ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1411/2021

Ședința publică din data de 17 iunie 2021

Asupra recursului dedus judecății, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin contestația în anulare înregistrată la data de 21 decembrie 2020, contestatorul A. - Organizația Județeană Sălaj, reprezentată prin președinte interimar B., în contradictoriu cu Biroul Electoral de Circumscripție Județeană nr. 33 Sălaj, a solicitat anularea deciziei civile nr. 238/A/04.11.2020 pronunțate de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2020 și fixarea unui termen de judecată pentru soluționarea apelului, susținând că decizia atacată a fost pronunțată în lipsa părților ce nu au fost citate pentru judecarea cauzei, de un complet alcătuit cu încălcarea normelor imperative privind repartizarea aleatorie.

Prin cererea înregistrată la data de 17.02.2021, contestatorul A. - Organizația Județeană Sălaj a invocat excepția de neconstituționale a art. 122 alin. (2) din Legea nr. 115/2015.

Prin decizia nr. 39/A din 17 februarie 2021, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 122 din Legea nr. 115/2015.

A respins, ca inadmisibilă, și contestația în anulare formulată de contestatorul A. - Organizația Județeană Sălaj, în contra deciziei civile nr. 238/A/04.11.2020, dosar civil nr. x/2020 al Curții de Apel Cluj, pe care a menținut-o în tot.

Împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din decizia nr. 39/A din 17 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a declarat recurs contestatorul A. - Organizația Județeană Sălaj.

În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 4, 5 și 8 C. proc. civ. s-a arătat că în mod greșit instanța de apel a respins sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 122 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 pe motiv nu ar avea legătură cu cauza, deși aceeași instanță a respins contestația în anulare ca inadmisibilă tocmai în temeiul textului a cărui neconstituționalitate a invocat-o.

Argumentul Curții de Apel Cluj extras din decizia nr. 535/2016 a Curții Constituționale, care a reținut că procesul electoral "este unul temporal și ireversibil existând o imposibilitate fizică de restabilire a situației anterioare..." a fost acela că eventuala admitere a excepției de neconstituționalitate nu ar avea nicio finalitate pentru autorul excepției. Susține recurentul că, formulând acest raționament, instanța s-a substituit prin exces de putere Curții Constituționale, constatând o inadmisibilitate acolo unde nici măcar instanța de contencios constituțional nu a reținut-o, astfel cum rezultă din analiza deciziei nr. 535/2016, în care excepția a fost analizată pe fond.

Consideră că instanța a preluat argumente din jurisprudența Curții Constituționale, ce nu au însă un caracter obligatoriu și pot fi revizuite dacă se aduc noi argumente, astfel că deciziile anterioare de respingere nu pot fi avute în vedere pentru a se considera că o excepție este inadmisibilă. Prin extinderea condiției referitoare la legătura cu fondul cauzei la considerente preluate din jurisprudența anterioară a Curții Constituționale, Curtea de Apel Cluj a adăugat la lege.

Citată fiind în calitate de autoritate publică continuatoare a entității Biroului Electoral de Circumscripție Județeană nr. 33 Sălaj, dizolvat la data soluționării prezentului recurs, intimata Autoritatea Electorală Permanentă a formulat întâmpinare, invocând lipsa calității procesuale pasive și, pe fond, solicitând respingerea recursului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este fondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte a reținut calitatea procesuală pasivă în cauză a intimatei Autoritatea Electorală Permanentă astfel cum rezultă din dezbaterile în ședința publică și statuările consemnate în practicaua prezentei hotărâri.

Asupra recursului, Înalta Curte constată că instanța de apel a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 122 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 apreciind că, pentru a putea fi reținută îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, trebuie să se verifice de către instanță dacă eventuala constatare a neconstituționalității textului de lege indicat de parte profită autorului excepției de neconstituționalitate. Numai în acest caz, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, se poate concluziona că dispozițiile legale criticate au legătură cu soluționarea cauzei, făcând posibilă desfășurarea și finalizarea procedurii judiciare.

