ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6095/2021

Ședința publică din data de 7 decembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată în data de 08.02.019, reclamantul A., executor în circumscripția Curții de Apel Tîrgu Mureș a solicitat în contradictoriu cu Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, cu Ministerul Justiției și Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș anularea Hotărârii nr. 1 din 30.08.2018 în sensul respingerii acțiunii disciplinare îndreptate împotriva sa, anularea Hotărârii nr. 25 din 14.12.2018 a Comisiei Superioare de Disciplină.

Prin sentința nr. 71 din 9 iulie 2019 a Curții de Apel Tîrgu Mureș – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, și Ministerul Justiției și Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș, s-a dispus anularea parțială a Hotărârii nr. 25 din 14.12.2018 a Comisiei Superioare de Disciplină în sensul că s-a admis în parte contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 1 din 30.08.2018 a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Tîrgu Mureș și a fost anulată în parte Hotărârea nr. 1 din 30.08.2018 în sensul reindividualizării sancțiunii, din amenda de 3000 RON aplicată în avertisment.

Împotriva sentinței civile nr. 71 din data de 09.07.2019, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției.

Prin recursul promovat Ministerul Justiției invocă în esență următoarele critici: cu privire la înființarea sechestrului asupra celor 3 autovehicule BMW care erau in proprietatea debitoarei, se arată că din răspunsurile instituțiilor interogate nu ar fi rezultat cele trei autovehicule; executorul ar fi dispus sechestru fără a avea certitudinea că autovehiculele sunt în proprietatea debitoarei, contrar art. 2 și art. 5 din Legea nr. 188/2000; executorul nu ar fi depus toată diligenta pentru a afla proprietatea bunurilor; ar fi fost încălcat principiul legalității executării silite; unul dintre autoturisme nu a figurat în evidențele debitoarei; executorul a încălcat prevederile art. 740 alin. (4) C. proc. civ. nu este relevant faptul că sechestrul nu a fost comunicat organelor fiscale; 2 dintre autovehiculele sechestrate nu aparțineau debitoarei. Cu privire la modul de aplicare a sechestrului asupra unor bunuri mobile, executorul trebuia să procedeze la inventarierea și evaluarea separată a fiecărui produs farmaceutic supus sechestrării indiferent de faptul ca debitoarea i-a pus la dispoziție un listing cu toate bunurile din depozit.

Cu privire la modul de stabilire al cheltuielilor de executare pe fondul conexării a doua dosare, recurentul arată că executorul judecătoresc a fost neglijent atunci când a redactat încheierea de stabilire a cheltuielilor.

Cu privire la transmiterea de somații fără a anexa și copia încheierii de încuviințare a executării silite, recurentul apreciază că executorul s-a grăbit și a încălcat prevederile legale.

Cu privire la modul de preluare a bunului ipotecat în contul garanției, executorul s-a conformat solicitărilor creditorului privind alternarea procedurilor de executare silită fără ca acestea să poată fi derulate concomitent.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

În cauza de față, prin Hotărârea nr. 1 din 30.08.2018, în dosarul x/2018 al Consiliului de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș a fost admisă acțiunea disciplinară formulată de Ministerul Justiției împotriva executorului judecătoresc A.. A fost aplicată sancțiunea prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, amendă în cuantum de 3000 RON.

Contestația promovată de executorul judecătoresc sancționat împotriva acestei hotărâri a fost respinsă prin Hotărârea nr. 25 din 14.12.2018 în dosarul nr. x/2018 al Comisiei Superioare de Disciplină și totodată a fost obligat contestatorul la plata sumei de 710,39 RON, cheltuieli ocazionate de soluționarea cauzei.

În ceea ce privește criticile recurentului referitoare la înființarea sechestrului asupra celor trei autovehicule BMW fără ca în privința acestora să existe documente din care să rezulte că sunt proprietatea debitoarei, instanța reține că intimatul-reclamant s-a adresat mai multor instituții, că a emis o somație imobiliară însuși debitorului în care a inserat cele trei bunuri și în privința căreia nu au fost obiecțiuni, precum și faptul că executorul nu a dat în final curs aplicării sechestrului, care, astfel, nu a produs efecte nefiind comunicat serviciului public de evidență a înmatriculărilor sau poliției în vederea punerii în aplicare.

În mod corect a apreciat instanța de fond că standardul de diligență la care se raportează conduita executorului judecătoresc trebuie să includă și modul de interpretare și aplicare a normelor juridice de către instanțele judecătorești, atitudinea executorului de a apela la mai multe instituții, de a valorifica mai multe surse neputând fi analizată drept abatere în efectuarea lucrărilor.

Prin urmare, contrar susținerilor recurentului, nu se poate reține o lipsă de diligență în efectuarea lucrărilor de instituire a sechestrului și nici o prejudiciere a profesiei, în condițiile în care sechestrul nu a devenit efectiv. În acest context, corect această faptă a fost înlăturată din contextul factual ce a fost avut în vedere la aplicarea sancțiunii finale.

În privința criticilor vizând procesului-verbal de sechestru asupra unor bunuri mobile, s-a imputat lipsa elementelor prevăzute de art. 744 din C. proc. civ., respectiv neidentificarea fiecărui bun în parte ce a fost sigilat.

