ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 611/2021

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată la data de 7 august 2017, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, a solicitat obligarea pârâtei la efectuarea plații despăgubirilor stabilite prin Decizia nr. 70/16.05.2017 și Decizia nr. 72/16.05.2017 emise de Garda Forestieră Focșani, pe care le estimează la un cuantum de 462.445,80 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune produse de exemplare din speciile de interes cinegetic, parata refuzând sa efectueze operațiunea de plata așa cum dispune legea, și anume în termen de maximum 30 de zile de la data emiterii deciziilor de despăgubire.

Hotărârea primei instanțe. Prin sentința civilă nr. 2914 din data de 20 iunie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, având ca obiect "despăgubire".

Cererea de recurs. Împotriva sentinței civile nr. 2914 din data de 20 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta, invocând dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu prevederile art. 488 pct. 6 și 8 din C. proc. civ., astfel cum a precizat prin răspunsul la întâmpinare, solicitând casarea în tot a sentinței recurate și, în urma rejudecării, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Recurenta-reclamantă, referitor la primul motiv pentru care prima instanță a respins acțiunea, că data reținută pentru constatarea prejudiciului de către autoritatea pârâtă și instanța de fond, 28.04.2017, este nereală, nefiind susținută de vreo probă, este contradictorie, în realitate reclamanta a efectuat cererea imediat cum a constatat prejudiciul, împrejurarea că acesta a fost sesizat abia în data de 27.04.2017, putând fi dovedit cu martori, întrucât pagubele produse de porcii mistreți au fost descoperite de inginerul reclamantei la o zi de la sesizarea primăriilor Ceataloi și Chilia Veche. Al doilea motiv pentru care a fost respinsă acțiunea reclamantei, că cele două primării au convocat comisiile cu depășirea termenului de 24 de ore de la data depunerii cererii, recurenta susține că nu este un motiv imputabilă acesteia, prin urmare nu poate fi reținut ca argument pentru respingerea cererii. De asemenea, în ceea ce privește al treilea motiv pentru care a fost respinsă cererea reclamantei, respectiv acela că reprezentanții primăriilor nu au solicitat în scris gestionarului să întreprindă acțiuni pentru prevenirea pagubelor și nici nu au efectuat astfel de acțiuni, recurenta arată că a depus înscrisuri din care rezultă că a făcut numeroase raiduri pentru gonirea porcilor mistreți, deși această obligație revenea Ocolului Silvic Tulcea, a avut instalate tunuri cu pocnitori, a sesizat organele competente prezența porcilor mistreți, dar nu s-a luat nicio măsură, reclamanta nefiind singura societate în această situație. Anexat cererii de recurs, recurenta-reclamantă a depus la dosarul cauzei înscrisuri de care a făcut vorbire în declarația de recurs.

Apărările formulate în cauză. Intimatul-pârât a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, excepția tardivității recursului, a solicitat respingerea recursului ca fiind declarat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului nefondat. La data de 09.08.2019, recurenta-reclamantă a formulat, în temeiul art. 201 alin. (2) din C. proc. civ., răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepțiilor, înlăturarea apărărilor pe fond și admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

Procedura de soluționare a recursului. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 09 august 2019 s-a fixat termen de judecată la data de 20 ianuarie 2021.