ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4477/2020

Ședința publică din data de 17 septembrie 2020

Asupra excepției de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 16 septembrie 2020, reclamantul A., reprezentat de B. în calitate de președinte, în baza art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ a chemat în judecată Biroul Electoral Central pentru alegerea autorităților administrației publice locale din anul 2020, în calitate de pârât, și a solicitat anularea (în parte) a Hotărârii nr. 77 privind constituirea birourilor electorale ale secțiilor de votare, emisă de pârâta Biroul Electoral Central pentru alegerea autorităților administrației publice locale din anul 2020 la data de 04.09.2020. De asemenea, a solicitat suspendarea actului până la soluționarea acțiunii în anulare.

În motivarea cererii, a arătat că prezenta cerere tinde la anularea alin. (2) și (3) ale art. 5 din cadrul hotărârii. Împotriva hotărârii atacate au fost depuse întâmpinări de către filialele/organizații ale A., însă au fost respinse ca neîntemeiate prin Hotărârea Biroului Electoral Central pentru alegerea autorităților administrației publice locale din anul 2020 nr. 93/14.09.2020.

A arătat reclamantul că prin alin. (2) și (3) ale art. 5 din cadrul Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 77/04.09.2020 a fost depășit cadrul legal incident în materie, aflându-se astfel în fața unei adăugări la lege. Cadrul legal cu privire la constituirea birourilor electorale ale secțiilor de votare este reprezentat de art. 30 din cadrul Legii nr. 115/19.05.2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali și de art. 4 din cadrul Legii nr. 135/16.07.2020 privind stabilirea datei alegerilor pentru autoritățile administrației publice locale din anul 2020, precum și a unor măsuri pentru buna organizare și desfășurare a acestora.

Cele două texte legale menționate anterior prezintă în detaliu modul în care este stabilită componența birourilor electorale ale secțiilor de votare, în patru etape, menite să asigure o reprezentare corectă în cadrul acestora a tuturor partidelor politice, alianțelor politice, alianțelor electorale sau organizațiilor aparținând minorităților naționale care participă la procesul electoral. Astfel, fiecare etapă este menită să asigure criterii obiective pentru completarea componenței birourilor electorale ale secțiilor de votare, scopul acestora fiind asigurarea unei diversități cât mai mari, astfel încât procesul electoral să fie unul cât mai democratic și transparent și să nu planeze niciun fel de suspiciuni asupra acestuia.

A mai susținut reclamantul, din analiza textelor legale, că acestea nu menționează faptul că un partid politic, o alianță politică sau o alianță electorală care are deja desemnat un reprezentant în biroul electoral al unei secții de votare în urma uneia dintre aceste etape poate veni în continuare pentru a avea reprezentanți desemnați și în cadrul etapelor subsecvente. Acest lucru este subliniat de faptul că textele legale nu impun o limită a numărului de reprezentanți ai unui participant la procesul electoral în cadrul birourilor electorale ale secțiilor de votare, un astfel de scenariu nefiind luat în seamă de legiuitor.

Or, Hotărârea nr. 77/2020 a Biroului Electoral Central menționează expressis verbis că, în măsura în care un partid politic, o alianță politică sau o alianță electorală are deja un reprezentant numit în biroul electoral al secției de votare, poate participa și la următoarele etape, urmând să aibă mai mulți reprezentanți în biroul electoral respectiv. Mai mult decât atât, Hotărârea nr. 77/2020 menționează și un număr maxim de reprezentanți pe care un participant la procesul electoral îl poate avea în biroul electoral al secției de votare, 3, în condițiile în care textul legal care stă la baza hotărârii nu cuprinde o astfel de mențiune.

Biroul Electoral Central nu are și nu poate avea atribuții de legiferare, rolul acestuia fiind cel menționat la art. 39 alin. (1) lit. c) din cadrul Legii nr. 115/2015.

