ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1608/2021

Ședința publică din data de 15 septembrie 2021

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin contestația înregistrată la Tribunalul Sălaj în data de 14 septembrie 2020, petentul A. a solicitat anularea Hotărârii nr. 33/04.09.2020 a Biroului Electoral de Circumscripție Județeană nr. 33 Sălaj privind respingerea cererii formulate de Biroul Electoral de Circumscripție Comunală prin care s-a solicitat înlocuirea reprezentantului C. cu reprezentantul A. în biroul de circumscripție comunală și înlocuirea reprezentantului C. cu reprezentantul A. în compunerea Biroului Electoral de Circumscripție Comunala.

Petenta a invocat excepția de neconstituționalitate a următoarelor prevederi legale: art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015, art. 26 alin. (14) și (15) din Legea nr. 115/2015, modificate prin art. I, punctul 1 din Legea 91/2020, art. 41 alin. (4), din Legea nr. 115/2015, art. 122 alin. (2) din Legea nr. 115/2015.

Prin sentința civilă nr. 677 din 21 septembrie 2020, Tribunalul Sălaj, secția civilă a admis excepția inadmisibilității invocată din oficiu și a respins ca inadmisibilă contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 33/04.09.2020 a Biroului Electoral de Circumscripție Județeană nr. 33 Sălaj.

Împotriva acestei sentințe civile, petentul A. a declarat atât apel, cu privire la soluția de respingere ca inadmisibilă a contestației, cât și recurs, cu privire la soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 26 alin. (14) si (15), art. 26 alin. (5) și art. 122 alin. (2) din Legea nr. 115/2015.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj, secția I civilă sub același nr. 955/84/2020*.

La termenul de judecată din 5 noiembrie 2020, cauza a fost amânată întrucât reprezentantul recurentului, D., nu s-a putut prezenta, din motive medicale, fiind acordat termen de judecată la data de 10 decembrie 2020.

La termenul de judecată din data de 10 decembrie 2020, instanța a dispus disjungerea apelului declarat în cauză și a rămas în pronunțare cu privire la cererea de recurs formulată împotriva sentinței civile din 21 septembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Sălaj, secția civilă, cu privire la soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate.

Prin cererea formulată la data de 11 decembrie 2020 de către A., B., s-a solicitat recuzarea doamnelor judecător E., F. și G., membri ai completului 2R civil, având în vedere că există elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea acestora.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 15 decembrie 2020, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins ca tardivă cererea de recuzare a doamnelor judecător E., F., G. formulată de recurentul A., B., în dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Cluj.

S-a reținut că cererea de recuzare a fost formulată de către recurentă la data de 11.12.2020, fiind expediată prin email la ora 11:31, astfel cum rezultă din scriptul anexat la dosarul Curții de Apel Cluj, această cerere ajungând la completul de judecată după ce acesta pronunțase soluția în cauză, la ora 13:30.

S-a concluzionat că, în condițiile în care motivele recuzării privesc chestiuni procedurale puse în discuție și soluționate de către instanța de recurs în ședința publică din 10.12.2020, astfel cum în mod explicit se arată în cadrul cererii de recuzare, aceasta trebuia formulată de către parte în condițiile alin. (2) al art. 44 din C. proc. civ., adică de îndată ce acestea i-au fost cunoscute. Atâta timp cât cererea de recuzare a fost formulată numai după închiderea dezbaterilor, mai mult, după pronunțarea soluției în cauză de către instanța de recurs, aceasta nu poate fi socotită ca fiind formulată în termenul prevăzut de lege.

Împotriva încheierii civile din 11 decembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă în dosarul nr. x/2020 a declarat recurs, la data de 11 ianuarie 2021, recurentul A., B..

Recurentul-reclamant a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 și 5 din C. proc. civ. și a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanței de apel.

Printr-un prim motiv de recurs, încadrat în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., recurentul a criticat că instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, încheierea atacată fiind soluționată de un complet ce nu a fost repartizat aleatoriu pentru soluționarea cererii de recuzare, așa cum prevăd dispozițiile art. 50 alin. (1) din C. proc. civ., coroborate cu art. 11 și art. 53 alin. (1) din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată.

Al doilea motiv de recurs, încadrat în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., privește pronunțarea hotărârii cu încălcarea regulilor ce privesc termenul în care poate fi formulată cererea de recuzare, respectiv art. 44 alin. (2) din C. proc. civ.. Recurentul a explicitat că a formulat cerere de recuzare de îndată ce a cunoscut existența motivelor. A mai arătat că a trimis cererea de recuzare la instanță înainte ca aceasta să se pronunțe, solicitând prin cerere repunerea cauzei pe rol în vederea soluționării cererii de recuzare, nefiindu-i imputabil recurentului faptul că această cerere nu a ajuns la complet în timp util. A mai indicat și că nu se precizează în încheiere ora la care instanța s-a pronunțat asupra cererii, aceasta nefiind pronunțată în ședință publică, iar faptul că se susține în încheiere că la ora 13:30 recursul era deja soluționat este o simplă afirmație lipsită de valoare juridică.

Intimații nu au formulat întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat potrivit considerentelor expuse în cele ce succed.

Recursul reclamantului a fost întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 și 5 din C. proc. civ.. Prin criticile concrete de nelegalitate subsumate primului motiv de recurs, s-a argumentat, în esență, că încheierea atacată a fost soluționată de un complet nerepartizat aleatoriu pentru soluționarea cererii de recuzare, iar prin al doilea motiv de recurs s-a susținut încălcarea regulilor care reglementează termenul în care poate fi formulată cererea de recuzare, respectiv art. 44 alin. (2) din C. proc. civ.