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a apărărilor expuse în întâmpinările intimatului-pârât, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Reclamanta A. S.A. s-a adresat, la data de 7 august 2017, instanței de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, solicitând efectarea unui control de legalitate asupra refuzului, apreciat ca fiind nejustificat de către pârâtul Ministerul Mediului, manifestat explicit prin adresa nr. x/12.07.2017, comunicata la 12.07.2017, de a efectua plata despăgubirii asa cum s-a dispus prin Decizia nr. 70 emisă la data de 16.05.2017 și prin adresa nr. x/12.07.2017, comunicata la data de 12.07.2017, de a efectua plata despăgubirii asa cum s-a dispus prin Decizia nr. 72 emisa la 16.05.2017, solicitând instanței obligarea paratului la efectuarea plații despăgubirilor astfel cum au fost stabilite prin cele două decizii emise de Garda Forestiera Focșani, pe care le estimează la un cuantum de 462.445,80 RON, pentru daune produse de exemplare din speciile de interes cinegetic. Înalta Curte constată că reclamanta, societate comercială cu profil agricol proprietar de culturi agricole pe terenuri situate pe raza comunelor Ceatalchioi și Chilia Veche județul Tulcea a sesizat Comisiile de constatare și evaluare a pagubelor constituite pe lângă aceste autorități locale, în baza H.G. nr. 1679/2008, pentru pagubele produse de speciile de mistreț asupra culturilor de porumb, fiind întocmite Procesul-verbal de constatare si evaluare a pagubelor produse de speciile de fauna de interes cinegetic culturilor agricole si silvice nr. 1993/08.05.2017, emis de Comisia din cadrul Com. Ceatalchioi (pentru o suprafața de 204 hectare, cu grad de daunare de 85%) și Procesul-verbal de constatare si evaluare a pagubelor produse de speciile de fauna de interes cinegetic culturilor agricole si silvice nr. 2161/09.05.2017, emis de Comisia din cadrul Comunei Chilia Veche (pentru o suprafața de 238,11 hectare). Prin Decizia nr. 72/16.05.2017 a fost aprobat de către Garda Forestieră Focșani Procesul-verbal de constatare și evaluare a pagubelor produse de speciile de faună de interes cinegetic asupra culturilor agricole nr. 1993 din 08.05.2017 pentru acordarea de despăgubiri din bugetul autorității publice centrale pentru protecția mediului, în care Comisia de constatare a pagubelor, menționează pentru perioada 24-27 aprilie 2017 o suprafață afectată de mistreț de 204 ha, cu un grad de dăunare de 85% și un cuantum al "cheltuielilor estimate a fi realizate până la producerea pagubei" în sumă de 213.384 RON. De asemenea, prin Decizia nr. 70/16.05.2017 a fost aprobat de către Garda Forestieră Focșani Procesul-verbal de constatare și evaluare a pagubelor produse de speciile de faună de interes cinegetic asupra culturilor agricole nr. 2161 din 09.05.2017 pentru acordarea de despăgubiri din bugetul autorității publice centrale pentru protecția mediului, în care Comisia de constatare a pagubelor, menționează pentru perioada 24-28 aprilie 2017 o suprafață afectată de mistreț de 238,11 ha, cu un grad de dăunare nedeterminat și un cuantum nedeterminat al "cheltuielilor estimate a fi realizate până la producerea pagubei". Prin adresele cu nr. x/12.07.2017 respectiv x/12.07.2017 Ministerul Mediului a comunicat reclamantului faptul că pentru Decizia nr. 70/16.05.2017 și Decizia nr. 72/16.05.2017 nu se poate efectua plata având în vedere faptul că deciziile mai sus menționate nu respectă prevederilor art. 4 alin. (1), (2) și (3) din H.G. nr. 1679/2008 privind modalitatea de acordare a despăgubirilor prevăzute de Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006. Instanța de fond a respins acțiunea reclamantei, reținând în esență că, în raport de dispozițiile art. 13 din Legea nr. 407/2006 și art. 4 alin. (1)-(3) și art. 6 din H.G. nr. 1679/2008, pe de o parte, lipsește orice dovadă cu privire la data constatării prejudiciului, pentru verificarea formulării în termen a cererii de constatare (24 de ore de la data descoperirii pagubei), iar pe de altă parte, convocarea mult întârziată a comisiei (raportat la termenul de 24 de ore prevăzut de norme), nereguli procedurale care - întârziind constatarea pagubei- sunt de natură a vicia concluziile în ce privește relația cauzală între speciile de faună de interes cinegetic și paguba invocată. De asemenea, curtea de apel a reținut lipsa oricărei mențiuni cu privire la despăgubirile evaluate de Comisie, la pct. VI Stabilirea despăgubirilor, fiind menționate doar suprafața afectată și gradul de dăunare în procesul-verbal nr. x/08.05.2017 