Mai mult decât atât, prin Hotărârea nr. 77/2020 adoptată de Biroul Electoral Central se creează premisele ca birourile electorale ale secțiilor de votare să fie ocupate în exclusivitate de partidele care participă în primele 3 etape de desemnare a reprezentanților în acestea, lăsând astfel cea de-a patra etapă fără conținut. Acest fapt contravine ideii de a asigura o reprezentare cât mai largă a participanților la procesul electoral în birourilor electorale și scade totodată transparența acestui proces.

Față de aceste susțineri, Biroul Electoral Central a argumentat, prin Hotărârea nr. 93/2020 faptul că "partidele politice care îndeplinesc condiția prevăzută la art. 4 alin. (2) din Legea nr. 135/2020, respectiv cele care au grup parlamentar în ambele Camere ale Parlamentului și care participă la alegeri în circumscripția electorală respectivă, îndeplinesc în mod evident și condițiile prevăzute la art. 4 alin. (3) și (4) din aceeași lege", acestea având astfel vocație de a desemna reprezentanți și în următoarele două etape.

Reclamantul a apreciat ca fiind invalide argumentele aduse de Biroul Electoral, întrucât Hotărârea nr. 77/2020 conține prevederi care adaugă în mod nepermis la normele electorale, acordând noi drepturi și favorizând o parte a participanților la procesul electoral, în defavoarea altora, în totală contradicție cu intenția legiuitorului și cu principiile electorale.

Mai mult decât atât, referitor la instituirea unui număr maxim de reprezentanți ai unui partid politic, alianță politică sau alianță electorală în cadrul birourilor electorale ale secțiilor de votare, Biroul Electoral Central susține, prin Hotărârea nr. 93/2020, că acest lucru se află "în consonanță cu necesitatea de a da efect util prevederilor art. 15 alin. (5) ultima teză din Legea nr. 208/2015", care stabilește că un partid politic, o alianță politică sau o alianță electorală nu poate avea mai mult de 3 reprezentanți într-un birou electoral al unei secții de votare.

Nici această argumentație a Biroului Electoral Central nu poate fi considerată ca fiind validă, întrucât (i) Legea nr. 208/2015 reglementează organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Senat și Camera Deputaților, singura trimitere la această lege în cadrul legal care reglementează alegerile locale este cea de la art. 30 alin. (2) din cadrul Legii nr. 115/2015, în care se menționează că "desemnarea președinților birourilor electorale ale secțiilor de votare și a locțiitorilor acestora se efectuează potrivit Legii nr. 208/2015, cu modificările și completările ulterioare" și (ii) chiar dacă această prevedere ar fi considerată valabilă, pentru a fi în "consonanță" cu principiile electorale, ea ar trebui interpretată în sensul în care, dacă după parcurgerea întregului proces de desemnare a reprezentanților în birourile electorale ale secțiilor de votare mai există locuri vacante în acestea, atunci procesul se reia pentru completarea acestor locuri, limita de 3 reprezentanți fiind aplicabilă în această situație.

Orice interpretare diferită față de cea menționată la punctul (ii) anterior nu face decât ca, în practică, să lase fără conținut cea de-a patra etapă a procesului de desemnare a reprezentanților în birourile electorale ale secțiilor de votare, așa cum a arătat, fiind astfel contrară normelor și principiilor electorale.

II Excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal

La primul termen de judecată, din data de 17.09.2020, Înalta Curte, verificându-și din oficiu necompetența materială, potrivit dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., a invocat excepția de necompetență materială, asupra căreia se va pronunța cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 131, art. 132 și art. 248 din C. proc. civ.

Înalta Curte reține că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, anularea (în parte) a Hotărârii nr. 77/04.09.2020 privind constituirea birourilor electorale ale secțiilor de votare emisă de pârâtul Biroul Electoral Central pentru alegerea autorităților administrației publice locale din anul 2020 și suspendarea actului până la soluționarea acțiunii în anulare.

