-o în privința soluției în litigiul dedus judecății, nefiind indicat nici temeiul de drept în baza căruia s-a dispus măsura suspendării.

Reține Înalta Curte că, existența unui dosar penal nu poate constitui, prin sine însuși, temeiul suspendării judecării cauzei, de vreme ce ipoteza avută în vedere de legiuitor pentru reglementarea cazurilor de suspendare facultativă o constituie înrâurirea pe care o poate avea constatarea infracțiunii asupra hotărârii ce urmează a fi dată în cauza civilă.

Aplicarea dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ce reglementează un caz de suspendare facultativă a judecății, presupune nu numai îndeplinirea condițiilor procedurale prevăzute de textul legal, pentru a dispune suspendarea cauzei, ci și analizarea oportunității măsurii suspendării, prin prisma circumstanțelor concrete ale cauzei, naturii și finalității procedurii, stadiului procesual în care se află cele două pricini. În aprecierea oportunității suspendării, judecătorul are de analizat, pe lângă condiția "înrâuririi hotărâtoare" a infracțiunii pentru care s-a început urmărirea penală asupra hotărârii pe care ar urma să o pronunțe, și impactul pe care suspendarea judecății îl are asupra principiului celerității, a dreptului la un proces echitabil și a siguranței raporturilor juridice.

Verificând încheierea ce face obiectul judecății și din această perspectivă, constată Înalta Curte că nici această oportunitate nu a fost analizată de Curtea de Apel Craiova, aceasta neprezentând argumentele pentru care a apreciat implicit că măsura suspendării judecății litigiului pendinte ar fi oportună.

Înalta Curte remarcă faptul că posibilitatea de a decide asupra suspendării, în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei, este de natură să contribuie la realizarea dreptului la un proces echitabil, ca și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil în vederea unei mai bune administrări a actului de justiție, precum și în respectarea principiului aflării adevărului, instanța fiind datoare să valorifice în interesul tuturor părților din proces, dispozițiile legale incidente fără a aduce atingere drepturilor și intereselor legitime ale celorlalte părți.

Așadar, instanța poate suspenda judecarea cauzei atunci când se ivesc indiciile unei infracțiuni, dacă se face dovada că, într-adevăr, sesizarea, organului de urmărire penală a avut loc pentru o faptă care ar avea o înrâurire directă asupra soluționării cauzei civile pendinte.

Ori, raportat la considerentele încheierii recurate, se constată că motivarea acesteia nu permite urmărirea silogismului logic prin care instanța a ajuns la soluția suspendării judecății și nu dovedește că, în cauză, Curtea de Apel Craiova a analizat, în mod efectiv, condițiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Modul lapidar de motivare a soluției de suspendare a judecății nu permite nici exercitarea controlului judiciar, instanța de recurs fiind în imposibilitatea de a analiza temeinicia sau netemeinicia soluției pronunțate.

Se constată astfel, din perspectiva celor expuse, că încheierea pronunțată de Curtea de Apel Craiova nu se circumscrie exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Prin urmare, întrucât în cauza de față considerentele încheierii pronunțată la data de 09 iulie 2020 nu cuprind motivele de fapt și de drept pe care instanța și-a fundamentat soluția de suspendare a judecății litigiului, ceea ce determină și imposibilitatea instanței de recurs de a exercita controlul judiciar, se impune casarea încheierii și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

Găsind întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază nu se mai impune analizarea criticilor subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează verificarea în concret a condițiilor prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reținând că acestea urmează a fi avute în vedere de Curtea de Apel Craiova, care va analiza cererea de suspendare și din perspectiva condiției de oportunitate, raportat la datele concrete ale cauzei.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, având în vedere incidența în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 496 din C. proc. civ., republicat, va dispune admiterea recursului declarat de recurenta - reclamantă A. S.R.L., casarea Încheierii recurate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva încheierii de ședință din 9 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018.

Casează încheierea recurată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 februarie 2021.