A considerat instanța de apel că această condiție nu este îndeplinită în cauză raportat la considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 535/2016 prin care s-a analizat constituționalitatea dispozițiilor art. 122 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 și prin care s-a reținut explicit că procesul electoral este unul temporar și ireversibil, existând o imposibilitate fizică de restabilire a situației anterioare în cazul admiterii unei eventuale revizuiri declarate ca urmare a admiterii excepției de neconstituționalitate a unor prevederi din Legea nr. 115/2015. Având în vedere că în materia contenciosului electoral exercitarea căilor extraordinare de atac nu permite restabilirea situației anterioare, în cauză alegerile locale fiind de o perioadă considerabilă de timp finalizate, s-a apreciat că eventuala admitere a excepției de neconstituționalitate invocată de contestator în cauză nu ar avea nicio finalitate pentru autorul excepției.

Instanța de recurs constată că, respingând cererea de sesizare cu motivarea redată anterior, instanța de apel a procedat la interpretarea greșită a dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 în ceea ce privește legătura normei de drept obiect al excepției invocate cu cauza dedusă judecății.

Astfel, instanța nu a analizat dacă textul de lege este aplicabil sau nu în cauza ce i-a fost dedusă spre soluționare și, deci, dacă există un interes procesual imediat și actual al părții în formularea unei atare cereri, ci a verificat exclusiv interesul mediat al acesteia, respectiv efectele declarării neconstituționalității textului de lege asupra procesului electoral.

Or, este adevărat că instanța de contencios constituțional a procedat, în jurisprudența sa, la verificarea oportunității efectuării unui control de constituționalitate asupra unei norme cu aplicare temporară și ale cărei efecte fuseseră epuizate la momentul judecății, însă această analiză nu poate reprezenta un fine de neprimire în cadrul filtrului de admisibilitate exercitat de instanța de trimitere, ci, cel mult, un argument în exprimarea punctului de vedere asupra excepției propriu-zise.

Prin urmare, reanalizând condiția referitoare la legătura cu cauza dedusă judecății a textului de lege invocat, Înalta Curte reține că acesta dispune în sensul că "Împotriva hotărârilor definitive, pronunțate de instanțele judecătorești potrivit prezentei legi, nu există cale de atac".

Or, în cauză, învestită fiind cu judecata unei contestații în anulare formulate împotriva unei hotărâri definitive pronunțate în materie electorală instanța a respins ca inadmisibilă calea de atac tocmai în considerarea dispozițiilor art. 122 alin. (2) din Legea nr. 115/2015.

În aceste condiții, interesul procesual actual al părții este să obțină acces la instanța de judecată care ar putea, eventual, să retracteze hotărârea judecătorească de care este nemulțumită.

În consecință, Înalta Curte reține că dispoziția menționată are legătură cu cauza, fiind îndeplinite, totodată, și celelalte condiții prevăzute de lege pentru admisibilitatea sesizării, ce nu au constituit obiect al contestării în recurs.

Aspectul interesului mediat al părții, în sensul identificării scopului final urmărit prin inițierea litigiului, respectiv al oportunității efectuării unui control de constituționalitate asupra unei dispoziții legale de aplicabilitate temporară într-un proces electoral deja finalizat, excedează aspectului de admisibilitate privind sesizarea, rămânând la latitudinea instanței de contencios constituțional să aprecieze în ce măsură constatarea neconstituționalității textului de lege profită autorului acesteia și fac posibilă desfășurarea și finalizarea procedurii judiciare (conform deciziilor nr. 866/2015 și 766/2011 invocate de instanța învestită cu soluționarea cererii de sesizare a instanței de contencios constituțional).

În consecință, Înalta Curte va admite recursul, va casa, în parte, decizia recurată referitor la dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, dispunând sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 122 alin. (2) din Legea nr. 115/2015.

Punctul de vedere al Înaltei Curți cu privire la excepția invocată este acela că textul de lege supus controlului nu prezintă vicii de neconstituționalitate prin raportare la dispozițiile art. 21 din Constituție referitoare la dreptul de acces la justiție.

În acest sens se constată că litigiul are ca obiect inițial soluționarea unei contestații împotriva Procesului-verbal nr. x/26.08.2020 emis de Biroul Electoral de Circumscripție Județeană nr. 33 Sălaj prin care s-a stabilit ordinea de pe buletinul de vot pentru președintele Consiliului Județean Sălaj, precum și a candidaților la funcția de consilier județean pentru Consiliul Județean Sălaj, contestație formulată în baza dispozițiilor Legii nr. 115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali.