Ceatalchioi, respectiv doar mențiunea "se vor prezenta devizele de cheltuieli pentru lucrările aferente" în procesul-verbal nr. x/09.05.2017, nesocotirea de către Comisie a neîndeplinirii de către reclamantă a obligațiilor pentru prevenirea pagubei, obligatorii pentru antrenarea obligației de despăgubire din partea autorității centrale, faptul că reprezentanții O.S. Tulcea nu au efectuat goane de alungare și fiind interzisă vânătoarea nu au efectuat acțiuni pentru recoltarea exemplarelor de mistreț, iar pe teren nu au fost constituite acțiuni ale responsabililor cu paza culturilor și nu au fost depistate instalații de speriat sau de alungat vânatul. În egală măsură, instanța a reținut din cuprinsul Raportului nr. x/15.05.2017 întocmit de consilierul Gărzii Forestiere Focșani pentru raza loc. Chilia Veche, având ca obiect "verificarea modului în care au fost îndeplinite obligațiile care revin proprietarilor de culturi agricole și gestionarilor faunei cinegetice, pentru prevenirea pagubelor ce pot fi cauzate de exemplarele din speciile de faună din fondul cinegetic", concluzia că, "în urma verificării modului de îndeplinire a obligațiilor prevăzute în anexele 3 și 4 la H.G. nr. 1679/2008/…/s-a constatat faptul că nu sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea despăgubirilor din bugetul creat la autoritatea publică centrală care răspunde de agricultură". Recurenta-reclamantă a susținut, referitor la primul motiv pentru care prima instanță a respins acțiunea, că data reținută pentru constatarea prejudiciului de către autoritatea pârâtă și instanța de fond, 28.04.2017, este nereală și contradictorie nefiind susținută de vreo probă, pentru că în realitate a efectuat cererea imediat cum a constatat prejudiciul, împrejurarea că acesta a fost sesizat abia în data de 27.04.2017, putând fi dovedit cu martori, întrucât pagubele produse de porcii mistreți au fost descoperite de inginerul reclamantei la o zi de la sesizarea primăriilor Ceataloi și Chilia Veche. Procedând la analiza probatoriului administrat în cauză în fața instanței de fond, Înalta Curte reține o aplicare corectă a normelor de drept material de către prima instanță, constatând că într-adevăr, astfel cum se reține în adresele contestate, nr. x/12.07.2017 respectiv x/12.07.2017 emise de Ministerul Mediului, atât pagubele produse în Comuna Chilia Veche cât și cele produse în Comuna Ciatalchioi au fost constatate în data de 24.04.2017, iar reclamanta a formulat prima data cererile adresate primăriilor celor două UAT-uri, la data de 28.04.2017, înregistrate cu nr. x, la Primăria Comunei Chilia Veche și cu br. 544/28.04.2017 la Primăria Comunei Ceatalchioi. Susținerea recurentei că în realitate pagubele au fost descoperite de inginerul reclamantei la o zi de la sesizarea primăriilor Ceataloi și Chilia Veche nu se verifică prin nici un înscris depus la dosarul cauzei, iar cererile depuse la autoritățile publice se dovedesc numai cu înscrisuri, fiind acte oficiale care primesc dată certă la data prezentării, neputându-se dovedi cu martori împrejurări care trebuie să se regăsească în cuprinsul unui înscris și peste conținutul acestuia, astfel cum prevăd dispozițiile art. 309 alin. (5) C. proc. civ. Potrivit art. 4 alin. (1)-(3) din H.G. nr. 1679/2008 privind modalitatea de acordare a despăgubirilor prevăzute de Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, precum și obligațiile ce revin gestionarilor fondurilor cinegetice și proprietarilor de culturi agricole, silvice și de animale domestice pentru prevenirea pagubelor, "(1) constatarea pagubei se face la cererea scrisă a persoanei păgubite, depusă la primăria localității pe teritoriul căreia s-a produs paguba. (2) Cererea prevăzută la alin. (1) se depune în termen de 24 de ore de la data la care persoana păgubită a descoperit paguba. (3) Convocarea comisiei prevăzute la art. 3 se realizează prin grija primarului, în termen de 24 ore de la data înregistrării cererii persoanei păgubite". Ambele procese-verbale întocmite de Comisiiile de constatare și evaluare a pagubelor, din cadrul Comunei Ceatalchioi cu nr. 