Cu privire la primul motiv de recurs, Înalta Curte reține că, prin procesul-verbal încheiat la 14 decembrie 2020, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, în conformitate cu dispozițiile art. 101 alin. (6) și (7) și art. 110 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea 1375 din 17 decembrie 2015 a Consiliului Superior al Magistraturii, coroborate cu Hotărârea nr. 136/2016 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Cluj, a reținut că incidentul procedural ivit, respectiv cererea de recuzare a întregului complet de recurs 2R, urmează a fi soluționat de completul cu numărul imediat următor, completul 3R.

Prevederile regulamentare sus-citate stabilesc că incidentele procedurale referitoare la incompatibilitatea, recuzarea sau abținerea tuturor membrilor completului de judecată se vor soluționa de completul cu numărul imediat următor, care judecă în aceeași materie.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 139 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară arată că: "Prin Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești se stabilesc: [...] b) modul și criteriile de repartizare a cauzelor pe complete de judecată, în vederea asigurării respectării principiilor distribuției aleatorii și continuității".

Examinând criticile de nelegalitate subsumate primului motiv de recurs prevăzut de art. 488 pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte observă că repartizarea aleatorie, în privința soluționării incidentului procedural ivit, s-a făcut potrivit dispozițiilor legale în vigoare, cuprinse în Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, care prevăd că modul și criteriile de repartizare a cauzelor pe complete de judecată se stabilesc prin Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.

Regulamentul sus-menționat prevede explicit în cuprinsul art. 110 alin. (1) că incidentele procedurale referitoare la incompatibilitatea, recuzarea sau abținerea tuturor membrilor completului de judecată se vor soluționa de completul cu numărul imediat următor, care judecă în aceeași materie.

În cauză, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a repartizat aleatoriu, spre soluționare, cererea de recuzare, completului cu numărul imediat următor, 3R, în modul indicat mai sus, cu respectarea prevederilor legale și regulamentare sus-menționate.

Cu referire la critica recurentului prin care se susține încălcarea principiului ierarhiei actelor normative, Înalta Curte are în vedere considerentul, aplicabil mutatis mutandis, cuprins în paragraful 34 din Decizia Curții Constituționale nr. 71 din 9 februarie 2021, potrivit cu care "Ori de câte ori o lege nu reglementează o anumită procedură de aducere la îndeplinire a unei măsuri/finalități prevăzute prin lege, revine actului administrativ normativ să o reglementeze, fără ca un asemenea procedeu să poată fi echivalat cu o adăugare la lege. În situația în care autoritatea administrativă emitentă a stabilit o anumită modalitate de desemnare a membrilor unor completuri cu privire la care legea nu dispune nimic, caz în care se încadrează și situația litigioasă analizată, se constată că aceasta are o marjă de apreciere ce nu poate fi contestată din perspectiva relației dintre un act de reglementare primar și unul secundar".

În consecință, susținerile recurentului, conform cărora încheierea atacată a fost pronunțată de un complet ce nu a fost repartizat aleatoriu pentru soluționarea cererii de recuzare, sunt nefondate.

Cât privește cel de-al doilea motiv de recurs, prin care se susține pronunțarea hotărârii cu încălcarea regulilor care reglementează termenul în care poate fi formulată cererea de recuzare, respectiv art. 44 alin. (2) din C. proc. civ., similar raționamentului expus de curtea de apel, Înalta Curte are în vedere, dintru început, momentul la care trebuie formulată cererea de recuzare, și anume de îndată ce motivele îi sunt cunoscute părții, atunci când motivele de incompatibilitate s-au ivit ori au fost cunoscute doar după începerea dezbaterilor.

În cauză, partea a luat la cunoștință în ședința de judecată din 10 decembrie 2021 de motivele de recuzare invocate prin cerere, aspect expus în cuprinsul încheierii atacate și confirmat prin cererea de recuzare. Astfel, în ședința din 10 decembrie 2021, recurentul a formulat obiecțiuni orale doar cu privire la disjungerea cererii de apel și repartizarea cauzei nou formate aceluiași complet de judecată, nu și cu privire la compunerea completului care urma să soluționeze cererea de recurs, deși luase la cunoștință de acesta.

Pe de altă parte, cererea de recuzare a fost formulată și depusă după închiderea dezbaterilor, în ziua următoare, 11 decembrie 2021, la ora 11:31, prin poștă electronică, adică ulterior datei la care partea a luat la cunoștință de motivele de recuzare.

Așadar, motivele de recuzare au vizat chestiuni procedurale puse în discuția contradictorie a părților și soluționate de către instanța de recurs în ședința publică din 10 decembrie 2021, astfel că pretinsa incompatibilitate a fost cunoscută de recurent chiar de la respectivul termen de judecată, anterior închiderii dezbaterilor pe fond.

Or, formularea cererii de recuzare abia în ziua următoare celei în care partea interesată a cunoscut existența presupusului motiv de incompatibilitate și în care s-au închis dezbaterile în fond nu poate fi socotită ca fiind făcută "de îndată", în accepțiunea normei stipulate de art. 44 alin. (2) din C. proc. civ.

Ca atare, contrar susținerilor recurentului, este deplin legal raționamentul instanței învestite cu soluționarea incidentului procedural, care a reținut aplicabilitatea sancțiunii decăderii recurentului din dreptul de a recuza membrii completului de recurs, pentru nerespectarea termenului legal în care trebuia propusă recuzarea, conform art. 44 alin. (2) din C. proc. civ.. Soluția de respingere ca tardivă a cererii de recuzare este rezultatul aplicării corecte a legii, astfel că motivul de recurs prevăzut de art. 488 punctul 5 din C. proc. civ. se vădește a fi nefondat.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că decizia recurată a fost pronunțată cu respectarea prevederilor legale, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 pct. 1 și 5 din C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) din același cod, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A., B. împotriva încheierii din 15 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 15 septembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.