ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4471/2021

Ședința publică din data de 6 octombrie 2021

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea depusă pe rolul Curții de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2020, reclamantul A. – Organizația Județeană Sălaj a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central pentru Alegerea Autorităților Administrației Publice Locale din anul 2020, anularea Hotărârii nr. 77/04.09.2020 și obligarea pârâtului la emiterea unei hotărâri care să dispună constituirea birourilor electorale ale secțiilor de votare prin includerea reprezentanților partidelor care participă la alegeri în respectivele circumscripții în condiții care să respecte egalitatea de șanse.

La data de 22 septembrie 2020, reclamantul a depus la dosarul cauzei modificare de acțiune, solicitând anularea Hotărârii nr. 77/04.09.2020, astfel cum a fost modificată prin Hotărârea nr. 110/21.09.2020, anularea Hotărârii nr. 93/14.09.2020 și obligarea pârâtului la emiterea unei hotărâri care să dispună constituirea birourilor electorale ale secțiilor de votare prin includerea reprezentanților partidelor care participă la alegeri în respectivele circumscripții în condiții care să respecte egalitatea de șanse.

La data de 22 septembrie 2020, reclamantul a depus la dosarul cauzei o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 38 alin. (1) – (3) din Legea nr. 115/2015, art. 4 alin. (1) – (4) din Legea nr. 135/2020, art. 30 alin. (4) din Legea nr. 115/2015, art. 39 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 115/2015 și art. 122 alin. (2) din Legea nr. 115/2015.

1.2. Soluția ce formează obiectul recursului

Prin încheierea din 12 octombrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea reclamantului A. – Organizația Județeană Sălaj de sesizare a Curții Constituționale.

Împotriva acestei încheieri, a formulat recurs reclamantul A. – Organizația Județeană Sălaj, solicitând admiterea recursului și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată.

Recurentul a susținut că invocarea excepției lipsei interesului procesual în cauză, pentru a respinge ca inadmisibilă acțiunea și sesizarea CCR, sunt nefondate, deoarece instanța de fond a invocat, în fapt, nu excepția lipsei interesului procesual, conform art. 33 din C. proc. civ., ci excepția lipsei interesului legitim, potrivit Legii nr. 554/2004, excepție care se judecă după excepția de neconstitutionalitate.

Referitor la interesul procesual de a excita o a acțiune în contencios administrativ, recurentul a arătat că sunt necesare următoarele condiții: reclamantul să fie o persoană fizică sau juridică, să se considere vătămată într-un drept sau interes legitim al său de un act administrativ emis de o autoritate publică și să ceară anularea actului, recunoașterea dreptul/interesului legitim încălcat, despăgubiri.

Recurentul a apreciat că în cazul de față, toate aceste condiții au fost îndeplinite de la început și subzistă și în prezent, iar, în plus, nici instanța nu le-a contestat.

În opinia recurentului, instanța, în mod abuziv, amânând termenele până după alegeri, a reținut lipsa interesului procesual pe motiv că alegerile s-au încheiat iar Biroul Electoral Central și-a încetat activitatea, astfel încât nu se mai pot contesta respectivele hotărâri. Recurentul a susținut că această împrejurare nu are legătură cu interesul procesual, care subzistă prin însăși faptul că a fost inițiată această acțiune, ci cu justificarea interesului legitim, excepție care însă se judecă după excepția de neconstitutionalitate.

Actele administrative cu caracter normativ a căror anulare a fost solicitată de reclamant continuă să producă efecte juridice, iar instanța de contencios avea obligația de a analiza legalitatea lor nu doar din prisma prevederilor Legii nr. 554/2004, dar și ca urmare a obligației constituționale pe care instanțele le au.

Recurentul a reiterat că argumentele ce au stat la baza excepției lipsei de interes procesual țin de pretinsa lipsă a interesului legitim, excepție care se judecă după excepția de neconstitutionaliate, astfel încât excepțiile invocate au legătură directă cu obiectul cauzei.

În continuare, recurentul reclamant a susținut că instanța de fond a aplicat și interpretat nelegal prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, într-un sens restrictiv, cu încălcarea literei și a spiritului legii.

Curtea Constituționala, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, a statuat că "legătura cu soluționarea cauzei au toate dispozițiile legale de drept substanțial și de drept procedural care vizează drepturile subiective deduse judecații și fac posibilă desfășurarea și finalizarea procedurii judiciare".

Prin urmare, noțiunea de "legătură cu cauza" trebuie interpretată extinctiv, fiind incluse aici toate dispozițiile legale ce vizează drepturile subiective supuse judecății, independent de soluția pe care o va alege în final judecătorul cauzei.

