ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2568/2021

Ședința publică din data de 23 noiembrie 2021

Prin cererea înregistrată la data de 13 noiembrie 2018 pe rolul Tribunalului Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ, sub nr. x/2018, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R. și S. au chemat în judecată pe pârâta S.C. T. S.A., solicitand obligarea acesteia la plata următoarelor sume pentru folosirea fără drept a invenției nr. x ai cărei autori sunt:

- 437.911 RON reprezentand despagubiri civile pentru anul 2011;

- 663.759 RON reprezentand despagubiri civile pentru anul 2012, împreună cu dobânzile legale aferente acestor sume, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 117 C din 28 februarie 2019, Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ, a respins, ca neîntemeiată, cererea pârâtei S.C. T. S.A. de repunere a cauzei pe rol; a respins, ca prescrisă, cererea de chemare în judecată, admițând, în prealabil, excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâta S.C. T. S.A.; a respins, ca neîntemeiată, cererea pârâtei de obligare a reclamanților la plata de cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 77 din 06 noiembrie 2019, Curtea de Apel Bacău, sectia I civilă, a admis apelul formulat de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R. și S.; a anulat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Împotriva aceste decizii, a declarat recurs pârâta T. S.A., criticând-o pentru nelegalitate prin prisma motivelor de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 1667 din 21 septembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis recursul formulat de pârâta T. S.A. împotriva deciziei nr. 770 din 06 noiembrie 2019 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, a casat decizia atacată și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel.

Prin cererea depusă la data de 26 ianuarie 2021, recurenta-pârâta T. S.A. a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 205

1

din Legea nr. 71/2011, introdus prin art. I pct. 22, paragraful 25, teza I din Legea nr. 60/2012 privind aprobarea O.U.G. nr. 79/2011.

În motivarea cererii, referitor la admisibilitatea excepției, petenta a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât dispozițiile criticate sunt prevăzute într-o lege, sunt în vigoare și sunt contrare unor prevederi constituționale, nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a instanței de contencios constituțional, declararea ca neconstituțională a acestei prevederi determină pronunțarea unei soluții diferite în cauză și au o strânsă legătură cu soluționarea cauzei.

Prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 21 septembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de petenta T. S.A.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petenta T. S.A, la data de 23 septembrie 2021.

Prin cererea de recurs, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea încheierii recurate, în sensul admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a art. 205

1

din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ.. A arătat că, având în vedere că încheierea finală din 21 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2018 nu a fost comunicată, își rezervă dreptul de a depune motivele de recurs ulterior, printr-un memoriu separat, în conformitate cu dispozițiile art. 487 alin. (1) teza a II-a, coroborate cu cele ale art. 470 alin. (5) din C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 27 septembrie 2021, fiind stabilit, prin rezoluția de primire din 18 octombrie 2021, termen de judecată la data de 23 noiembrie 2021.

Examinând recursul, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, raportat și la excepția nulității recursului declarat, pentru nemotivare în termenul legal, Înalta Curte constată nulitatea recursului declarat potrivit considerentelor expuse în cele ce succed.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. De asemenea, potrivit art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute la pct. 1-8 din acest text legal.

Conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).

În speță, Înalta Curte constată că petenta T. S.A. a depus o adresă prin care învederează nu a depus motivele de recurs întrucât, după comunicarea încheierii recurate, interesul său nu mai subzistă, fiind admis recursul și casată decizia recurate.

Într-o atare situație în care recurenta nu relevă o greșeală în evaluarea judiciară ce susține hotărârea atacată cu recurs, nu există suportul critic necesar spre a se verifica și stabili, în coordonatele motivelor de casare reglementate prin art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., nelegalitatea evaluării realizate de instanța de apel.

Drept urmare, se constată că recurenta nu a formulat și depuns la dosarul cauzei motive care să poată fi încadrate în ipotezele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judiciar eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită și se referă la una din situațiile cuprinse în art. 488 din C. proc. civ.

În concluzie, întrucât recurenta nu formulează nicio critică încadrabilă în prevederile art. 488 din C. proc. civ. și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului declarat de petenta T. S.A. împotriva încheierii din 21 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 noiembrie 2021.