ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6003/2021

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată, la 31.07.2018, pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., constatarea calității pârâtului de colaborator al Securității.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 1017 din 15 martie 2019, Curtea a admis acțiunea și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei hotărâri, recurentul pârât A. a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului cu consecința schimbării în întregime a hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii în constatare, astfel cum a fost formulată, ca nefondată, cu cheltuieli de judecată, arătând în esență următoarele: Prin sentința pronunțată, Curtea de Apel a admis cererea astfel cum a fost formulată, constatând faptul că, ar fi avut calitatea de colaborator al Securității. Pentru a pronunța aceasta hotărâre, prima instanță a stabilit ca fiind concludente înscrisurile furnizate de reclamant în probatoriu și că, acestea, chiar dacă mai conțin și unele erori, sunt suficiente și de natură a constata calitatea de fost colaborator al Securității. Întrucât nu a procedat la contestarea acestor înscrisuri, în condițiile an. 301 C. proc. civ., se impune a se constata însușirea lor de către recurent, în viziunea primei judecăți. Privitor la apărările formulate, instanța de fond le-a examinat parțial, cu superficialitate, neindicând, pentru toate apărările ce a formulat, argumentele pentru care a înțeles să le respingă, întreaga analiză lăsând impresia unei prejudecăți, în ce privește obiectul cererii deduse, ca si când aceasta ar fi admisă înaintea examinării dosarului cauzei. Sub acest aspect consideră că, prima instanța a încălcat dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. (b) C. proc. civ. ceea ce echivalează cu necercetarea fondului dedus judecății, sub toate aspectele, aspect ce impune analizarea acestuia în mod legal și temeinic. În ce privește fondul judecății, prima instanță a făcut o eronată analiză asupra situației deduse judecății, ceea ce a dus la aplicarea greșită a dispozițiilor legii, privitoare la calitatea recurentului de colaborator al Securității. Lipsa unei legături, privind identitatea, dintre persoana recurentului și numitul A., despre care se arată că, ar fi avut calitatea de colaborator al Securității sub numele conspirativ "B.". În sutinerea afirmației, privind calitatea de colaborator al fostei Securități, reclamantul aduce în discuție un prim mijloc de proba, reprezentat de "Nota de constatare" nr. x/17.05.2018. În conținutul acesteia, în cuprinsul a 7 pagini, sunt menționate situațiile în care apar informații furnizate de sursa cu numele conspirativ "B.", cu indicarea numărului de dosar și a aspectelor constatate, aspecte care, în aprecierea autorului cererii și a celui al "Notei de constatare", dovedesc statutul recurentului, de colaborator al fostei Securități. Față de conținutul și concluziile sus menționatei note de constatare, a formulat următoarele critici: - documentul "Nota de constatare" nr. x/17.05.2008, nu poarta datele de identitate ale persoanelor ce l-au întocmit și l-au vizat deși sunt menționate, expres, spații pentru aceasta destinație iar, privitor la persoana celui ce l-a întocmit este arătat faptul ca are calitatea de "Consilier" și că, inițialele numelui si prenumelui sunt D.I. Înscrisul nu poate constitui mijloc de proba în fata instanței de judecata, neputând fi stabilit daca ne aflam în prezenta unui început de probă scrisă, act sub semnătura privată sau act autentic. În aceste condițiuni, în conformitate cu dispozițiile art. 298, ale art. 292 alin. (2) coroborat cu prevederile art. 286 alin. (2), toate din C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 6 din CEDO, solicită înfățișarea înscrisului original, pentru a putea fi cercetat și a-și formula apărări față de acesta, în funcție de forța sa probatorie: început de dovadă scrisă, înscris sub semnătura privata sau act autentic. Conținutul și autorul notelor informative de la dosarul cauzei, pretins a fi fost întocmite de sursa B.. Deși autorul cererii, prin conținutul și forma acesteia, încearcă să inducă o notă de rigurozitate și minuțiozitate în abordarea subiectului, dovezile aduse în susținere sunt departe de ceea ce se