Recurentul a arătat că în mod nelegal instanța de fond a analizat legătura excepției de neconstitutionalitate cu cauza pornind de la soluția pe care urmează să o pronunțe, și nu la cadrul procesual din acel moment, raportat la obiectul judecății astfel cum acesta rezultă din conținutul cererii de chemare în judecată cu care a fost sesizată.

Legătura excepției de neconstitutionalitate cu cauza nu se stabilește prin soluția pe care o dă instanța în cauză, cu atât mai mult cu cât soluția nu este definitivă, ci analiza excepției de neconstituționalitate se face anterior, pe parcursul judecării cauzei, prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată, la apărările invocate de parte și la textele legale pe care acestea se fundamentează.

Hotărârea instanței și sesizarea Curții Constituționale sunt chestiuni distincte, motiv pentru care legiuitorul a și prevăzut căi de atac distincte.

De aceea, legătura excepției cu cauza trebuie stabilita prin raportare la cadrul procesual fixat-de reclamant, adică la obiectul cererii sale si la legătura dintre excepția invocata si textele legale invocate de reclamant, aplicabile aspectelor litigioase cu care acesta investește instanța.

Recurentul a subliniat că este irelevant din această perspectivă ce hotărâre va da instanța, cu atât mai mult cu cât această hotărâre nu este definitivă, putând fi modificată, anulată sau schimbată în căile de atac.

Recurentul a arătat că verificarea condițiilor de sesizare a Curții Constituționale este o chestiune prejudiciabilă/incident procedural ce precede oricărei analize a excepțiilor și independent de ordinea lor de soluționare.

În concluzie, considerând că sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitatea a cererii prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, a solicitat admiterea recursului și casare hotărârii atacate, cu consecința sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată.

Preliminar, Înalta Curte constată că din eroare a fost citată în cauză Autoritatea Electorală Permanentă fără o dispoziție a completului de judecată, astfel că nu se impune a fi analizată exepția lipsei calității sale procesuale pasive.

Înalta Curte, examinând în continuare hotărârea atacată în raport cu prevederile legale incidente, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Instanța de recurs reține că obiectul acțiunii introductive de instanță îl constituie solicitarea reclamantului de anulare a Hotărârii nr. 77/04.09.2020 și obligarea Biroului Electoral Central pentru Alegerea Autorităților Administrației Publice Locale din Anul 2020 la emiterea unei hotărâri care să dispună constituirea birourilor electorale ale secțiilor de votare prin includerea reprezentanților partidelor care participă la alegeri în respectivele circumscripții în condiții care să respecte egalitatea de șanse.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 republicată:

"(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor citate rezultă că, pentru sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, trebuie îndeplinite următoarele condiții, în mod cumulativ: excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial; excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare; norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Analiza pertinenței excepției nu se poate limita la constatarea unei legături formale cu soluționarea cauzei a textului invocat ca neconstituțional, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acesteia, impunându-se ca decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal, deci să justifice un interes.

Fiind expresia cerinței pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, legătura cu soluționarea cauzei poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităților speței, prin evaluarea, atât a "aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate" (Decizia nr. 591/21.10.2014 a Curții Constituționale, publicată în MO nr. 916/16.12.2014).

În analizarea criticilor care vizează soluția de respingerea a cererii de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte observă că prima instanță a respins această cerere ca inadmisibilă, în raport cu dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, reținând că dispozițiile criticate pentru neconstituționalitate nu au legătură cu soluționarea cauzei, întrucât nu au niciun efect juridic în privința modului de soluționare a acțiunii formulate de reclamant, raportat la soluția de respingere a acțiunii ca lipsită de interes.

Așa cum în mod corect a apreciat judecătorul fondului, în analiza condiției relevanței excepției de neconstituționalitate trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat.

Instanța de recurs apreciază că această condiție nu este îndeplinită în cauză, având în vedere că aspectele de neconstituționalitate, o dată dezlegate de Curtea Constituțională, nu au aptitudinea de a influența soluția pronunțată în cauză, câtă vreme prima instanță nu s-a pronunțat pe fondul cauzei, ci a admis excepția lipsei de interes a acțiunii formulată de reclamant, motivat de faptul că alegerile pentru autoritățile publice locale au avut loc la data de 27 septembrie 2020.

Față de împrejurările expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale, motiv pentru care nu se impune casarea hotărârii recurate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A., Organizația Județeană Sălaj împotriva încheierii din 12 octombrie 2020 a Curții de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 octombrie 2021.