ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4452/2021

Ședința publică din data de 6 octombrie 2021

Deliberând asupra recursului de față, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/02.08.2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea, a formulat, în temeiul art. 270 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, contestație împotriva Deciziei nr. 53/16.01.2018 și nr. 71/27.04.2018 emise de Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea prin care s-a dispus angajarea răspunderii sale solidare în calitate de administrator al societății B. S.R.L.

Prin sentința civilă nr. 45/CA din 20 februarie 2019, Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea, și, pe cale de consecință, a anulat Decizia nr. 53/16.01.2018 și nr. 71/27.04.2018 emise de ANAF DGRFP Galați - A.J.F.P. Tulcea.

Împotriva acestei sentințe a promovat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea, solicitând casarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În susținerea recursului, recurenta pârâtă a arătat – în esență – că, în cauză, se identifică legătura de cauzalitate între starea de insolvabilitate a debitoarei B. S.R.L. pe de o parte și comportamentul fiscal necorespunzător, adoptat de persoana răspunzătoare, respectiv A. administratorul societății B., cu privire la obligațiile pe care le-a avut prin exercitarea mandatului său sau a activităților generatoare de venituri, respectiv neachitarea la scadență a obligațiilor.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-reclamant a invocat excepția nulității recursului și, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând sentința recurată, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, precum și cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părților.

Motivarea unei hotărâri judecătorești trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanța ierarhic superioară și constituie o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările și mijloacele lor de apărare au fost examinate de judecător.

Respectarea acestei dispoziții procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanței obligația de a proceda la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența" (Hotărârea Albina împotriva României).

În cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că sentința civilă nr. 45/CA din 20 februarie 2019 a Curții de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal nu cuprinde considerentele pentru care s-a admis acțiunea reclamantului cu consecința anulării actelor administrativ-fiscale contestate.

Prin urmare, întrucât în cauza de față lipsa considerentelor echivalează cu nemotivarea hotărârii și determină imposibilitatea instanței de recurs de a exercita controlul judiciar, se impune casarea integrală a hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea împotriva sentinței civile nr. 45/CA din 20 februarie 2019 a Curții de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 octombrie 2021.