ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 321/2021

Ședința publică din data de 21 ianuarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 3644 din data de 26 iunie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 186 din 18 ianuarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017.

Prin aceeași decizie - nr. 3644/26 iunie 2019 - instanța a respins și cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 35, art. 488 și art. 489 C. proc. civ., invocată de contestator, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei decizii, pronunțată în soluționarea unei contestații în anulare, contestatorul A. a formulat o nouă contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., cererea fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2019.

În cadrul acestui ultim dosar, petentul-contestator A. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 și art. 488 C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 52 alin. (1), art. 126 alin. (6), art. 1 alin. (5), art. 73 alin. (3) din Constituția României și la dispozițiile art. 6 din C.E.D.O., examinarea admisibilității acestei excepții făcând obiectul judecății în dosarul nr. x/2019, în conformitate cu dispozițiile art. 148 alin. (12) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin încheierea din data de 8 decembrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de petentul-contestator A., privind sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 și art. 488 C. proc. civ., invocată în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul A., în motivarea căii de atac arătându-se că instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate nu a respectat dispozițiile Deciziei nr. XXXVI/2006 pronunțate Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, pronunțate chiar în rațiunea evitării unui mod subiectiv și discreționar de către instanțele de judecată a excepțiilor de neconstituționalitate.

Astfel, instanța are obligația de a răspunde excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața ei, ca o garanție a liberului acces la justiție, garantat de dispozițiile art. 21 din Constituția României.

De asemenea, competența instanței în fața căreia a fost ridicată o astfel de excepție este limitată la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute în cuprinsul art. 29 din Legea nr. 47/1992, recurentul apreciind, totuși, că obligația de a răspunde unei excepții de neconstituționalitate subzisă indiferent dacă aceasta are sau nu, potrivit regulilor generale, competență în soluționarea fondului litigiului.

Deși a fost legal citat, intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice nu a depus întâmpinare și nu a formulat apărări în cauză.

Examinând încheierea atacată prin prisma actelor și lucrările dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Din interpretarea logico-juridică a dispozițiilor art. 29 alin. (1), (2) și 3 din Legea nr. 47/1992 rezultă că, pentru sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, trebuie îndeplinite următoarele condiții în mod cumulativ: excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial; excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare; norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Cu referire la condiția de admisibilitate, în sensul că dispoziția legală a cărei neconstituționalitate a fost invocată să aibă legătură cu soluționarea cauzei, Înalta Curte reține că aceasta trebuie să vizeze incidența prevederii legale asupra soluției ce se va pronunța în cauza dedusă judecății, adică asupra obiectului procesului civil aflat pe rolul instanței judecătorești.

Stabilirea acestui interes se face de către instanța de judecată, pe calea verificării pertinenței excepției, în raport cu procesul în care a intervenit și a efectului pe care decizia Curții Constituționale îl poate produce în soluționarea procesului principal, respectiv asupra conținutului hotărârii ce se va pronunța în cauză.

În prezenta cauză, recurentul a solicitat exercitarea controlului de constituționalitate a dispozițiilor art. 35 și art. 488 C. proc. civ., referitoare la "constatarea existenței sau inexistenței unui drept", respectiv "motivele de casare".

Or, după cum, în mod corect, s-a reținut și în cuprinsul încheierii recurate, se constată că nu există legătură între soluția ce ar putea fi pronunțată de Curtea Constituțională a României asupra excepției de neconstituționalitate a acestor prevederi legale și cea din litigiul în cadrul căruia a fost invocată, litigiu ce vizează o contestație în anulare cu condiții de admisibilitate specifice, care, la rândul său, a fost generată, tot de invocarea unei excepții de neconstituționalitate.

Nu sunt fondate nici susținerile recurentului privind nerespectarea dispozițiilor Deciziei nr. XXXVI/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție -Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

Potrivit celor statuate prin această decizie, "Încheierile instanțelor de recurs de respingere, ca inadmisibile, a cererilor de sesizare a Curții Constituționale, cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate, sunt supuse căii de atac a recursului.". Or, în cuprinsul încheierii recurate, instanța a consemnat calea de atac împotriva acesteia - recursul, dar și termenul pentru exercitarea acesteia - 48 de ore de la pronunțare, neputându-se constata încălcarea deciziei amintite.

Pentru aceste considerente, constatând că încheierea recurată nu este afectată de nelegalitate, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge ca nefondată calea de atac promovată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva încheierii din data de 08 decembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2021.