ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1290/2021

Ședința publică din data de 10 iunie 2021

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința civilă nr. 677 pronunțată la data de 21.09.2020, în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Sălaj, s-a admis excepția inadmisibilității invocată din oficiu și s-a respins ca inadmisibilă contestația formulată de petentul A. și Democrat - Organizația Județeană Sălaj, reprezentat prin președinte B., împotriva Hotărârii nr. 33/04.09.2020 a Biroului Electoral de Circumscripție Județeană nr. 33 Sălaj.

S-a respins excepția de nelegalitate a Procesului-verbal nr. x din 07.08.2020 al Tribunalului Sălaj, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul A., Organizația Județeană Sălaj, solicitând anularea în tot a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În calea de atac a apelului, apelantul a formulat, la 11.12.2020, cerere de recuzare împotriva doamnelor judecător C. și D., în dosarul civil nr. x/2020 al Curții de Apel Cluj.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 18 decembrie 2020, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins cererea de recuzare.

Cauza a fost soluționată, în apel, în mod defintiv, în raport cu prevederile art. 54 alin. (7) din Legea nr. 115/2015, prin decizia civilă nr. 290A/11.12.2020, în cadrul căreia instanța a dispus următoarele: a respins, ca tardiv, apelul declarat de A., Organizația Județeană Sălaj împotriva sentinței civile nr. 677 pronunțate la data de 21.09.2020 în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Sălaj, pe care a menținut-o în întregime.

Împotriva încheierii din 18 decembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I, a declarat recurs petentul A. și Democrat - Organizația Județeană Sălaj, reprezentat prin președinte B..

În dezvoltarea motivelor de recurs, petentul susține, în esență, că încheierea a fost pronunțată de un complet nelegal alcătuit, prin încălcarea normelor ce prevăd repartizarea aleatorie a cauzelor, invocând ca temei de drept pct. 1 și 2 din art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Arată că, în cazul de față, alegerea completului ce a judecat recuzarea s-a făcut în baza regulamentului de ordine interioară, care prevede că e completul cu "numărul următor", ceea ce vădit încalcă prevederile art. 50 din Legea nr. 304/2004, privind repartizarea aleatorie, în sistem informatic, a cauzelor pe complete.

De asemenea, completul care a judecat recuzarea a ignorat prevederile legale cu privire la incompatibilități și repartizarea cauzelor la complete, sens în care invocă prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În acest sens, arată că, în speță, completul 2R, deși a fost investit numai cu soluționarea recursului în cauză, a dispus, în mod nelegal, și menținerea spre judecare a apelului pe care petentul l-a formulat împotriva sentinței din cauză, reținând, în mod eronat, că ar fi aplicabile prevederile art. 111 alin. (2) lit. b) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.

Art. 111 alin. (2) lit. b) din ROI se referă la situația în care s-ar dispune recalificarea unei căi de atac, ceea ce nu este cazul în speță, pentru ca petentul a formulat calea de atac prevăzută de lege, respectiv apelul. Ca atare, nu era cazul vreunei calificări.

De asemenea, art. 111 alin. (4) din ROI prevede ca:

"în caz de disjungere, dosarul nou-format se repartizează aceluiași complet pentru respectarea principiului continuității."

Or, disjungerea este operațiunea prin care completul legat sesizat cu un dosar dispune formarea unui nou dosar cu o parte din acțiunea ce i-a fost repartizată deja aleatoriu spre soluționare, ceea ce nu este cazul în speță.

Apelul formulat nu a fost repartizat aleatoriu completului R2, ci a ajuns in dosarul repartizat acestuia - ce avea ca obiect recursul - dintr-o eroare administrativă.

Situația este identică cu cea în care grefa leagă, din eroare, acte procesuale dintr-un dosar într-un alt dosar. În aceasta situație, constatând greșeala, completul dispune detașarea actelor și trimiterea acestora în dosarul corect. În acest mod trebuia procedat și în cauza de față.

Intimatele nu au depus întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce succedă:

i) Cu privire la motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., recurentul a invocat alcătuirea nelegală a instanței prin raportare la încălcarea principiului repartizării aleatorii a cauzelor, consacrat de art. 53 din Legea privind organizarea judiciară nr. 304/2004.

În speță, motivul invocat vizează încălcarea unui principiu fundamental, cel al repartizării aleatorii a cauzelor, ceea ce excede sferei de aplicare a motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care vizează, în mod evident, nerespectarea dispozițiilor legale privitoare la compunerea și constituirea legală a instanței și include în sfera sa de cuprindere mai multe ipoteze, toate însă referitoare la modul de alcătuire a instanței de judecată, astfel încât, criticile recurentului sub acest aspect nu sunt fondate.

ii) Nici motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. nu este fondat, dat fiind că desemnarea completului de judecată care a soluționat cererea de recuzare s-a făcut cu respectarea dispozițiilor incidente din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1575/2015, dat în aplicarea prevederilor art. 50 din Legea nr. 304/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 110 alin. (1) din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, "incidentele procedurale referitoare la incompatibilitatea, recuzarea sau abținerea tuturor membrilor completului de judecată, se vor soluționa de completul cu numărul imediat următor, care judecă în aceeași materie".