încearcă a se sugera. Astfel, un prim aspect, esențial în chestiunea stabilirii calității de colaborator a recurentului, legat de numele conspirativ atribuit si semnătura aplicată pe notele de informare, trebuie constată o lipsa majoră a argumentației: toate notele de informare sunt semnate de sursa C., nicidecum B., cum este peste tot vehiculat. Aceasta eroare este una dirimanta, în condițiile în care, toate operațiunile de verificare a conformității informațiilor, redactarea si aprobarea Notei de constatare din 17.05.2018 și argumentele expuse în motivarea acțiunii vizează un alt nume: B.. Faptul că nu este o eroare materiala la mijloc este dovedit prin aceea că, toate notele informative depuse la dosarul cauzei, poartă numele de C. și nu B.. Probele pe care le invocă în susținerea acestor aspecte rezultă din chiar înscrisurile din dosar și cele cercetate cu ocazia prezentării originalelor înaintea instanței de judecata. Se arată că, ar fi avut calitatea de colaborator al fostei securități prin furnizarea unui număr de cinci note informative, depuse în xerocopie la filele x; 29 - 30; 31; 33 -34 si 37 ds.i., fără a fi dovedită legătura dintre autorul real al respectivelor note și persoana recurentului. Aceasta, întrucât, din chiar afirmațiile reclamantei rezulta echivocul situației de fapt iar, aplicarea principiului, in dubio, pro reo, dă câștig de cauza recurentului, pârât în prezenta cerere. Pentru a fi dovedită legătura dintre recurent și autorul notelor informative, se au în vedere o serie de documente, provenite din reconstituirea unor dosare aflate încă în depozitele arhivelor, provenind de la fostele structuri de securitate. Documentele sunt absolut incomplete, conțin alte denumiri sub acoperire ale informatorului, decât cea indicată de reclamantă prin preluarea din adresele Postului de Miliție Putna și nu sunt suficiente și concludente pentru a susține o cerere de chemare în judecată, a cărei admitere poate avea consecințe deosebit de grave asupra persoanei și vieții recurentului și a celor din familie. A mai arătat că, după procesul-verbal menționat, în care, la poziția nr. x este trecut numele A., fără a se cunoaște conținutul dosarului ce a fost topit, aferent acestui nume, se aduce în discuție adresa din 03.07.1986 emisă de Postul de Miliție Putna, aflată la fila x ds.i, în care se arată că, a existat un colaborator (fără a fi dat niciun detaliu asupra naturii si importantei colaborării) pe nume conspirativ "B.", numele real al acestuia fiind A. din comuna Putna. Face precizarea faptului că, în acea perioada, în calitate de gestionar la un birt din sat, funcționa unchiul său, A.. Cum, în adresa postului de miliție, nu se precizează nimic referitor la datele de identitate ale acestei persoane si ale părinților săi, exista posibilitatea ca, respectivul autor al notelor să fie această persoană, dat fiind si faptul ea, în calitatea ce o avea, întrucât avea acces la mult mai multe surse de informație decât recurentul. Niciuna din Notele informative de la filele x; 29 - 30; 31; 33 -34 și 37 ds.i. nu este semnată cu denumirea indicată de șeful postului de miliție, în adresa analizată, adică "B.". Prenume care încep cu lit. V), sunt cunoscute în zona ca fiind: D., E., F., G., H., I., oricare din acestea putând să fie în discuție, nu neapărat cel al autorului notelor, "Viorel". În conținutul cererii de chemare în judecată se face vorbire despre înscrisul denumit "Procesul-verbal nr. x al Sedinței din data de 21.06.2018 a Colegiului CNSAS". La termenul de judecată din data de 23.11.2018, la solicitarea apărării de a se prezenta acest înscris, întrucât în anexele comunicate pârâtului odată cu acțiunea, nu rezultă existența documentului, reclamanta a arătat faptul că, respectivul proces-verbal a fost comunicat pârâtului, în xerocopie, el aflând-se la dosarul cauzei, la fila x ds.i. Așa cum se poate observa, la fila x ds.i., indicată de reclamantă, nu este nicidecum înscrisul constând in, Procesul-verbal nr. x al Ședinței din data de 21.06.2018 al Colegiului CNSAS. În ipoteza în care, instanța va stabili, în ciuda lipsurilor evidente de probe concludente și mai presus de orice îndoială, calitatea sa, de fost colaborator al fostei Securități, a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, având în vedere lipsa oricăror efecte ale