ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4701/2020

Ședința publică din data de 25 septembrie 2020

Asupra excepției de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 24 septembrie 2020, reclamantul A. a chemat în judecată Biroul Electoral Central pentru alegerea autorităților administrației publice locale din anul 2020, în calitate de pârât și a solicitat anularea tuturor actelor emise până la data de 24.09.2020 de către pârâtul Biroul Electoral Central pentru alegerea autorităților administrației publice locale din anul 2020, din a cărui componență fac parte judecători ai Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivarea cererii, contestatorul a arătat în esență, că înțelege să conteste toate actele emise de Biroul Electoral Central pentru alegerea autorităților administrației publice locale din anul 2020, din a cărui componență fac parte judecători ai Înaltei Curți de Casație, susținând că aceste acte au fost emise cu încălcarea paragrafelor 167, 168, 170 și 174 din Decizia nr. 45/30.01.2018 pronunțată de Curtea Constituțională.

II Excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal

La primul termen de judecată, din data de 25.09.2020, Înalta Curte, verificându-și din oficiu necompetența materială, potrivit dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., a invocat excepția de necompetență materială, asupra căreia se va pronunța cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 131, art. 132 și art. 248 din C. proc. civ.

Înalta Curte reține că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat anularea tuturor actelor emise până la data de 24.09.2020 de către pârâtul Biroul Electoral Central pentru alegerea autorităților administrației publice locale din anul 2020, din a cărui componență fac parte judecători ai Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Raportat la obiectul cauzei, Înalta Curte constată că nu sunt incidente dispozițiile art. 97 din C. proc. civ., care reglementează competența materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit cărora:

"Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: 1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competența sa".

Cererea de chemare în judecată nu constituie recurs declarat împotriva hotărârilor curților de apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, recurs în interesul legii sau cerere pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept. De asemenea, deși, potrivit art. 97 pct. 4, Înalta Curte de Casație și Justiție judecă orice alte cereri date prin lege în competența sa, cererea de chemare în judecată nu constituie o cerere dată prin lege în competența sa

Actele a căror anulare se solicită, au fost emise de Biroul Electoral Central în baza dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. c) și alin. (4) din Legea nr. 115/2015, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora "(1) Biroul Electoral Central are următoarele atribuții: (...) c) urmărește și asigură respectarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale privitoare la alegeri pe întreg teritoriul țării; asigură interpretarea unitară a prevederilor acestora; (…) (4) În exercitarea atribuțiilor ce îi revin, Biroul Electoral Central emite hotărâri care se aduc la cunoștință în ședință publică și prin orice mijloc de publicitate. Hotărârile Biroului Electoral Central sunt obligatorii pentru toate birourile electorale din țară, precum și pentru toate organismele cu atribuții în materie electorală, de la data aducerii la cunoștință în ședință publică".

Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali nu prevăd competența Înaltei Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea cererilor de anulare a hotărârilor emise de Biroul Electoral Central în temeiul acestor dispoziții. Competența Înaltei Curți de Casație și Justiție este prevăzută de dispozițiile art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, cu modificările și completările ulterioare, doar în ceea ce privește contestațiile asupra modului de organizare și asupra componenței Biroului Electoral Central.

În raport de temeiul juridic invocat prin cererea de chemare în judecată și obiectul acesteia, sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, care prevăd că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. Cum prin legea specială nu se prevede altfel, competența materială de soluționare a prezentei cereri de chemare în judecată revine secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.

În ceea ce privește instanța competentă teritorial, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și domiciliul reclamantului, competența revine Curții de Apel Ploiești.

Pentru aceste motive, având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 2 și art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., necompetența materială este de ordine publică și trebuie invocată la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, iar în conformitate cu dispozițiile art. 131 alin. (1) și art. 132 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. instanța de judecată sesizată este obligată din oficiu să verifice și să stabilească dacă este competentă general, material și teritorial să judece pricina și să stabilească instanța judecătorească competentă, raportat la dispozițiile art. 97 pct. 4 din C. proc. civ. și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, Înalta Curte, secția de contencios administrativ și fiscal constatând că nu este competentă material să soluționeze cauza, va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența materială de soluționare a cererii formulate de reclamantul A., ținând seama și de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu aplicarea art. 135 alin. (2) din C. proc. civ., în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Declină competența materială de soluționare a cererii formulate de reclamantul A. împotriva pârâtului Biroul Electoral Central pentru alegerea autorităților administrative publice locale din anul 2020, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 septembrie 2020.