ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3872/2021

Ședința publică din data de 1 iulie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, la data de 08.09.2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central pentru alegerea autorităților administrației publice locale din anul 2020, anularea Hotărârii nr. 77/04.09.2020 și obligarea pârâtului la emiterea unei hotărâri care să dispună constituirea birourilor electorale ale secțiilor de votare prin includerea reprezentanților partidelor care participă la alegeri în respectivele circumscripții în condiții care să respecte egalitatea de șanse.

La data de 22.09.2020, reclamantul a depus cerere de suspendare a Hotărârii nr. 77/04.09.2020, astfel cum a fost modificată prin Hotărârea nr. 110/21.09.2020, până la soluționarea definitivă a cauzei.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 133 din 12 octombrie 2020, Curtea a admis excepția lipsei de interes, ridicată din oficiu, și a respins ca lipsită de interes acțiunea formulată și completată de reclamant.

A respins ca lipsită de interes cererea de suspendare formulată și completată de reclamant.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

După ce a prezentat situația de fapt și procedura derulată în fața primei instanțe, a susținut recurentul-reclamant, în ceea ce privește incidența art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., că instanța a refuzat să primească și să se pronunțe asupra unei completări la acțiune, pe care a depus-o la data de 05.10.2020, anterior ședinței de judecată.

Astfel, instanța fiind legal sesizată de la data începerii ședinței cu cererea de completare, cerere care, implicit, făcea și dovada interesului în ceea ce privește acțiunea inițială.

A apreciat recurentul că este irelevant momentul în care completarea a ajuns fizic la dosar, în condițiile în care instanța avea obligația de a se asigura că ora la care a fost trimisă era ulterioară rămânerii în pronunțare. Astfel, judecătorul avea obligația de a repune cauza pe rol și de a dispune comunicarea acesteia către pârât.

Or, socotind că nu a fost sesizată și cu completarea la acțiune, instanța a încălcat normele de procedură imperative, respectiv art. 5 alin. (1) și art. 22 alin. (6) din C. proc. civ.

A mai susținut recurentul că instanța i-a încălcat dreptul la apărare. La data de 23.09.2020, instanța a pus în discuție interesul în promovarea cauzei, dacă se pune problema dizolvării Biroului Electoral Central. Ca atare, s-a raportat din această perspectivă asupra excepției lipsei de interes și, având în vedere că la data de 05.10.2020 Biroul Electoral Central pentru alegeri locale încă funcționa, nu a mai făcut nicio precizare cu privire la dizolvarea BEC și, implicit, la interes.

Din motivarea hotărârii, rezultă că instanța a avut în vedere alte motive legate de lipsa de interes pe care nu le-a pus în discuție și în raport cu care nu a avut cum să se apere.

A mai susținut recurentul că interesul de a acționa este strict legal de o vătămare pretins produsă printr-un act administrativ al unei autorități publice și, odată ce această vătămare este pretins produsă, interesul de a acționa subzistă pe tot parcursul cauzei.

A arătat în mod expres în ce constă vătămarea produsă, și anume încălcarea dreptului de a participa la alegeri în condiții de egalitate cu restul partidelor, de a nu fi discriminat și de a-i fi respectat dreptul la imagine.

A continuat recurentul că hotărârea de fond conține motive străine de natura pricinii, motiv prevăzut de pct. 6 al art. 488 C. proc. civ.

Instanța a motivat excepția din oficiu pe faptul că nu a făcut dovada că o acțiune în anulare a alegerilor locale va fi în viitor declarată admisibilă și întemeiată. O astfel de argumentație este nu doar absurdă, ci și vădit nelegală. Acest motiv este unul complet străin pricinii, deoarece doar instanța de judecată sesizată cu o eventuală cerere de anulare a alegerilor va putea decide dacă acțiunea este admisibilă sau nu, dacă este întemeiată sau nu și doar acea instanță va putea pretinde să facă dovezi în susținerea unei asemenea cereri.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

3.1. Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte nu poate reține încălcarea regulilor de procedură care ar atrage sancțiunea nulității prin sentința atacată.

Recurentul-reclamant susține că instanța ar fi refuzat să primească și să se pronunțe asupra unei cereri de completare a acțiunii, pe care a depus-o la data de 05.10.2020, înaintea începerii ședinței de judecată.

Constată Înalta Curte că, potrivit art. 204 alin. (1) C. proc. civ.,

"(1) Reclamantul poate să își modifice cererea și să propună noi dovezi, sub sancțiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat. În acest caz, instanța dispune amânarea pricinii și comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea formulării întâmpinării, care, sub sancțiunea decăderii, va fi depusă cu cel puțin 10 zile înaintea termenului fixat, urmând a fi cercetată de reclamant la dosarul cauzei."

Or, la primul termen la care a fost legal citat, din 23.09.2020, și la care, de altfel, a fost prezent în ședința de judecată, reclamantul A. a formulat o completare la acțiune, o cerere de suspendare a hotărârii atacate și o excepție de neconstituționalitate.