pretinselor informări depuse la docarul cauzei Așa cum rezultă din chiar cuprinsul rapoartelor ofițerului de securitate și sarcinilor trasate de acesta, la care se adaugă conținutul notei informative, acestea nu au avut niciun fel de impact și nu au atras niciun fel de măsuri față de cele două persoane care erau vizate în cele cinci note informative adunate pe parcursul a trei ani. Aceste persoane nu au fost implicate niciodată în niciun fel de anchetă generate de aceste note, ele nu au avut niciodată cunoștința de aceste note informative astfel încât, viața lor, în contra afirmațiilor reclamantei, nu a avut niciun fel de urmări negative. Lipsa de temeinicie a hotărârii, raportata la neîndeplinirea exigentelor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Deși, în conținutul cap. I si II din cuprinsul acțiunii sunt expuse argumentele care susțin existența a două condiții identificate de autorul cererii pentru ca persoana sa fi avut caracterul de colaborator al fostei Securități, consideră că, acestea nu există. Parcurgerea notelor puse la dispoziție contrazice afirmațiile din cuprinsul acestor argumente. Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, schimbarea în întregime a sentinței atacate cu consecința respingerii acțiunii, astfel cum a fost formulată și obligarea reclamantului la suportarea cheltuielilor de judecată. În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 și urm., art. 425 alin. (1) lit. b), art. 453 C. proc. civ., O.U.G. Nr. 24/2008.

Apărările formulate în cauză Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, arătând în esență următoarele: Referitor la susținerile recurentului pârât prin care încearcă să demonstreze lipsa unei legături, privind identitatea, dintre persoana sa, și numitul A., despre care se arată că ar fi avut calitatea de colaborator al Securității sub numele conspirativ "B.", afirmând că "nu s-au identificat documente care să desene relația cu securitatea" a recurentului și "se impune a se constata lipsa de temeinicie a afirmațiilor din cererea introductivă" a solicitat respingerea acestora. Așa cum se menționează în nota de constatare și în acțiunea introductivă de instanță, în urma verificărilor efectuate în bazele de date ale Direcției Investigații, a rezultat că domnul A. figurează în dosarul x, ce conține procese-verbale de constatare a distrugerii unor dosare din fondul rețea al Securității Județene Suceava, în care s-a regăsit la filele x, un Proces Verbal din data de 26.05.1987, întocmit de comisia de selecționare a I.J.S. SUCEAVA care menționează la fila x, poziția 37, persoana verificată A., cu dosarul personal nr. x, dosar distrus în anul 1987. Direcția Investigații a identificat o serie de documente scrise și semnate de recurent, păstrate în alte dosare - D x, din care a rezultat că domnia sa a fost informator al Postului de Miliție Putna, județul Suceava, furnizând informații sub numele conspirativ "B.". În dosarul nr. x (Dosar comuna Putna), fila x s-a regăsit o Adresă către Securitatea orașului Rădăuți din 03.07.1986, I.J. Suceava, Post de Miliție Putna, semnată plt. maj. J., șef post de miliție, în care se menționează: "/.../în rețeaua pe linie de securitate la acest post de miliție am avut pe colaboratorul "B..", care a devenit membru K.. Acesta are numele real A. din comuna Putna./.../." În Procesul Verbal din data de 26.05.1987, citat mai sus, persoana verificată apare cu numele A., care nu este un nume tocmai comun, aceeași dată de naștere cu a pârâtului din acțiune, respectiv - o importantă mențiune - apare într-un dosar personal cu nr. x, dosar întocmit de fosta securitate pe numele pârâtului, care a fost distrus în anul 1987. De asemenea, în Adresa către Securitatea orașului Rădăuți din 03.07.1986, șeful de la Postul de miliție Putna consemnează că a avut un colaborator "B..", care are numele real A. din comuna Putna, devenit membru K.. De asemenea, privitor la argumentele recurentului cum că, toate notele de informare sunt semnate de sursa C., nicidecum B., observând notele informative depuse în probatoriu la dosarul cauzei, se poate constata că toate documentele sunt scrise și semnate olograf cu numele conspirativ "B.". În concluzie, având în vedere considerentele noastre menționate mai sus, opinează că, legătura pârâtului cu Securitatea este pe