ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 571/2021

Ședința publică din data de 03 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 27.04.2017, sub dosar nr. x/2017, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară:

(1) obligarea pârâtei să transmită notificarea si comunicarea informațiilor către supraveghetorul din statul membru gazda Italia - IVASS, privind extinderii activității de asigurare a A. S.A., în baza dreptului de stabilire prin intermediul unei sucursale pe teritoriul Italiei, informațiile specificate la art. 15 din Legea nr. 32/2000, respectiv la art. 32 din Directiva Consiliului 92/49/CEE și din Protocolul de la Siena, Partea a III-a, pct. 1.1 din "Schema operațiunilor" menționate la pct. 1.1.1., precum și de a comunica data confirmării de primire a respectivei notificări de către IVASS, pe baza notificărilor înregistrate la ASF sub nr. x/29.01.2014, y/25.03.2014, z/06.10.2014;

(2) obligarea pârâtei să o informeze în același timp în care notifică supraveghetorul din statul membru gazda Italia, despre data transmiterii notificării solicitate în primul petit;

(3) cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 376 din data de 5 februarie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscalȘ

- a respins ca nefondate excepțiile de lipsă de obiect/rămânere fără obiect, lipsă de interes și lipsă calitate procesuală pasivă, invocate de pârâtă;

- a admis excepția de prescripție a dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă:

- a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca fiind prescris dreptul material la acțiune;

- a respins cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nefondatăȘ

- a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 5.000 de RON cheltuieli de judecată, în condițiile art. 451 și art. 453 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată.

Împotriva sentinței nr. 376 din 5 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamanta A. S.A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței în întregime și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Intimata pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Recurenta reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare.

La termenul de judecată din 03.02.2021, recurenta reclamantă a depus cerere de renunțare la judecata recursului, solicitând în temeiul art. 406 C. proc. civ., să se ia act de renunțare. Cererea a fost comunicată părții adverse în ședința publică, aceasta formulând concluzii de admitere.

III. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate solicitarea formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte va lua act de renunțarea recurentei-reclamante la judecata recursului declarat în cauză, pentru motivele arătate în continuare.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 406 din C. proc. civ. reglementează dreptul reclamantului de a renunța la judecata cererii de chemare în judecată, în fața instanței de fond sau în calea extraordinară de atac.

În cauză, cererea de renunțare la judecata recursului formulată de către recurenta reclamantă la data de 03.02.2021, reprezintă, în fapt, o achiesare la hotărârea primei instanțe, reglementată de dispozițiile art. 463 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., în conformitate cu care "achiesarea reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre", pentru care nu este necesar consimțământul părții adverse.

Manifestarea de voință în sensul renunțării la judecarea căii de atac exercitate este un act de dispoziție, o desistare a recurentului, prin care acesta achiesează la hotărârea instanței de fond.

Constatând că manifestarea de voință a recurentei reclamante este neîndoielnică și neechivocă, precum și faptul că actul de dispoziție al acesteia, în sensul de a renunța la cererea de recurs, nu este supus cenzurii instanței de control judiciar, în temeiul art. 463 alin. (1) C. proc. civ. și în aplicarea principiului disponibilității, Înalta Curte urmează să ia act de renunțarea recurentei reclamante la judecata recursului declarat împotriva sentinței nr. 376 din 5 februarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 463 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va lua act de renunțarea recurentului pârât Fondul de Garantare a Asiguraților la judecata recursului declarat împotriva sentinței nr. 376/05.02.2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea recurentei reclamante A. S.A. la judecarea recursului formulat împotriva sentinței nr. 376/05.02.2018.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 februarie 2021.