Decizia nr. 2244/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 3390/2018 a Tribunalului București

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, a solicitat obligarea pârâtului să furnizeze informațiile solicitate prin adresa înregistrată sub nr. x/23.01.2018.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 3390 din 22 mai 2018, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.

Recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 3390 din 22 mai 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal. Cererea de sesizare a Curții Constituționale Împotriva sentinței amintite a declarat recurs reclamanta A., calea de atac fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. În cadrul cererii de recurs, reclamanta A. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5, art. 12 alin. (1) lit. d), e) și f) și art. 13 din Legea nr. 544/2001, art. 8 și art. 25 alin. (1) din Legea nr. 656/2002. Prin cererea înregistrată în dosarul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 27 ianuarie 2020, reclamanta A. a invocat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7-8 și 31-32 din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, care trebuie examinate corelat cu prevederile art. 24 alin. (5) si ale art. 33 și ale art. 298 si 252 alin. (3) din C. proc. civ., din perspectiva încălcării, în principal, a dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil prevăzute de art. 21 si 24 din Constituție, precum si a prevederilor art. 31, art. 20 si art. 53 din Constituție. Totodată, reclamanta a solicitat și suspendarea soluționării recursului până la pronunțarea unei soluții de către Curtea Constituțională. Prin cererea depusă în ședința publică din data de 272020, reclamanta a prezentat argumente suplimentare de neconstituționalitate și a arătat că invocă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) și art. 8, art. 25 alin. (1), art. 26 si art. 31 alin. (1) din Legea nr. 656/2002.

Încheierea prin care a fost soluționată cererea de sesizare a Curții Constituționale Prin încheierea din 6 iulie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: (i) a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 5 și art. 12 lit. d), e) și f) din Legea nr. 544/2001, ca lipsită de interes; (ii) a admis în parte cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de recurenta-reclamantă A., în contradictoriu cu intimatul-pârât Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor; (iii) a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a art. 13 din Legea nr. 544/2001, a art. 7 alin. (1), art. 8, art. 25 alin. (1), art. 26 și art. 31 alin. (1) din Legea nr. 656/2002; (iv) a respins în rest cererea de sesizare, ca inadmisibilă; (v) a respins cererea de suspendare a judecății în condițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Recursul declarat împotriva încheierii din 6 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta A., arătând că va prezenta motivele recursului după comunicarea încheierii atacate. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 1 septembrie 2020.

Încheierea de suspendare a judecării cauzei Prin încheierea din 16 decembrie 2020, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamanta A., în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că părțile, deși legal citate, nu s-au înfățișat la strigarea pricinii și nici nu au solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă.

Cererea de repunere pe rol La data de 24 mai 2021, s-a înregistrat la dosarul cauzei cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de recurenta-reclamantă A.. Prin încheierea din 24 noiembrie 2021, Înalta Curte a respins cererea de repunere pe rol, formulată de recurenta-reclamantă și a stabilit un termen de judecată în vederea efectuării verificărilor prevăzute de art. 84 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al magistraturii nr. 1375/17.12.2015. II. Soluția instanței de recurs Examinând excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă." Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 16.12.2020, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă. Încheierea de ședință din data de 16.12.2020 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 16.06.2021. Înalta Curte reține și faptul că în cauză nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere care să conducă la redeschiderea procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. Cererea de reluare a judecății, depusă de reclamantă, a fost respinsă prin încheierea din 24.11.2021, astfel încât nu a produs efectul întreruptiv al termenului de perimare. În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ. PENTRU ACESTE MOTIVE,