1993/08.05.2017, respectiv din cadrul Comunei Chilia Veche cu nr. 2161/09.05.2017, consemnează ca dată a producerii pagubelor intervalul 24-28.04.2017, identificând culturile și suprafețele afectate, nefiind identificat concret momentul constatării, însă este evident că data constatării pentru prima data a pagubei a fost 24.08.2017. Or aceste împrejurări de fapt consemnate în actele întocmite de Comisia constituită conform H.G. nr. 1679/2008 nu pot fi combătute cu martori așa cum susține reclamanta, fiind acte autentice emise de o autoritate publică, care fac dovadă până la declararea ca fiind false, conform prevederilor art. 269 alin. (2) și art. 270 alin. (1) din C. proc. civ. Recurenta-reclamantă avea sarcina probei, considerându-se vătămată de actele și operațiunile administrative care au stat la baza refuzului, de a dovedi cu înscrisuri depuse la primăriile pe raza cărora s-au comis daunele, că data constatării nu a fost cea menționată 24.04.2017 ci 27.04.2017 când susține că inginerul a descoperit pagubele produse de porcii mistreți, împrejurare adusă la cunoștința operațiunilor de îndată cu respectarea termenului de 24 de ore, ceea ce nu a făcut. Prin urmare, Înalta Curte constată că în mod legal și temeinic curtea de apel a validat raționamentul autorității pârâte și a constatat că nu ne aflăm în prezența unui refuz nejustificat al acesteia din urmă de a soluționa favorabil cererile reclamantei de stabilire și acordare a despăgubirilor, pentru nerespectarea procedurii prevăzute de art. 4 alin. (1)-(3) și art. 6 din H.G. nr. 1679/2008, în ceea ce privește respectarea termenului imperativ 24 de ore de la data constatării pagubei. Acest viciu procedural prin el însuși are ca efect respingerea cererilor de acordare a despăgubirilor, pe de o parte, pentru că din cuprinsul reglementării rezultă caracterul imperativ și de decădere al termenului, iar pe de altă parte, astfel cum a reținut și judecătorul fondului, încălcarea lui este de natură conducă la vicierea concluziilor atât în ce privește relația cauzală între speciile de faună de interes cinegetic și paguba invocată cât și a întindeiri prejudiciului. Este întemeiată susținerea recurentei că împrejurarea că cele două primării au convocat comisiile cu depășirea termenului de 24 de ore de la data depunerii cererii nu este un motiv imputabil acesteia, însă, din perspectiva stabilirii și întinderii prejudiciului, această întârzirere adăugată la cea produsă de reclamantă prin formularea cererii după patru zile de la data producerii pagubei, conduce cu atât mai mult la respingerea cererii de către autotitatea pârâtă cu competență în verificarea documentației și acordarea despăgubirilor. Același raționament este valabil și în ceea ce privește o eventuală culpă comună reținută în adresele de respingere, a reprezentanților proprietarilor care nu au solicitat în scris gestionarului să efectueze acțiuni pentru prevenirea pagubelor și nici nu au efectuat astfel de acțiuni, respectiv ale reprezentanților O.S. Tulcea, care nu au efectuat goane de alungare și, fiind interzisă vânătoarea, nu au efectuat acțiuni pentru recoltarea exemplarelor de mistreț sau a responsabililor cu paza culturilor, care și nu au montat instalații de speriat sau de alungat vânatul. În mod evident, aceste condiții trebuieau îndeplinite, fiind prevăzute de art. 13 din Legea nr. 407/2006 a vânătorii și a protecției fondului cinegetic și H.G. nr. 1679/2008 privind modalitatea de acordare a despăgubirilor prevăzute de Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic, iar concursul acestor factori, coroborat cu culpa reclamantei de nerespectare a termenului de decădere de 24 de ore de la data constatării pagubei, au justificat refuzul autorității pârâte. Chiar dacă reclamanta a depus înscrisuri din care rezultă că a efectuat raiduri pentru gonirea porcilor mistreți și a instalat tunuri cu pocnitori, nu se poate reține totuși că măsurile au fost corespunzătoare, din punct de vedere cantitativ și eficiente, pentru justifica înlăturarea oricărei culpe a acesteia.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă, ca nefondat