ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1993/2021

Ședința publică din data de 30 martie 2021

Asupra cauzei de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin memoriul depus la data de 2.09.2020 în dosarul de recurs nr. x/2020, recurenții A. și B. au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (5) teza inițială din Legea nr. 47/1992, art. 64 alin. (3) și (4) C. proc. civ. în ambele reglementări (înainte și după modificarea prin Legea nr. 310/2018), art. 65 alin. (1) și art. 255 alin. (1) teza finală C. proc. civ.

Cererea de sesizare a fost completată prin memoriul depus la data de 11.11.2020, fiind invocată excepția de neconstituționalitate și în privința dispozițiilor art. 493 alin. (5) și (6) C. proc. civ., art. 121 din Legea nr. 207/2015 și art. 11 din O.U.G. nr. 57/2015.

II. Soluția Înaltei Curți asupra cererii de sesizare a Curții Constituționalitate

Prin încheierea din 04.02.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte a admis în parte cererea recurentilor A. și B..

A sesizat Curtea Constituțională a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (5) teza inițială din Legea nr. 47/1992, art. 64 alin. (3) și (4) C. proc. civ. în ambele reglementări (înainte și după modificarea prin Legea nr. 310/2018) și art. 65 alin. (1) C. proc. civ.

A respins cererea recurentilor A. și B. de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 255 alin. (1) teza finală C. proc. civ., art. 493 alin. (5) și (6) C. proc. civ. și art. 11 din O.U.G. nr. 57/2015.

III. Calea de atac formulată împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare Curții Consituționale

Împotriva încheierii din 04.02.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020, a formulat recurs, reclamantul A. în ceea ce privește soluția pronunțată de instanță față de cererea de sesizare cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 din O.U.G. nr. 57/2015 având în vedere că semnatarul O.U.G. nr. 57/2015, fostul comisar european C. se află în conflict de interese in conformitate cu prevederile art. 245 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene.

În susținerea recursului, reclamantul a susținut că prevederile art. 11 din O.U.G. nr. 57/2015 sunt neconstitutionale in raport de prev. art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, în raport de prev. art. 21 alin. (1), (2) și (3) din Constituție, în raport de prev. art. 20 din Constituție, cu referire la art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în raport de prev. art. 148 alin. (1) din Constituție și art. 148 alin. (2) și (4) din Constituie cu privire la transferul unor competente de la statele membre către instituțiile Uniunii și acele competente reglementate în art. 317 din TFUE execuția bugetului precum și acele competențe reglementate în materia distincta privind ajutoarele de stat prevăzute de art. 107 și art. 108 din TFUE.

IV. Apărarea formulată în cauză

Intimata B. a formulat întâmpinare la 08.03.2021 prin care a solicitat admiterea recursului.

V. Soluția Înaltei Curți față de recursul formulat împotriva încheierii din 03.02.2021

Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat din perspectiva considerentelor ce vor fi expuse în continuare:

Înalta Curte reține că recurentul a dezvoltat în susținerea cererii de recurs, critici ce se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În raport cu prevederile art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, "(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți, sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor mai sus citate, rezultă că, pentru sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării unei excepții de neconstituționalitate, trebuie îndeplinite următoarele condiții, în mod cumulativ:

- excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial;

- excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Înalta Curte reține că față de condițiile enumerate mai sus, și textul de lege vizat de controlul de constituționalitate solicitat de reclamant, în mod just instanța a reținut că, în cauză nu este îndeplinită cerința legăturii cu pricina ce se judecă, impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Înalta Curte constată că litigiul în cadrul căruia s-a invocat excepția de neconstituționalitate privește recursul formulat împotriva încheierii din data de 15.06.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020, având ca obiect cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 643/26.09.2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție accesorie formulată de B. în interesul revizuentului și a acordat termen de fond la data de 28.09.2020.

Prevederile art. 11 din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetar, privesc termenele de acordare a ajutoarelor de stat care nu se aplică pentru anul 2016.

Or, în condițiile în care obiectul cauzei privește recursul promovat împotriva unei încheieri de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenției accesorie formulată în cauză, necosntituționalitatea textului de lege invopcat nu are legătura cu soluțioanarea în concret a cauzei.

În acord cu instanța investită cu cererea de sesizare a Curții Constituționale, instanț de recurs, cererea este neîntemeiată, dispozițiile criticate nefiind în contradicție cu dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2), art. 20, art. 21 alin. (1), (2) și (3), art. 24 alin. (1) din Constituția României, raportat la art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 148 din Constituția României, principiile de drept naționale sau europene, cum greșit a susținut reclamantul.

Pentru aceste considerente, constatând că în speță nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 4 februarie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 4 februarie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 30 martie 2021.