ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4965/2020

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 28 septembrie 2020, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central, a solicitat anularea tuturor actelor emise până la data de 28.09.2020 de către pârâtul Biroul Electoral Central pentru alegerea autorităților administrației publice locale din anul 2020, din a cărui componență fac parte judecători ai Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivarea cererii, contestatorul a arătat în esență, că înțelege să conteste toate actele emise de Biroul Electoral Central pentru alegerea autorităților administrației publice locale din anul 2020, din a cărui componență fac parte judecători ai Înaltei Curți de Casație, susținând că aceste acte au fost emise cu încălcarea paragrafelor 167, 168, 170 și 174 din Decizia Curții Constituționale nr. 45 din 30.01.2018.

Pârâtul Biroul Electoral Central nu a depus întâmpinare în dosarul cauzei.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal

Examinând, cu prioritate, în condițiile art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată din oficiu, Înalta Curte o va admite, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. a solicitat anularea tuturor actelor emise până la data de 28.09.2020 de către pârâtul Biroul Electoral Central, din a cărui componență fac parte judecători ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, întemeindu-și acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 115/2015.

Pentru a statua cu privire la competența materială de soluționare a cauzei, Înalta Curte va avea în vedere că, potrivit art. 97 din C. proc. civ.:

"Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: 1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competența sa".

Prezenta cerere de chemare în judecată nu se circumscrie niciuneia dintre căile de atac sau procedurile speciale reglementate pentru asigurarea unei practici judiciare unitare, prevăzute la pct. 1-3 a art. 97 C. proc. civ. și, deși potrivit pct. 4 ale aceluiași articol, Înalta Curte de Casație și Justiție judecă orice alte cereri date prin lege în competența sa, prezenta cerere nu se subsumează nici acestui caz, având în vedere dispozițiile Legii nr. 115/2015 și obiectul pretențiilor formulate de reclamant.

Deși reclamantul nu a indicat, concret, actele a căror anulare o solicită, prin raportare la tipul actului, numărul și data emiterii, Înalta Curte va avea în vedere că, potrivit art. 39 alin. (4) din Legea nr. 115/2015, cu modificările și completările ulterioare:

"(4) În exercitarea atribuțiilor ce îi revin, Biroul Electoral Central emite hotărâri care se aduc la cunoștință în ședință publică și prin orice mijloc de publicitate. Hotărârile Biroului Electoral Central sunt obligatorii pentru toate birourile electorale din țară, precum și pentru toate organismele cu atribuții în materie electorală, de la data aducerii la cunoștință în ședință publică".

Înalta Curte constată că Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali nu prevede o procedură specială de contestare a actelor emise de Biroul Electoral Central în virtutea atribuțiilor legale enumerate în art. 39 din Legea nr. 115/2015 și, pe cale de consecință, nici competența Înaltei Curți în soluționarea lor.

În conținutul acestui act normativ există un singur text care prevede expres competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, și anume art. 41 alin. (2) din lege, acesta privind, însă, contestațiile asupra modului de organizare și asupra componenței Biroului Electoral Central.

În considerentele deciziei nr. 16 din 18 septembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, s-a reținut că birourile electorale sunt organisme administrativ-electorale cu prerogative temporare de putere publică, iar actele lor sunt acte administrative sau administrativ-jurisdicționale, care aparțin materiei contenciosului electoral (paragraful 58), remarcându-se existența a trei categorii de acte determinate de competențele legale. Astfel, birourile electorale: soluționează conflictele apărute în perioada electorală (atribuții de contencios electoral - acte administrativ-jurisdicționale); hotărăsc în legătură cu unele operațiuni electorale (acte administrative); emit acte de legiferare și interpretare unitară a dispozițiilor electorale cu obligativitate pentru toate celelalte structuri electorale (atribuții care intră doar în competența Biroului Electoral Central) (paragraful 57).

În aceleași considerente se arată că, atunci când legea organică stabilește o procedură specială de cenzură a actelor administrative se aplică această procedură, iar ori de câte ori în legile electorale nu se prevede o procedură specială de contestare a actelor emise de structurile electorale, în jurisprudență s-a recunoscut dreptul de acces la justiție potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, ca jurisdicție cu caracter general în materia actelor administrative.

Astfel fiind, în raport de dispozițiile legale anterior menționate, precum și în raport de obiectul contestației, de temeiul de drept invocat și de calitatea pârâtului, Înalta Curte constată că cererea formulată în prezenta cauză se supune Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, fiind incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din lege, care prevăd că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. Cum prin legea specială (Legea nr. 115/2015) nu se prevede altfel, competența materială de soluționare a prezentei contestații revine secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, iar în ceea ce privește instanța competentă teritorial, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competența revine Curții de Apel Ploiești, având în vedere domiciliul contestatorului, situat în județul Dâmbovița, respectiv în circumscripția teritorială a Curții de Apel Ploiești.

Pentru considerentele arătate, în conformitate cu dispozițiile art. 132 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 97 pct. 4 din C. proc. civ. și art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, Înalta Curte, secția de contencios administrativ și fiscal va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența materială de soluționare a cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal

Declină competența materială de soluționare a cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 octombrie 2020.