ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5791/2021

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 14.05.2021 sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea, a solicitat, în baza art. 14 din Legea nr. 544/2004 cu modificările și completările ulterioare, suspendarea executării efectelor Deciziei de impunere nr. x/10.03.2021 emisă de organul fiscal privind obligații fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice, a Dispoziției de măsuri nr. x/31.03.2021 emise în baza Deciziei contestate, privind debitul principal în sumă de 25.606.390 RON și a Deciziilor nr. 18705/27.04.2021 privind obligațiile fiscale accesorii reprezentând penalități de nedeclarare, dobânzi și penalități de întârziere în cuantum de 24.270.476 RON precum și a altor accesorii (dobânzi, majorări și penalități) ce vor fi calculate în baza acestor decizii, până la soluționarea contestației formulate împotriva acestor acte administrative, contestație prin care s-a solicitat anularea acestora.

Sentința instanței de fond Prin sentința civilă nr. 116/CA din data de 10 iunie 2021, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: "Admite cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea. Dispune suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x nr. 44/10.03.2021, a Dispoziției de măsuri nr. x/31.03.2021 și a Deciziilor nr. F-TL nr. 18705/27.04.2021 referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere și penalități de nedeclarare, până la soluționarea contestației formulate împotriva acestor acte administrative.".

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 116/CA din data de 10 iunie 2021a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate și în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea acțiunii ca nefondată.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea înregistrată la data de 16.09.2021, intimata reclamantă A. S.R.L.. a solicitat respingerea recursului, în principal, ca lipsit de interes și, în subsidiar, ca nefondat.

Cererea de renunțare la judecata cauzei La data de 6 octombrie 2021, recurenta pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea a depus la dosarul instanței de recurs o cerere de renunțare la judecata recursului ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 II. Soluția instanței de recurs Constatând că, în cauză, recurenta pârâtă a formulat cerere de renunțare la judecarea recursului, instanța de control judiciar va avea în vedere și dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ. care prevăd că: "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel". Cu titlu preliminar, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 406 din C. proc. civ. reglementează dreptul reclamantului de a renunța la judecata cererii de chemare în judecată, în fața instanței de fond sau în calea extraordinară de atac. În cauză, cererea de renunțare la judecarea recursului formulată de către recurentă la data de 6 octombrie 2021, reprezintă în fapt o achiesare la hotărârea primei instanțe, reglementată de dispozițiile art. 463 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., care prevăd că "achiesarea reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre". Așa fiind, manifestarea de voință în sensul renunțării la judecarea căii de atac exercitate este un act de dispoziție, o desistare a recurentei, prin care acesta achiesează la hotărârea instanței de fond. Având în vedere că manifestarea de voință a recurentei este neîndoielnică și neechivocă, precum și faptul că actul de dispoziție al acesteia în sensul de a renunța la cererea de recurs în sensul reținut nu este supus cenzurii instanței de control judiciar, în temeiul art. 463 alin. (1) C. proc. civ. și în aplicarea principiului disponibilității, Înalta Curte urmează să ia act de renunțarea recurentei pârâte la judecarea recursului exercitat în cauză. Pentru aceste considerente, în raport de dispozițiile art. 463 C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea pârâtei la judecarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 116/CA din data de 10 iunie 2021 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.