ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4364/2020

Ședința publică din data de 15 septembrie 2020

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei. Obiectul contestației

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Găești, la data de 17.08.2020, sub nr. de dosar x/2020, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Înalta Curte de Casație și Justiție, anularea Procesului-verbal încheiat de președintele și prim-magistratul asistent al Înaltei Curți de Casație și Justiție în 30.07.2020, înregistrat sub nr. x/2020 din 31.07.2020 la Biroul Electoral Central pentru alegerea autorităților administrației publice locale din anul 2020.

A arătat contestatorul că, prin procesul-verbal încheiat la 30.07.2020 de președintele și magistratul-asistent al Înaltei Curți de Casație și Justiție, au fost învestiți în calitate de membri ai Biroului Electoral Central pentru alegerea autorităților administrației publice locale din anul 2020, următorii judecători ai Înaltei Curți de Casație și Justiție: doamna judecător B., doamna judecător C., domnul judecător D., doamna judecător E., doamna judecător F., domnul judecător G. și doamna judecător H..

Contestatorul a invocat dispozițiile art. 125 alin. (3) și art. 1 alin. (5) din Constituția României.

În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 122 alin. (1) din Legea nr. 115/2015, actualizată, precum și pe art. 1 alin. (5), art. 125 alin. (3), art. 132 alin. (2) din Constituția României, republicată.

Prin sentința civilă nr. 818 pronunțată la data de 19.08.2020, Judecătoria Găești, județul Dâmbovița, a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, având în vedere dispozițiile art. 41 din Legea nr. 115/2015

Contestația a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 24 august 2020, sub același număr de dosar nr. x/2020.

Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimata Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat excepția tardivității formulării contestației, în raport cu dispozițiile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 115/2015 și pct. 8 din Anexa la H.G. nr. 576/2020, publicată în M.Of. nr. 653 din 23 iulie 2020, solicitând respingerea acesteia ca tardivă.

Intimata mai susține faptul că, printr-o altă contestație înregistrată tot pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 19 august 2020, sub nr. x/2020, contestatorul A. a solicitat anularea " procesului-verbal încheiat la data de 30.07.2020, de președintele și prim magistratul asistent al Înaltei Curți de Casație și justiție înregistrat cu nr. x din 31.07.2020 la Biroul Electoral Central pentru alegerea autorităților administrative publice locale din anul 2020" invocând aceleași motive și anume pretinsa incompatibilitate dintre funcția de judecător și cea de membru al Biroului Electoral Central, contestația fiind respinsă ca tardiv formulată prin decizia nr. 4061 din 21 august 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Pe fondul său, apreciază intimata că prezenta contestație este neîntemeiată.

Soluția Înaltei Curți asupra contestației

Examinând cauza, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că împotriva acestei contestații, s-au invocat două excepții și anume excepția autorității de lucru judecat, invocată de reprezentantul Ministerului Public în ședința publică de la acest termen de judecată și excepția tardivității formulării contestației, invocată de către intimata Înalta Curte de Casație și Justiție, prin întâmpinare.

Potrivit art. 248 alin. (1) și (2) C. proc. civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, iar în cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc.

Modalitatea de soluționare a celor două excepții procesuale - excepția autorității de lucru judecat și excepția tardivității contestației - se impune a fi tratată din două perspective: ordinea de soluționare a excepțiilor și efectul produs de incidența acestor excepții.

Din perspectiva ordinii de soluționare, excepția autorității de lucru judecat are prioritate față de excepția tardivității contestației, întrucât eventuala admitere a acesteia face inutilă cercetarea contestației, inclusiv sub aspectul respectării termenului prevăzut de art. 41 alin. (1) din Legea nr. 115/2015.

Analizând cu prioritate excepția autorității de lucru judecat, invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte o apreciază ca fiind întemeiată, urmând să o admită și să respingă prezenta contestație, pentru existența autorității de judecat, în considerarea următoarelor argumente:

Articolul 432 C. proc. civ. reglementează excepția autorității de lucru judecat ca o excepție de fond, peremptorie și absolută.

Principiul autorității de lucru judecat este un principiu de interes general, care corespunde necesității de stabilitate juridică, potrivit căruia ceea ce s-a hotărât într-un act de jurisdicție se consideră că exprimă adevărul și judecata, nu mai poate fi reluată, fiind un principiu diriguitor deopotrivă, pentru părțile litigante și judecătorii care au decis prin hotărârea lor, în mod definitiv, asupra unui litigiu.

Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanței a chestiunii litigioase deja rezolvate. Din cuprinsul normelor legale anterior citate, reiese că este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți făcute de ele și în contra lor, în aceeași calitate.

