ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 366/2021

Ședința publică din data de 26 ianuarie 2021

Deliberând asupra recursurilor de față, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. de dosar x/2017, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. și O. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Muncii, ca prin hotărârea ce se va pronunța:

- să se constate caracterul nejustificat al refuzului pârâtei Inspecția Muncii de a reînnoi avizul de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite solicitat de Direcția de Sănătate Publică a Județului Teleorman, refuz exprimat prin Adresa nr. x/30.03.2017;

- să fie obligată pârâta Inspecția Muncii să reînnoiască avizul de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite pentru perioada 2017-2018 solicitat de Direcția de Sănătate Publică a Județului Teleorman prin adresa nr. x/07.03.2017.

Prin încheierea de ședință din 12 aprilie 2018, curtea de apel a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și a unit cu fondul toate excepțiile invocate în cauză, atât excepția inadmisibilității și a lipsei procedurii prealabile invocată de către pârâtă prin întâmpinare, cât și lipsa calității procesuale active invocate la acest termen.

Prin sentința civilă nr. 2029 din 27 aprilie 2018, Curtea de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiate excepțiile invocate în cauză și a respins acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. și O. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Muncii, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. și O., pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material).

În motivarea recursului, s-a arătat - în esență - că instanța de fond a interpretat și aplicat eronat atât prevederile art. 6 alin. (2), cât și cele ale art. 1 alin. (1)-(3) din H.G. nr. 1014/2015.

Astfel, prima instanță în mod greșit a apreciat că, în urma expirării termenului prevăzut în avizul anterior, locurile de muncă respective ar fi încadrate în condiții normale. Recurenții au invocat numeroasele hotărâri de Guvern care au prelungit posibilitatea și termenele de reînnoire a avizelor, precum și documentația atașată cererii de prelungire a avizului, din care rezultă clar faptul că locurile lor de muncă prezintă în continuare caracteristicile unor locuri de muncă cu condiții periculoase.

De altfel, acest motiv reținut de către instanța de fond nici măcar nu a fost invocat de către pârâtă, care a recunoscut că munca reclamanților se desfășoară în continuare în condiții deosebite, singurul motiv pentru care a respins cererea angajatorului fiind acela că nu există o prevedere legală care să reglementeze situația în care nu s-a solicitat de la început prelungirea avizului pe 3 ani, ci doar pe 1 an.

Recurenții reclamanți au apreciat că, dacă ar fi primit argumentul instanței de fond, s-ar ajunge la o situație de neacceptat și anume aceea ca angajații să fie lipsiți de drepturile aferente prestării muncii în condiții deosebite, deși nu au nicio culpă, singura culpă fiind a angajatorului, care nu a luat măsurile adecvate pentru înlăturarea riscurilor și nu a solicitat prelungirea avizului de prima oară pentru perioada 2016-2018.

În opinia recurenților, locurile de muncă nici nu pot fi, în mod obiectiv, transformate din locuri de muncă cu condiții deosebite în locuri de muncă cu condiții normale, având în vedere că, astfel cum rezultă din buletinul de determinare prin expertizare a locurilor de muncă nr. 18/27.02.2017, reclamanții, în activitatea desfășurată, intră în contact direct cu materialul infecțios, astfel că cel puțin la acest moment, nu există condiții tehnice pentru înlăturarea totală a riscului muncii.

Referitor la dispozițiile art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 1014/2015, recurenții au susținut că nicăieri în cuprinsul acestor prevederi nu se stabilește că prelungirea avizului de încadrare a locurilor de munca în condiții deosebite se poate face doar o singură dată. Așa cum s-a arătat și în cererea de chemare în judecată, această interpretare, pe care a făcut-o și pârâta Inspecția Muncii, este eronată, exprimată cu exces de putere, în condițiile în care sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de H.G. nr. 1014/2015.

