ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4238/2021

Ședința publică din data de 28 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de sesizare a Curții Constituționale reclamantul A. a solicitat admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 78, art. 81 alin. (1) lit. e), art. 83 lit. e), art. 85 alin. (1), art. 87 alin. (1) și art. 94 alin. (1) din C. proc. pen. care ar împiedică accesul la informațiile de interes personal dar și la cele publice, descrise de prevederile art. 31 din Constituția României încălcând deopotrivă și prevederile art. 1, 20, 21 și 131 din Constituție.

În susținerea cererii sale a arătat că textele criticate nu conferă un mecanism efectiv de protecție a dreptului la informație potrivit art. 31 din Constituția României, care în varianta actuală este directă și imediata aplicare, având în vedere cadrul juridic subsecvent precar în această materie.

Prin Legea nr. 544/2001 autoritățile spun că nu ar putea oferi anumite informații care sunt publice, însă a apreciat acesta că toate instituțiile, inclusiv cele judiciare au obligația ca atunci când angajează bani publici, achizițiile oricărui serviciu sunt supuse legii informației publice.

Acesta a solicitat investirea instanței de control constituțional și cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor din Legea nr. 544/2001 respectiv art. 12 lit. d), e), f) și a) art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, intrucat nu se pune in discutie definitia de la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, textul art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 fiind cel aplicabil, apreciind recurentul că, finele de neprimire reglementat la respectiva prevedere legală pornește de la premisa că avem de-a face cu un act administrativ pentru care procedura de contestare este alta decat aceea a Legii nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 384 din 20 octombrie 2020, Curtea de Apel București – Veche – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, formulată de reclamantul A..

În motivarea acestei soluții instanța de fond a reținut că dispozițiile a căror neconstituționalitate se invocă nu au legătură cu obiectul cauzei, înțelegându-se prin obiect al cauzei ceea ce soluționează efectiv instanța.

Reclamantul A. a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 384 din 20 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București – Veche – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal privitoare la respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale.

În motivarea cererii sale de recurs, recurentul a apreciat că judecătorul fondului a refuzat să dea întâietate soluționării excepției de neconstituționalitate și să se pronunțe pe cererea de sesizare a Curții Consituționale .

II. Soluția Înaltei Curți față de recursul formulat de reclamant cu privire la respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale

Înalta Curte reține că recurentul-reclamant în mod greșit a apreciat că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la cererea sa de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate indicate la pct. I.1. din prezenta decizie.

Instanța de fond, față de cererea reclamantului de sesizarea a Curții Constituționale a arătat în cuprinsul sentinței civile nr. 384 din 20 octombrie 2020 că cererea de sesizare a Curții Constituționale este inadmisibilă, nefiind îndeplinită una dintre cerințele de admisibilitate expres prevăzute de lege, în condițiile în care dispozițiile a căror neconstituționalitate se invocă nu au legătură cu "obiectul cauzei", înțelegându-se prin obiect al cauzei ceea ce soluționează efectiv instanța.

Înalta Curte, față de această concluzie, apreciază că instanța de fond a pronunțat o soluție corectă în ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale. În condițiile în care această soluție, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 este atacabilă doar cu recurs, instanța de recurs apreciază că se impune și în acest cadru procesual o scurtă analiză a condițiilor de admisibilitate a unei astfel de cereri, chiar dacă recurentul în mod greșit a apreciat că instanța de fond nu a analizat cererea sa.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, "(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți, sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor mai sus citate, rezultă că, pentru sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării unei excepții de neconstituționalitate, trebuie îndeplinite următoarele condiții, în mod cumulativ:

- excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial;

- excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Față de prevederile legale citate anterior, Înalta Curte constată că excepția de neconstituționalitate privește dispozițiile art. 78, art. 81 alin. (1) lit. e), art. 83 lit. e), art. 85 alin. (1), art. 87 alin. (1) și art. 94 alin. (1) din C. proc. pen. și a art. 12 lit. d), e), f) și a) art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare Înalta Curte, în acord cu opinia instanței de fond, apreciază că cererea de sesizare a Curții Constituționale nu are legătură cu soluționarea cauzei, această condiție de admisibilitate nefiind îndeplinită.

Față de acestea, instanța de recurs, constatând că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală în ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de necosntituționalitate a textelor de lege indicate mai sus, urmează a respinge recursul formulat de reclamantu A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 384/2020 din data de 20 octombrie 2020 a Curții de Apel București – Veche – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a excepției de neconstituționalitate, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 septembrie 2021.