Potrivit dispozițiilor art. 122 din lege, care reglementează procedura judiciară în litigiile electorale inițiate în baza acesteia:,,(1) Judecarea de către instanță a întâmpinărilor, contestațiilor și a oricăror altor cereri prevăzute de prezenta lege se face potrivit regulilor stabilite de lege pentru ordonanța președințială, cu participarea obligatorie a procurorului. (2) Împotriva hotărârilor definitive, pronunțate de instanțele judecătorești potrivit prezentei legi, nu există cale de atac."

Se reține că prevederile art. 122 din Legea nr. 115/2015, prin trimiterea la procedura ordonanței președințiale, instituie dispoziții speciale de judecată a cauzelor în materie electorală cu celeritate maximă, pentru considerente care au la bază caracterul special al legii și scopul acesteia și care impun ca soluționarea incidentelor ivite să se facă într-o perioadă scurtă de timp, situată în interiorul calendarului alegerilor. În acest context, legiuitorul a optat pentru dispoziții speciale și în ceea ce privește căile de atac, în sensul eliminării celor care pot fi declarate împotriva hotărârilor definitive pronunțate de instanțele judecătorești.

Prin dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituția României s-a stabilit că legiuitorul are competența exclusivă de a institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități speciale de exercitare a drepturilor procedurale, semnificația liberului acces la justiție nefiind aceea a accesului, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac.

Înalta Curte observă că legea fundamentală nu cuprinde prevederi referitoare la obligativitatea existenței tuturor căilor de atac, ci statuează că părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac în condițiile legii. De asemenea, nu stipulează expres că accesul liber la justiție implică, întotdeauna, dreptul de a exercita atât calea de atac a apelului, cât și a recursului sau căile extraordinare de atac de retractare.

În plus, reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art. 13 din Convenție consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.

În acest sens, trebuie menționat că instanța de contencios european, prin Hotărârea din 25 februarie 1975, pronunțată în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, cu privire la art. 6 paragraful 1 din Convenție (a cărei încălcare de către textul legal vizat de neconstituționalitate a invocat-o petentul), a statuat că "Dreptul de acces la tribunale nu este absolut. Fiind vorba de un drept pe care convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conținutul oricărui drept".

Astfel, accesul liber la justiție nu are semnificația accesului la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege, ci implică, prin natura sa, o reglementare din partea statului, putând fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanța dreptului (Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunțată în cauza Lungoci împotriva României, paragr. 36, publicată în Monitorul Oficial României, Partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006).

Potrivit art. 129 din Constituție, căile de atac pot fi exercitate în condițiile legii. Legea fundamentală reglementează accesul general neîngrădit la justiție al tuturor persoanelor pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor lor legitime, precum și dreptul tuturor părților interesate de a exercita căile de atac prevăzute de lege.

Prin decizia nr. 369/2017, Curtea Constituțională a statuat, referitor la posibilitatea exercitării unei căi de atac, în sensul că, în jurisprudența sa s-a stabilit că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, ca și modalități de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege. În ceea ce privește asigurarea egalității cetățenilor în exercitarea drepturilor lor procesuale, inclusiv a căilor de atac, Curtea a reținut că, în instituirea regulilor de acces al justițiabililor la aceste drepturi, legiuitorul este ținut de respectul principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituție.

De aceea nu este contrară acestui principiu instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ce privește căile de atac, cât timp ele asigură egalitatea juridică a cetățenilor în utilizarea lor. De asemenea, Curtea a reținut că principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. Ca atare, nu exclude ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. În consecință, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice.

În baza acestor argumente, Înalta Curte consideră că dispozițiile art. art. 122 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 nu sunt neconstituționale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de contestatorul A. - Organizația Județeană Sălaj împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din decizia nr. 39/A din 17 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020.

Casează, în parte, decizia recurată referitor la dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Sesizează Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 122 alin. (2) din Legea nr. 115/2015.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 iunie 2021.