Prin Hotărârea nr. 77/04.09.2020, Biroul Electoral Central pentru alegerea autorităților administrației publice locale din anul 2002 a stabilit procedura de constituire a birourilor electorale ale secțiilor de votare. Dispozițiile art. 5 alin. (2) și (3) din Hotărârea nr. 77/04.09.2020 prevăd modalitatea de completare a birourilor electorale ale secțiilor de votare cu reprezentanții partidelor politice, alianțelor politice, alianțelor electorale sau ai organizațiilor cetățenilor aparținând minorităților naționale care participă Ia alegeri în circumscripția electorală respectivă, în etape.

Prin Hotărârea nr. 93/14.09.2020, Biroul Electoral Central pentru alegerea autorităților administrației publice locale din anul 2002 a respins, ca neîntemeiate, întâmpinările formulate împotriva Hotărârii nr. 77/04.09.2020.

Raportat la obiectul cauzei, Înalta Curte constată că nu sunt incidente dispozițiile art. 97 din C. proc. civ., care reglementează competența materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit cărora:

"Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: 1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competența sa".

Cererea de chemare în judecată nu constituie recurs declarat împotriva hotărârilor curților de apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, recurs în interesul legii sau cerere pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept. De asemenea, deși, potrivit art. 97 pct. 4, Înalta Curte de Casație și Justiție judecă orice alte cereri date prin lege în competența sa, cererea de chemare în judecată nu constituie o cerere dată prin lege în competența sa

Hotărârea nr. 77/04.09.2020, a cărei anulare în parte se solicită, a fost emisă de Biroul Electoral Central în baza dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. c) și alin. (4) din Legea nr. 115/2015, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora "(1) Biroul Electoral Central are următoarele atribuții: (...) c) urmărește și asigură respectarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale privitoare la alegeri pe întreg teritoriul țării; asigură interpretarea unitară a prevederilor acestora; (…) (4) În exercitarea atribuțiilor ce îi revin, Biroul Electoral Central emite hotărâri care se aduc la cunoștință în ședință publică și prin orice mijloc de publicitate. Hotărârile Biroului Electoral Central sunt obligatorii pentru toate birourile electorale din țară, precum și pentru toate organismele cu atribuții în materie electorală, de la data aducerii la cunoștință în ședință publică".

Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali nu prevăd competența Înaltei Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea cererilor de anulare a hotărârilor emise de Biroul Electoral Central în temeiul acestor dispoziții. Competența Înaltei Curți de Casație și Justiție este prevăzută de dispozițiile art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, cu modificările și completările ulterioare, în ceea ce privește contestațiile asupra modului de organizare și asupra componenței Biroului Electoral Central.

În raport de temeiul juridic invocat prin cererea de chemare în judecată și obiectul acesteia, sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, care prevăd că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. Cum prin legea specială nu se prevede altfel, competența materială de soluționare a prezentei cereri de chemare în judecată revine secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.

În ceea ce privește instanța competentă teritorial, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competența revine Curții de Apel București.

Pentru aceste motive, având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 2 și art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., necompetența materială este de ordine publică și trebuie invocată la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, iar în conformitate cu dispozițiile art. 131 alin. (1) și art. 132 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. instanța de judecată sesizată este obligată din oficiu să verifice și să stabilească dacă este competentă general, material și teritorial să judece pricina și să stabilească instanța judecătorească competentă, raportat la dispozițiile art. 97 pct. 4 din C. proc. civ. și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, Înalta Curte, secția de contencios administrativ și fiscal constată că nu este competentă material să soluționeze cauza, va admite excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și va declina competența materială de soluționare a cererii formulate de reclamantul A. împotriva Hotărârii nr. 77/4.09.2020 emisă de Biroul Electoral Central, ținând seama și de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu aplicarea art. 135 alin. (2) din C. proc. civ., în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Declină competența materială de soluționare a cererii formulate de reclamantul A. împotriva Hotărârii nr. 77 din 4 septembrie 2020 emisă de Biroul Electoral Central, în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 septembrie 2020.