Identitatea de părți presupune participarea în ambele procese a acelorași persoane, ca titulare ale drepturilor care formează obiectul principal, cauza vizează fundamentul raportului juridic dedus judecății, în timp ce obiectul reprezintă atât pretenția formulată prin cerere, cât și dreptul subiectiv invocat. Așadar, obiectul acțiunii civile îl reprezintă protecția unui drept subiectiv sau a unui interes pentru a cărui realizare, calea justiției este obligatorie și el constă fie în pretenția de recunoaștere a unui drept sau de condamnare a pârâtului la executarea obligației pe care a încălcat-o, fie în pretenția la crearea unor situații juridice noi, în cazurile expres prevăzute de lege. Pe de altă parte, în ceea ce privește cauza acțiunii civile se impune a se face precizarea că aceasta a fost definită în literatura de specialitate ca reprezentând temeiul juridic al cererii, fundamentul legal al dreptului pe care una dintre părți îl valorifică împotriva celeilalte, iar cu privire la același obiect pot exista mai multe acțiuni întemeiate pe cauze diferite.

Autoritatea de lucru judecat pune capăt, definitiv oricărui litigiu în care părțile au uzat deja de toate căile de atac deschise și puse la dispoziția lor de către lege.

Excepția autorității de lucru judecat are la bază regula că o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată (non bis in idem) și impune condiția identității de acțiuni care, potrivit legii, reclamă același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, astfel încât, o constatare făcută prin hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre, tocmai în scopul de a se realiza o administrare uniformă a justiției. Deci, principiul autorității lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și purtat între aceleași părți, ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre ulterioară, dată într-un alt proces.

Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 430 C. proc. civ. conform cărora:

"1)Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. (2)Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. ", precum și dispozițiile art. 431 C. proc. civ. ce prevăd următoarele:

"1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. 2) Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă".

Rezultă, deci, din prevederile legale mai sus menționate că elementele care caracterizează instituția autorității de lucru judecat sunt identitatea de părți, de obiect și de cauză.

Reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția autorității de lucru judecat prin raportare la Decizia nr. 4061 pronuțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 21 august 2020 în dosarul nr. x/2020.

Înalta Curte, analizând atât actele și lucrările dosarului de față, cât și cele de formează dosarul nr. x/2020, atașat la dosarul de față, constată că, în cauză există autoritate de lucru judecat, regăsindu-se cele trei elementele ce caracterizează instituția autorității de lucru judecat, mai sus menționate.

Astfel, se constată că, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 19 august 2020 s-a înregistrat contestația formulată de același contestator - domnul A., care, în contradictoriu cu aceeași autoritate publică intimată - Înalta Curte de Casație și Justiție- a solicitat tot anularea Procesului-verbal încheiat în data de 30.07.2020 de Președintele și Prim-magistratul asistent al Înaltei Curți de Casație și Justiție, înregistrat sub nr. x/2020 din 31.07.2020 la Biroul Electoral Central pentru alegerea autorităților administrative publice locale din anul 2020.

Analizând cele două contestații, remarcă Înalta Curte că acestea sunt aproape identice, atât părțile, cât și obiectul și cauza contestației fiind aceleași.

Și în dosarul nr. x/2020 intimata Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat excepția tardivității formulării contestației, această excepție fiind admisă de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 4061 din 21 august 2020, și respinsă contestația, ca tardiv formulată, hotărârea având caracter definitiv.

În cauza pendinte, reține Înalta Curte că este dedusă judecății o a doua contestație cu același obiect, întemeiată pe aceeași cauză, între aceleași părți, în condițiile în care o altă contestație împotriva aceluiași act administrativ și între aceleași părți, a fost deja soluționată definitiv prin Decizia nr. 4061 din 21 august 2020 în dosarul nr. x/2020, nefiind permisă o nouă judecată, conform art. 431 alin. (1) C. proc. civ.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte va admite excepția autorității de lucru judecat, invocată de reprezentantul Ministerului Public și pe cale de consecință, va respinge contestația formulată de contestatoriul A. în contradictoriu cu intimata Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru existența autorității de lucru judecat în în raport de Decizia nr. 4061/21.08.2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020.

.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția autorității de lucru judecat invocată de Ministerul Public.

Respinge contestația formulată de A. în contradictoriu cu intimata Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva Procesului-verbal încheiat în data de 30 iulie 2020, înregistrat sub nr. x/PV/ÎCCJ/BEC/L/2020 din 31 iulie 2020 la Biroul Electoral Central pentru alegerea autorităților administrației publice locale din anul 2020, pentru existența autorității de lucru judecat în raport de Decizia nr4061/21.08.2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 septembrie 2020.