Potrivit art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 1014/2015, perioada de valabilitate a avizelor reînnoite, potrivit prevederilor prezentei hotărâri, nu poate depăși data de 31 decembrie 2018. Or, angajatorul a solicitat reînnoirea avizelor pentru perioada reglementată de H.G. nr. 1014/2015.

Faptul că reglementarea din H.G. nr. 1014/2015 are în vedere în art. 1 alin. (1) și (2), ipoteza solicitării de reînnoire a avizelor valabile până la 31 decembrie 2015, fără a avea în vedere și ipoteza reînnoirii ulterioare a avizelor în interiorul perioadei 2016-2018, nu poate fi interpretată în sensul imposibilității reînnoirii anuale a avizelor în această perioadă, întrucât reglementarea trebuie interpretată avându-se în vedere scopul urmărit prin aceasta.

Recurenții au considerat că nu există nicio diferență de fond între situația în care un angajator a reînnoit avizul pentru întreaga perioadă 2016-2018 și cea în care se află aceștia, în care angajatorul a reînnoit avizul doar pentru anul 2016, iar apoi a solicitat reînnoirea avizului pentru perioada 2017-2018, atât timp cât în ambele situații sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 2 din H.G. nr. 1014/2015.

Recurenții au mai invocat și practica celeilalte instituții competente să emită astfel de avize, prevăzută de art. 3 din H.G. nr. 1014/2015, și anume Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare, care a emis astfel de avize în anul 2017.

II. Apărările formulate de intimată

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata pârâtă Inspecția Muncii a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Reclamanții au învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere vizând obligarea pârâtei Inspecția Muncii să reînnoiască avizul de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite pentru perioada 2017-2018 solicitat de Direcția de Sănătate Publică a Județului Teleorman prin adresa nr. x/07.03.2017.

Instanța de fond a respins acțiunea reclamanților, reținând că în mod corect pârâta Inspecția Muncii a respins solicitarea Direcției de Sănătate Publică a Județului Teleorman de reînnoire a avizului de încadrare a locurilor de muncă respective în condiții deosebite pentru o nouă perioadă (2017-2018), având în vedere că acesteia îi fusese emis un asemenea aviz (Avizul nr. x/31.03.2016) cu o valabilitate de 1 an și în condițiile în care H.G. nr. 1014/2015 nu reglementează procedura de reînnoire a avizelor deținute de angajatori la data de 31.12.2015 ca pe o procedură succesivă, la care angajatorii pot recurge fracționat, ci, dimpotrivă, ca pe o procedură în etapă unică de reînnoire a avizelor deținute la data de 31.12.2015, pentru perioada asumată de angajator, maxim până la 31.12.2018, perioadă în care aceștia își asumă normalizarea condițiilor de muncă.

Înalta Curte reține că, potrivit prevederilor art. 1 din H.G. nr. 1014/2015 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite "(1) Începând cu data de 1 ianuarie 2016, avizele de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite acordate, valabile până la data de 31 decembrie 2015 inclusiv, pot fi reînnoite potrivit metodologiei stabilite prin prezenta hotărâre. (2) Prevederile prezentei hotărâri se aplică numai angajatorilor care dețin la data de 31 decembrie 2015 avizul de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, reînnoite, și care nu au realizat până la această dată măsurile necesare în vederea normalizării condițiilor de muncă pentru locurile de muncă încadrate în condiții deosebite. (3) Perioada de valabilitate a avizelor reînnoite potrivit prevederilor prezentei hotărâri nu poate depăși data de 31 decembrie 2018."

Contrar celor reținute de judecătorul fondului, instanța de recurs constată că legiuitorul nu a limitat în mod expres numărul avizelor care pot fi obținute în baza acestui act normativ, stabilind doar perioada de valabilitate a acestora, având în vedere mai ales scopul adoptării acestui act normativ, acela de a asigura un termen rezonabil angajatorilor pentru normalizarea condițiilor de muncă conform măsurilor propuse în planurile de prevenire și protecție asumate, și faptul că nu poate fi acceptată teza potrivit căreia Direcției de Sănătate Publică a Județului Teleorman i nu i s-ar mai putea acorda un al doilea aviz, de reînnoire a celui existent, în limita termenului limită prevăzut de art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 1014/2015, în condițiile în care nu s-a reușit normalizarea condițiilor de muncă.