Astfel, modul cum a fost repartizată spre soluționare cererea de recuzare rezultă din procesul-verbal atașat dosarului de fond, fila x.

Ca urmare, Înalta Curte nu poate reține că hotărârea atacată ar fi fost pronunțată de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluționarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii, întrucât au fost respectate principiile repartizării aleatorii și continuității.

iii) Criticile aduse încheierii din 18 decembrie 2020 a Curții de Apel Cluj, prin care s-a respins cererea de recuzare a judecătorilor cauzei, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., vizează, în fapt, nemotivarea încheierii din perspectiva argumentelor de fapt și de drept invocate de petent.

Aceste critici sunt fondate și în raport de ele recursul va fi admis pe temeiul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. (art. 488 pct. 5 C. proc. civ. fiind indicat greșit de către recurent cu referire la nemotivarea încheierii recurate), potrivit celor ce se vor arăta în continuare:

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se referă la situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Fundamentul acestui motiv de nelegalitate rezidă în nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea judecătorească (prin hotărâre, în sensul art. 424 alin. (4) C. proc. civ., înțelegând și încheierile) trebuie să cuprindă "motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

În accepțiunea art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară, precisă, să răspundă în fapt și în drept la pretențiile formulate de părți, să conducă în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv, numai o astfel de motivare constituind pentru părți o garanție împotriva arbitrariului judecătorilor, iar pentru instanțele superioare un element necesar în exercitarea controlului declanșat prin căile de atac.

În speță, este de observat că încheierea din 18 decembrie 2020 a Curții de Apel Cluj, prin care s-a respins cererea de recuzare a judecătorilor cauzei, formulată de către apelant, nu întrunește exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Astfel, ca motiv de recuzare a judecătorilor cauzei, petentul a invocat faptul că, în speță, completul care a judecat recuzarea a ignorat prevederile legale cu privire la incompatibilități și repartizarea cauzelor la complete, arătând că, deși completul de recurs 2R a fost investit numai cu soluționarea recursului în cauză, a dispus, în mod nelegal, și menținerea spre judecare a apelului pe care petentul l-a formulat împotriva sentinței din cauză, reținând, în mod eronat, că ar fi aplicabile prevederile art. 111 alin. (2) lit. b) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.

Or, în considerentele încheierii din 18 decembrie 2020, prin care s-a respins cererea de recuzare, instanța s-a rezumat la a reține că "că toate argumentele invocate în susținerea cererii de recuzare sunt vădit neîntemeiate, în raport de dispozițiile art. 111 alin. (4) din Hotărârea C.S.M. nr. 1375/2015 actualizată, text legal care prevede că, "în caz de disjungere, dosarul nou format se repartizează aceluiași complet pentru respectarea principiului continuității", fără a arăta, însă, argumentele de fapt și de drept care au condus-o la această concluzie, prin raportare la motivul concret pe care părțile și-au întemeiat cererea de recuzare, redat mai sus, lăsând practic necercetat acest motiv.

Simpla afirmație în sensul că argumentele invocate în susținerea cererii de recuzare sunt vădit neîntemeiate, fără o analiză propriu-zisă a motivului pe care partea și-a întemeiat cererea de recuzare, raportat la situația concretă din speță și la dispozițiile legale invocate, nu corespunde scopului motivării hotărârii judecătorești desprins din dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., echivalând în fapt cu o nemotivare.

În consecință, curtea de apel a pronunțat încheierea din 18 decembrie 2020 cu încălcarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., ceea ce face operant cazul de modificare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din celași cod.

Cum absența motivelor avute în vedere de instanță la pronunțarea soluției de respingere a cererii de recuzare face practic imposibilă analiza, în cadrul recursului, a legalității acestei soluții, nemotivarea încheierii recurate echivalând în fapt cu o necercetare a fondului cererii de recuzare, se impune soluția casării și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel, potrivit dispozițiilor art. 496 alin. (2) coroborat cu art. 497 C. proc. civ.

În concluzie, reținând caracterul fondat al recursului în raport de criticile care vizează nemotivarea încheierii asupra recuzării, Înalta Curte urmează să facă aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (2) și art. 497 C. proc. civ. cu referire la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pe temeiul cărora va admite recursul, va casa încheierea din 18 decembrie 2020 și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A., Organizația Județeană Sălaj împotriva încheierii din 18 decembrie 2020 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 iunie 2021.