ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4246/2021

Ședința publică din data de 28 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bacău sub nr. x/2021 din 29 martie 2021, reclamanta A. S.R.L. Bacău a chemat în judecată pârâtul Guvernul României în contradictoriu cu care a solicitat:

- anularea în parte a H.G. nr. 293/2021, respectiv a art. 6 pct. 1 din anexa 3 a hotărârii;

- suspendarea executării dispozițiilor art. 6 pct. 1 din anexa 3 a H.G. nr. 293/2021 până la soluționarea definitivă a cauzei;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din data de 15 aprilie 2021, Curtea de Apel Bacău – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității cererii de suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

A admis excepția inadmisibilității cererii de suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și, prin urmare, respinge, ca inadmisibilă, cererea de suspendare a art. 6 pct. 1 din anexa 3 a H.G. nr. 293/2021 formulată în cadrul acțiunii în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

Împotriva încheierii din data de 15 aprilie 2021 a Curții de Apel Bacău – secția a II-a civilă de, contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L. Bacău prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a încheierii recurate și, în rejudecare să se respingă excepția inadmisibilității cererii de suspendare, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004.

În susținerea cererii de recurs, reclamanta a susținut următoarele critici:

Instanța de fond a făcut o greșită aplicare a normelor de drept material incidente în cauză, iar hotărârea astfel pronunțată este deopotrivă nelegală și netemeinică, pentru considerentele ce succed.

Astfel, măsura prevăzută de art. 6 pct. l Anexa 3 din H.G. nr. 293/2021 atacată a fost adoptată în temeiul dispozițiilor art. 5 alin. (3) lit. f) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19.

Art. l alin. (1) din Legea nr. 55/2020 prevede că prezenta lege are ca obiect instituirea, pe durata stării de alertă declarate în condițiile legii, în vederea prevenirii și combaterii efectelor pandemiei de COVID-19, a unor măsuri temporare (...)

Pentru executarea concretă a Legii nr. 55/2020, Guvernul României a adoptat H.G. nr. 293/2021 care la art. 1 prevede același lucru ca și Legea nr. 55/2020, anume că începând cu data de 14 martie se prelungește cu 30 de zile starea de alertă pe întreg teritoriul țării, instituită prin H.G. nr. 394/2020 privind declararea stării de alertă și măsurile care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 (...)

Astfel, atât Legea nr. 55/2020 cât și H.G. nr. 293/2021 prevăd măsuri care se iau sau care se pot lua pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, iar textul de lege de la art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 face referire la acele acte administrative care se emit pentru înlăturarea consecințelor epidemiilor.

Pentru o analiză corectă a temeiniciei excepției inadmisibilității, apreciază recurenta că se impunea o analiză detaliată a întregului cuprins al H.G. nr. 293/2021 și a anexelor acesteia, precum și o analiză detaliată a măsurilor concrete care au fost adoptate prin această hotărâre de guvern.

În drept, recurenta-reclamantă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat în susținerea cererii sale de recurs.

Intimatul-pârât Guvernul României, nu a depus întâmpinare la cererea de recurs.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și încheierea recurată, în raport de motivul de casare invocat și apărarea formulată de reclamantă, Înalta Curte constată că recursul declarat de p reclamanta A. S.R.L., pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește situația de fapt, Înalta Curte reține că recurenta-reclamntă s-a adresat cu o cerere în contencios amdinistrativ și fiscal în vederea suspendării prevederilor art. 6 pct. 1 din anexa 3 a H.G. nr. 293/2021, text normativ conform căruia:,,1. activitatea cu publicul a operatorilor economici care desfășoară activități de preparare, comercializare și consum al produselor alimentare și/sau băuturilor alcoolice și nealcoolice, de tipul restaurantelor și cafenelelor, în interiorul clădirilor, este permisă fără a depăși 50% din capacitatea maximă a spațiului și în intervalul orar 6:00 - 22,00, în județele/localitățile unde incidența cumulată la 14 zile este mai mică sau egală cu 1,5/1.000 de locuitori, fără a depăși 30% din capacitatea maximă a spațiului și în intervalul orar 6:00 - 22,00, dacă incidența cumulată la 14 zile din județ/localitate este mai mare de 1,5 și mai mică sau egală cu 3/1.000 de locuitori, și este interzisă la depășirea incidenței de 3/1.000 de locuitori;"

Înalta Curte reține că H.G. nr. 293/2021 din 10 martie 2021 privește prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 14 martie 2021, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19.

Având în vedere prevederile art. 1 din H.G. nr. 293/2021 conform cărora: "Începând cu data de 14 martie 2021 se prelungește cu 30 de zile starea de alertă pe întreg teritoriul țării, instituită prin Hotărârea Guvernului nr. 394/2020 privind declararea stării de alertă și măsurile care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, aprobată cu modificări și completări prin Hotărârea Parlamentului României nr. 5/2020, cu modificările și completările ulterioare, prelungită prin Hotărârea Guvernului nr. 476/2020 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României și măsurile care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, cu modificările și completările ulterioare, prin Hotărârea Guvernului nr. 553/2020 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 17 iulie 2020, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, cu modificările și completările ulterioare, prin Hotărârea Guvernului nr. 668/2020 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 16 august 2020, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, cu modificările și completările ulterioare, prin Hotărârea Guvernului nr. 782/2020 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 15 septembrie 2020, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, cu modificările și completările ulterioare, prin Hotărârea Guvernului nr. 856/2020 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 15 octombrie 2020, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, cu modificările și completările ulterioare, prin Hotărârea Guvernului nr. 967/2020 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 14 noiembrie 2020, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, cu modificările și completările ulterioare, prin Hotărârea Guvernului nr. 1.065/2020 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 14 decembrie 2020, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, prin Hotărârea Guvernului nr. 3/2021 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 13 ianuarie 2021, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 și prin Hotărârea Guvernului nr. 35/2021 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 12 februarie 2021, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19." Instanța de recurs constată că emiterea acestui act normativ urmărește combaterea pandemiei de COVID -19 și privește proceduri și interdicții dispuse de autorități în perioada unei stări de urgență, considerente pentru care în mod corect a reținut instanța de fond că cererea de suspendare formulată de către reclamantă este inadmisibilă în raport de prevederile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

În conformitate cu prevederile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004: "În litigiile referitoare la actele administrative emise pentru aplicarea regimului stării de război, al stării de asediu sau al celei de urgență, cele care privesc apărarea și securitatea națională ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, precum și pentru înlăturarea consecințelor calamităților naturale, epidemiilor și epizootiilor nu sunt aplicabile prevederile art. 14."

În raport de prevederile sus-menționate și având în vedere că reclamanta a urmărit prin cererea sa, suspendarea unei măsuri dispuse de autortități perioada de aplicare a stării de urgență și cu scopul de a reduce impactul îmbolnăvirilor de SARS COV 2 în plină pandemie de COVID-19, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a pronuțat o hotărâre temeinică și legală.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a încheierii prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. Bacău împotriva încheierii din data de 15 aprilie 2021 a Curții de Apel Bacău – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 septembrie 2021.