Scopul adoptării H.G. nr. 1014/2015 a fost acela de a prelungi termenul de 1 an reglementat anterior prin H.G. nr. 1173/2014, în care angajatorii aveau obligația de a realiza măsurile necesare în vederea normalizării condițiilor de muncă.

Prin Nota de fundamentare la H.G. nr. 1014/2015 s-a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 1173/2014 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 246/2007 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, angajatorii care dețin avize de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite au obligația de a elabora planul de prevenire și protecție corespunzător locurilor de muncă încadrate în condiții deosebite, revizuit, care să asigure îmbunătățirea nivelului securității și al protecției sănătății lucrătorilor, cuprinzând măsuri și acțiuni, eșalonate și distribuite trimestrial, pe perioada 1 ianuarie - 1 decembrie 2015, astfel încât, până cel târziu la data de 31 decembrie 2015, locurile de muncă să se încadreze în condiții normale. Ca urmare a faptului că s-a constatat că, la acea dată, angajatorii sunt în curs de realizare a programelor de normalizare a condițiilor de muncă, s-a estimat că, în contextul economic de la acea dată, măsurile propuse în planul de prevenire și protecție nu se pot realiza integral.

S-a precizat că actul normativ are în vedere stabilirea metodologiei de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, dar și a unui termen limită, respectiv trei ani de la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență de completare a art. 29 din Legea nr. 263/2010, în care angajatorii au obligația de a normaliza condițiile de muncă, iar menținerea locurilor de muncă în condiții deosebite vizează doar acei angajatori care dețin, la data de 31 decembrie 2015, avizul de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite și care nu au putut realiza până la această dată măsurile necesare în vederea normalizării condițiilor de muncă.

Potrivit art. 1 din H.G. nr. 1014/2015, s-a stabilit metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, acordate anterior, valabile până la data de 31 decembrie 2015 inclusiv, numai pentru angajatorii care dețin la data de 31 decembrie 2015 avizul de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite și care nu au realizat până la acea dată măsurile necesare în vederea normalizării condițiilor de muncă pentru locurile de muncă încadrate în condiții deosebite.

Din dispozițiile legale nu rezultă că reînnoirea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, deținut de angajator la 31.12.2015, poate fi făcută o singură dată. Ceea ce s-a reglementat expres a fost că perioada de valabilitate a avizelor reînnoite nu poate depăși data de 31 decembrie 2018.

În consecință, având în vedere că din cuprinsul refuzului pârâtei rezultă că motivul pentru care a fost respinsă cererea de prelungire a Avizului nr. x/31.03.2016 nu l-a reprezentat neîndeplinirea vreuneia dintre cerințele prevăzute de art. 2 din H.G.1014/2015, ci interpretarea greșită a dispozițiilor H.G. nr. 1014/2015 în sensul că nu se poate prelungi valabilitatea avizului, refuzul de reînnoire a avizului este nejustificat.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

Raportat la considerentele expuse mai sus, Înalta Curte apreciază că prezentul recurs este fondat, motiv pentru care în baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. va dispune admiterea acestuia, cu consecința casării în parte a hotărârii recurate, iar în rejudecare va dispune admiterea acțiunii formulate de reclamanți și obligarea pârâtei Inspecția Muncii la reînnoirea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite pentru perioada 2017-2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. și O. împotriva sentinței civile nr. 2029 din 27 aprilie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată.

Admite acțiunea reclamanților.

Obligă pârâta Inspecția Muncii să reînnoiască avizul de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite pentru perioada 2017-2018.

Menține soluția dată excepțiilor prin sentința recurată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 ianuarie 2021.