Or, așa cum a observat instanța de fond, în chiar acțiunea disciplinară s-a menționat că era vorba de produse farmaceutice, iar procesul-verbal de sechestru din 09.10.2017 conține mențiunea referitoare la stocurile de marfă, că listingul care le evidențiază este asumat prin semnătură de debitor ca fiind corespunzător stocului efectiv din depozit. De asemenea se reține că dată fiind natura acestor bunuri, numărul lor, era lipsită de utilitate practică identificarea fiecărui bun, mai ales în condițiile în care debitorul declara și își asuma conformitatea dintre evidență și situația faptică, precum și că sigiliul a fost aplicat întregii încăperi în care se aflau bunurile sechestrate.

În susținerea celor anterior menționate sunt și dispozițiile art. 738 C. proc. civ. care prevăd expres că în cazul în care bunurile sunt așezate în încăperi cu intrări sigilate, identificarea fiecărui bun printr-un semn distinctiv nu se aplică.

În ceea ce privește criticile recurentului referitoare la modul de stabilire a cheltuielilor de executare pe fondul conexării dosarelor de executare silită 385/E/2017 și 397/E/2017, instanța de control judiciar reține că ce se impută executorului este încălcarea art. 654 alin. (5) care trimite la alin. (2) al aceluiași text din C. proc. civ. și potrivit cărora în cazul în care dispune conexarea executărilor, executorul, prin încheiere, se va pronunța și asupra cheltuielilor de executare efectuate până în momentul conexării.

Or, în acord cu judecătorul fondului, prin încheierea de conexare era posibilă și recomandabilă stabilirea cheltuielilor de executare cu indicarea celor anterioare, a situației plăților creditoarei, precum și a sumelor datorate în viitor, însă imputarea unei maniere de redactare defectuoase, se apreciază că nu poate conduce la antrenarea răspunderii disciplinare, prin urmare această faptă nu poate fi avută în vedere în analiza legată de modul de individualizare a sancțiunii.

O altă critică vizează emiterea de somații, în dosarul nr. x/2017, fără a le fi comunicate debitorului și avalistului copia încheierii de încuviințare a executării silite, ci doar extras de pe portalul instanțelor privind încuviințarea executării silite.

Instanța apreciază că trebuie observat contextul în care au fost emise aceste noi somații, într-un dosar deschis ulterior împotriva acelorași debitori (debitor și avalist) pe fondul conexării acestui dosar la cel nr. x/2017, pe fondul opoziției debitorului manifestate explicit până la acel moment în cadrul dosarului nr. x/2017

Dispozițiile legale aplicabile impun comunicarea copiei încheierii de încuviințare a executării silite, însă nu se poate susține că executorul a declanșat o executare în lipsa acestei încheieri și nici că nu a atașat titlului executoriu un înscris care să confirme începerea executării silite, element apreciat de lege ca imperativ sub sancțiunea nulității exprese.

În concluzie, instanța nu a reținut un caracter grav al acestei fapte.

În privința criticilor vizând modul de preluare a bunului ipotecat în contul garanției, procedură reglementată de C. civ. art. 2435 și următoarele, instanța apreciază că atribuțiile executorului în această procedură specială sunt strict cele prevăzute de art. 2442-2443 din C. civ. și ele vizează concursul la preluarea efectivă a bunului. Instanța apreciază că obligațiile imputate acestuia a nu fi respectate (notificarea în condițiile art. 2450 C. civ., avizul de preluare înscris în registrul special de publicitate, acordul constituitorului ipotecii) revin în mod expres creditorului. Sarcina executorului este de a verifica dacă cererea creditorului este însoțită de o copie de pe contractul de garanție, de o descriere a bunului ce urmează a fi preluat și, dacă este cazul, de o copie certificată de pe înscrierea ipotecii creditorului la arhivă.

Or, a-i imputa executorului neverificarea unor condiții de tipul celor reținute în acțiunea disciplinară excede dispozițiilor legale anterior menționate.

Referitor la criticle care vizează modul de redactare a conținutului somației cambiale, instanța constată că, deși Consiliul de Disciplină a reținut caracterul de abatere cu privire la netranscrierea biletului, Comisia Superioară de Disciplină a apreciat că această faptă nu reprezintă o abatere disciplinară semnificativă, pentru că scopul legii a fost atins prin inserarea copiei xerox a acestuia.

În acest context apărările intimatului-reclamant au fost valorificate parțial încă din faza contestației, fără ca acest aspect să se regăsească în dispozitivul soluției sau în considerente în privința relevanței asupra vinovăției și deci asupra sancțiunii.

S-a apreciat că inserarea prin fotocopiere a conținutului titlului de credit, în aplicarea art. 61 din Legea nr. 58/1934 satisface pe deplin cerința legii care avea în vedere la acel moment, anul 1934, "transcrierea exactă" (căci transcrierea exactă presupune a face o copie, fără modificare).

Tot cu privire la somația cambială corect s-a observat că, deși Consiliul de Disciplină a reținut deficiențe, respectiv că aceasta conținea înștiințarea debitorului asupra dreptului de a face protest, în condițiile în care biletul la ordin purta mențiunea "fără protest", intimatul-reclamant nu a contestat această chestiune nici în fața C.S.D. nici în fața instanței, intervenind o definitivare asupra acestei constatări.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 71 din 9 iulie 2019 a Curții de Apel Târgu Mureș – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 decembrie 2021.