deplin dovedită și probată. Mai mult, raportat la aceste apărări ale recurentului, judecătorul fondului apreciază în mod corect, raportat la prevederile art. 301 C. proc. civ., că "/.../pârâtul nu a contestat scrisul și semnătura sa de pe notele informative, se prezumă că a recunoscut că este autorul acestora, astfel încât o eroare materială/.../nu poate conduce la înlăturarea probelor reprezentate de notele informative." Din analiza actelor depuse la dosarul cauzei, argumentele părților și dispozițiile legale în materie, prima instanță a observat în mod corect îndeplinirea ambelor condiții necesare pentru reținerea calității de colaborator al Securității. Față de aspectele invocate de recurent, intimatul reiterează atât materialul relevant în susținerea prezentei acțiuni în constatarea calității de colaborator al Securității, cât și considerațiile sale pe marginea conținutului acestor documente. Sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificările și completările ulterioare, notele informative furnizate în data de 08.02.1989, întocmite și semnate olograf cu numele conspirativ "B.", referitoare la comentarii negative la adresa nivelului de trai din țara noastră sub regimul comunist comparativ celui existent în alte țări, înscrisuri necontestate de acesta. În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 2 lit. b), art. 3 lit. g) și art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008, art. 490 și art. 205 C. proc. civ. .

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Recurentul pârât și-a întemeiat recursul pe motivele de casare prevăzute art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.- când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei; art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.- când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Referitor la criticile din recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, Curtea reține că sunt neîntemeiate, astfel că le va respinge, având în vedere următoarele aspecte: Contrar susținerilor recurentului, în speță au fost respectate prevederile art. 425 lit. b) din C. proc. civ., conform cărora hotărârea judecătorească trebuie să conțină "expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților". Art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. vizează, astfel cum rezultă din lectura sa, nemotivarea unei hotărâri judecătorești. În concepția legiuitorului, nemotivarea constituie motiv de casare atunci când, nu se arată motivele pe care se sprijină hotărârea judecătorului, ori când cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura pricinii. Judecătorul fondului a analizat, în mod efectiv, atât argumentele recurentului pârât, cât și pe cele ale reclamantului, și a prezentat, în concret, în raport de natura cauzei, motivele de fapt și de drept, care au format convingerea sa. Nu în ultimul rând, Curtea reține că, în jurisprudența sa constantă, Înalta Curte de Casație și Justiție a precizat că, motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, aceasta trebuind să fie clară, concisă, concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar. Ca principiu, instanța de judecată nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt și de drept care susțin cererea de chemare în judecată, ci poate să le analizeze global, printr-un raționament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esențial. Sub acest aspect, din analiza considerentelor de fapt și de drept cuprinse de sentința recurată, se reține că, prima instanță a respectat întrutotul exigențele motivării acestora, conform art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., recurentul având posibilitatea de a evalua conținutul concret al sentinței, de a-și formula și structura criticile de nelegalitate împotriva acestor considerente. Așa fiind, Înalta Curte reține că, soluția recurată cuprinde motivele pe care se întemeiază și nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei, de natură să conducă la reformarea sentinței sub acest aspect. Cu privire la criticile întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, Curtea a reținut că sunt neîntemeiate, pentru următoarele motive: Contrar criticilor recurentului, în aprecierea Înaltei Curți, instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a textelor de lege incidente