ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 496/2021

Ședința publică din data de 29 ianuarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la anularea în parte a Deciziei nr. III/15/26.11.2018 emisă de Curtea de Conturi a României - Departamentul nr. III - Direcția 1 denumită în continuare Decizie, în sensul anulării în tot a măsurilor dispuse la pct. II.10 – fila x din Decizie: "La Acordul cadru nr. 14/25.02.2014 având ca obiect prestarea de "Servicii de mentenanță și asistență tehnică pentru sistemul informatic integrat implementat la A. S.A.": a) Extinderea verificării asupra tuturor contractelor subsecvente, identificarea situațiilor de nerespectare a prevederilor contractuale și luarea măsurilor pentru recuperarea sumelor acordate nelegal; b) Stabilirea întinderii prejudiciului determinat de plata nelegală a serviciilor pentru care nu au fost prezentate documente justificative potrivit clauzelor contractuale și recuperarea acestuia în condițiile legii (pentru înlăturarea abaterii prezentate la pct. 6 din Decizie – Termen de realizare: 30 iunie 2019)", cu consecința anulării în parte a încheierii nr. III/26/16.05.2019 – fila x pct. 3 a Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi - denumită în continuare Încheiere, cu privire la Măsura dispusă la pct. II.10 din Decizia nr. III/15/26.11.2018.

Prin sentința civilă nr. 774 din 12 noiembrie 2019, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, având ca obiect "litigii Curtea de Conturi (Legea Nr. 94/1992) – Decizia nr. III/15/26.11.2018 ", ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 774 din 12 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal reclamanta A. S.A. a declarat recurs.

Ulterior, la data de 23 iulie 2020, recurenta-reclamantă A. S.A., în temeiul dispozițiilor art. 406 C. proc. civ., a formulat o cerere prin care învederează instanței că înțelege să renunțe la judecata recursului și totodată solicită să se ia act de acest lucru.

Conform dispozițiilor art. 406:

"(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă.

(2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.

(...)

(4) Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare.

(...)

(6) Renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare. Când renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă."

De asemenea, instanța reține faptul că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al reclamantului care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Astfel fiind, Înalta Curte, analizând actele dosarului precum și cererea formulată de recurenta-pârâtă, în temeiul dispozițiilor art. 406 alin. (6) C. proc. civ., va lua act de renunțarea la judecata recursului de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 774 din 12 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2021.