Instanța, cu respectarea prevederilor legale, a dispus amânarea judecății și comunicarea cererii modificate pârâtului.

Prin urmare, acesta a fost termenul până la care, potrivit normelor de procedură civilă, se putea formula modificarea cererii de chemare în judecată, respectiv completarea acesteia.

Până la termenul acordat la 05.10.2020, reclamantul a formulat și o cerere de preschimbare, solicitând soluționarea de urgență, cerere respinsă prin încheierea de ședință din camera de consiliu din 23 septembrie 2020.

Deși a solicitat soluționarea cererii cu celeritate, reclamantul a înțeles să formuleze o nouă cerere completatoare a acțiunii pe care a depus-o chiar în ziua ședinței de judecată din 05.10.2020.

Astfel, cererea completatoare depusă la data de 05.10.2020, nu mai putea fi luată în considerare, fiind necesar acordul expres al tuturor părților.

În fine, trecând peste aceste aspecte, Înalta Curte constată că cererea completatoare nu a ajuns la dosar până la închiderea dezbaterilor și până la reținerea cauzei în pronunțare datorită conduitei reclamantului, a modului în care a procedat (deși avea cunoștință de termenul acordat, fiind prezent la primul termen de judecată și formulând chiar o cerere de preschimbare, a înțeles să depună completarea la acțiune chiar în ziua termenului de judecată).

Conform art. 394 alin. (3) C. proc. civ.,

"(3) După închiderea dezbaterilor, părțile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul cauzei, sub sancțiunea de a nu fi luat în seamă."

De asemenea, potrivit art. 10 alin. (1) C. proc. civ., "(1) Părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia.".

Prin urmare, nu pot fi avute în vedere alegațiile recurentului-reclamant în sensul că instanța de fond ar fi fost legal sesizată cu cererea completatoare și că ar fi încălcat principiile care guvernează procesul civil, prevăzute la art. 5 și art. 22 C. proc. civ.

3.2. Nici criticile recurentului, în sensul că i-ar fi fost încălcat dreptul la apărare, nu pot fi primite.

Prin chiar cererea de recurs, recurentul-reclamant a precizat faptul că instanța a pus în discuție interesul cererii de chemare în judecată.

Acest aspect reiese și din practicaua încheierii de ședință din 23 septembrie 2020 a Curții de Apel Cluj, instanța punând în vedere reclamantului să precizeze care este interesul în promovarea acțiunii după alegeri, dacă se pune problema dizolvării Biroului Electoral Central.

Cu toate acestea, reclamantul nu a înțeles să formuleze niciun fel de precizare sau să aducă argumente din care să susțină interesul promovării acțiunii astfel cum a precizat-o și a completat-o până la primul termen.

Nu sunt întemeiate aserțiunile sale, că lipsa de interes invocată de instanță în ședința din 5 octombrie 2020 ar fi privit o altă perspectivă, din considerentele hotărârii de fond reieșind că prima instanță a avut în vedere faptul că birourile electorale ale secțiilor de votare sunt organe administrative cu existență limitată în timp, care funcționează doar în perioada imediat adiacentă zilei votării și care se constituie pentru fiecare alegere în parte.

Deci, nu se poate reține faptul că reclamantul nu cunoștea aspectul lipsei de interes și nici perspectiva din care a fost ridicată excepția de prima instanță.

De asemenea, cu toate că instanța de fond a amânat pronunțarea, nici cu această ocazie, reclamantul nu a formulat și nu a depus concluzii scrise.

3.3. Nu sunt fondate nici alegațiile recurentului-reclamant cu privire la faptul că, în litigiile de contencios administrativ, interesul de a acționa este legat de o vătămare pretins produsă printr-un act administrativ și că se naște în momentul emiterii actului pretins vătămător și subzistă până la încetarea conflictului prin pronunțarea instanței.

Conform art. 33 C. proc. civ., "Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut și actual se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara".

Fiind o condiție esențială a oricărei acțiuni, interesul trebuie să existe pe toată durata soluționării cauzei, cu consecința respingerii ca lipsite de interes a acțiunii în ipoteza în care interesul, existent inițial, dispare pe parcursul judecării procesului.

Activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim încălcat.

Pornind de la aceste premise teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul practic pe care partea îl poate obține prin promovarea acțiunii civile, trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamantului.

Or, actele administrative atacate de recurentul-reclamant privesc modalitatea de constituire a birourilor electorale ale secțiilor de votare și, după cum a constatat și instanța de fond, nu mai există interes în contestarea acestora după ce activitatea s-a desfășurat și au încetat să existe.

3.4. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., susținerile recurentului-reclamant, în sensul că instanța ar fi motivat excepția pe aspecte străine pricinii, nu sunt apte să demonstreze incidența ipotezei prevăzute de acest articol. Alegațiile sale, privind admisibilitatea unei eventuale cereri de anulare a alegerilor, nu prezintă nicio relevanță, având în vedere obiectul acțiunii cu care a înțeles să învestească instanța de fond.

3.5. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Prin urmare, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinței nr. 133 din 12 octombrie 2020 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 20 mai 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.