în cauză, respectiv cele ale art. 2 lit. b), art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008. Referitor la susținerile recurentului, în sensul că, prima instanță a făcut o eronată analiză asupra situației deduse judecății, ceea ce a dus la aplicarea greșită a dispozițiilor legii, invocând totodată, faptul că, anumite înscrisuri, precum Nota de constatare nr. x/17.05.2008 nu poate constitui mijloc de probă în fața instanței de judecată, solicitând totodată, înfățișarea unor înscrisuri în original, respectiv a procesului-verbal nr. x al ședinței din 21.06.2018 a Colegiului CNSAS, Înalta Curte reține că, aceste susțineri invocate prin cererea de recurs nu cuprind critici apte a fi încadrate în motivele de casare formal invocate și încadrate de recurent, în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. . Astfel, Înalta Curte reține că, legiuitorul, reglementând calea de atac a recursului, a prevăzut, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente, examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Motivele de recurs sunt instituite, așadar, prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare, și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior în care motivele vizau și netemeinicia acesteia. Înalta Curte reține deci, că sunt neîntemeiate susținerile recurentului, în sensul că, "/.../- documentul Nota de constatare nr. x/17.05.2008, nu poartă datele de identitate ale persoanelor ce l-au întocmit și l-au vizat/.../" și, prin urmare, "/.../înscrisul nu poate constitui mijloc de probă în fața instanței de judecată/.../.". Totodată, se constată că, Nota de constatare nr. x/17.05.2018, la care face referire recurentul, i-a fost transmisă acestuia de către CNSAS, în forma anonimizată impusă de Regulamentul (UE) 679/2016 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal. De asemenea, Nota de constatare nr. x/17.05.2018 nu constituie un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) pct. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004, pentru că prin ea însăși, nu naște, nu modifică și nu stinge raporturi juridice, ci reprezintă rezultatul verificărilor realizate în cadrul direcției de specialitate din cadrul C.N.S.A.S. . Procesul-verbal nr. x al ședinței din data de 21.06.2018, prin care Colegiul C.N.S.A.S. a analizat și aprobat nota de constatare nr. x/17.05.2018, este anexat în extras, în copie certificată, acțiunii în constatare depusă la instanța de fond. Neîntemeiate sunt și criticile recurentului referitoare la lipsa unei legături privind identitatea sa cu cea a lui A., în sensul că, toate notele de informare sunt semnate de sursa C. și nu de B., avându-se în vedere dispozițiile art. 301 C. proc. civ. și faptul că, în fața instanței de fond, recurentul pârât nu a contestat scrisul și semnătura de pe notele informative, prezumându-se astfel că a recunoscut că, este autorul acestora, aceste aspecte neputând fi invocate direct în recurs. În ceea ce privește criticile recurentului referitoare la faptul că, în speță nu sunt îndeplinite exigențele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, instanța de control judiciar constată că, sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse, avându-se în vedere interpretarea și aplicarea judicioasă a textelor de lege incidente în cauză, de către instanța de fond. Astfel, Înalta Curte observă că, în ceea ce privește prima condiție prevăzută de art. 2 lit. b), respectiv ca informațiile furnizate Securității să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, aceasta este îndeplinită având în vedere conținutul notelor informative, prin care recurentul pârât informa Securitatea în legătură cu numiții J.Ș. și T.N.L, și anume: - "/.../, sursa vă informează că numitul J.Ș. nu este încadrat în câmpul muncii de un an de zile, în prezent ajută soția la magazinul L../.../în toate împrejurările afirmă că este șomer și că în România nu I se acordă loc de muncă după cerințele lui." (dosar nr. x, f. x); - "/.../, sursa vă informează că numitul T.N.L este magaziner la SIL Putna,/.../. Tot în discuțiile purtate a reieșit faptul că [el] cunoaște de la rudele sale că în RFG se găsesc de toate, făcând comparația că la noi s-a cartelat totul, până și pâinea, iar produsele din carne nu se găsesc deloc. /.../." (dosar nr. x/1090, f. x). Față de conținutul acestor informații, reiese că Securitatea monitoriza cu atenție orice comentariu negativ la adresa nivelului de trai sub regimului comunist, cunoscut fiind faptul că acesta urmărea promovarea ideii că statul comunist era forma superioară de organizare politică și socială, în care toate persoanele aveau un nivel de viață ridicat, iar meritul pentru această stare de fapt se datora în exclusivitate partidului. Comentariile legate de nivelul de trai reprezintă atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, întrucât este de notorietate faptul că anii '80 au fost guvernați de o politică restrictivă în toate domeniile, inclusiv în cel alimentar. Potrivit Raportului final al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România "sfârșitul anilor 1980 a coincis cu accentuarea politicii represive, inclusiv în plan economic. Cu sprijinul unor specialiști din domeniul sănătății/.../și din alte sectoare, conducerea K., și în primul rând M. au luat decizii cu grave consecințe în planul vieții cotidiene a cetățenilor României: penuria artificială organizată statal, reducerea dramatică a consumului de electricitate pentru uzul cetățenilor, dar nu numai, justificarea pe baze fals științifice a unor politici deliberate de înfometare a populației./.../Obsesia lui M. și a camarilei sale, izvorâtă înainte de toate dintr-o filozofie autarhică, de a achita, într-un interval foarte scurt, întreaga datorie externă (de peste 8 miliarde de dolari), a dus la deteriorarea accelerată a bazei tehnologice a economiei, a industriei turistice și a condițiilor de viață./.../Cozile interminabile, soldate întotdeauna cu rezultate incerte, au devenit viața de zi cu zi a cetățenilor români." (Raport final - Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, 2006 -București, f. x). Totodată, se reține că, pe baza informațiilor furnizate cu solicitudine de către recurentul pârât, ofițerii din cadrul Securității au trasat următoarele sarcini: "/.../Documentarea activității în continuare a numitului J.Ș., identificarea tinerilor neîncadrați în muncă ce elogiază modul de viață capitalist; care este starea de spirit în rândul muncitorilor de la SIL Putna."; I...I: "Stabiliți față de ce persoane face astfel de informații." (dosar nr. x, f. x); "/.../. Sarcinile trasate au fost menționate pe nota informativă nr. FN x/08.02.1989./.../" (dosar nr. x/1090, f. x). Așa fiind, delațiunile recurentului privind comentariile negative legate de nivelul de trai și orice comparație între nivelul de trai din Occident și România comunistă, reprezintă atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, motiv pentru care, în mod corect, instanța de fond a reținut că, prima condiție impusă de legiuitor în constatarea calității de colaborator este asigurată. A doua condiție de fond instituită de legiuitor în textul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare, se referă la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale -și nu neapărat încălcarea propriu-zisă a acestor drepturi - în sensul că, recurentul putea și trebuia să conștientizeze posibilele urmări ale informațiilor furnizate, Înalta Curte constată că, și această condiție este îndeplinită, întrucât este exclus ca recurentul să nu fi realizat faptul că, odată ce furniza astfel de informații, asupra celor la care se referea în delațiunile sale urma, cel mai probabil, să se desfășoare o acțiune de investigare din partea Securității ori o înăsprire a formelor de supraveghere, dacă persoanele în cauză erau deja urmărite. Referitor la cea de-a doua condiție legală ce trebuie îndeplinită pentru a se putea constata calitatea de colaborator, este suficient ca informațiile respective să fie apte de a produce o reacție din partea Securității iar informatorul să conștientizeze posibilitatea unei astfel de reacții. Concluzionând, reiese că, standardul impus de legiuitor pentru constatarea calității de colaborator al Securității a fost îndeplinit, astfel că, soluția primei instanțe, aceea de constatare a calității recurentului pârât de colaborator al Securității este în conformitate cu cerințele impuse de O.U.G. nr. 24/2008. Prin urmare, aspectele invocate de recurentul-pârât prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, care reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.