ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4235/2021

Ședința publică din data de 28 septembrie 2021

Asupra cauzei de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Galați sub nr. x/2018 reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A.J.F.P. Galați și D.G.E.F.P. Galați, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună anularea Deciziei nr. 74/10.05.2018 emisa de parata D.G.R.F.P. Galați, privind soluționarea contestației formulate de subsemnata înregistrata la A.J.F.P. Galați sub nr. x/26.03.2018; anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/08.02.2018 prevăzuta la art. 25 alin. (2^1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală emisa de A.J.F.P. Galați în dosarul de executare nr. x și obligarea intimaților-pârâți la plata cheltuielilor de judecata constând în taxa de timbru și onorariu avocat.

Prin sentința civilă nr. 179 din data de 10 decembrie 2018, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Galați.

A admis acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE GALAȚI și DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANTELOR PUBLICE GALATI și a anulat decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/8.02.2018 emisă de ANAF - DGRFP Galați - AJFP Galați în dosarul de executare nr. x și decizia de soluționare a contestației nr. 74/10.05.2018 emisă de ANAF-DGRFP Galați.

Prin aceeași sentință a obligat pârâții la plata sumei de 4550 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.

Împotriva sentinței civile nr. 179 din data de 10 decembrie 2018 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal au declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice Galați în nume propriu și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin care au solicitat admiterea recursului și casarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

În motivarea cererii de recurs, recurentele-pârâte au susținut următoarele:

Prima instanța a apreciat ca fiind întemeiată acțiunea reclamantei A., motiv pentru care a admis-o și a dispus anularea Deciziei nr. 63/08.02.2018 privind angajarea răspunderii solidare a sa cu S.C. B. S.R.L., al cărei reprezentant legal a fost, si a Deciziei nr. 74/10.05.2018 emisa în soluționarea contestației reclamantei de către D.G.R.F.P. Galați.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a considerat ca organul fiscal nu a dovedit condiția relei credințe a reclamantei A., condiție prevăzută de disp. art. 25 alin. (2^1) Codul de procedură fiscală.

Instanța de fond a reținut ca organul fiscal ar fi ignorat atât punctul de vedere al reclamantei, cat si contestația inaintata împotriva deciziei de răspundere solidară, părerea organului fiscal fiind lipsita - in opinia instanței - de motivarea in fapt si in drept.

In mod eronat, instanța a apreciat ca in cauza nu au fost respectate disp. art. 26, alin. (9) lit. b) C. proc. civ. fisc., temeiul legal invocat de instanța facand referire la aprobarea prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale și administrației publice a procedurii de atragere a răspunde solidare, in cazul creanțelor administrate de organele fiscale locale.

Instanța de fond a mai reținut că în cauza sunt aplicabile disp. art. 169 din Legea nr. 85/2014 care - în opinia instanței de fond - reglementează o procedura derogatorie de la disp. art. 25, alin. (2^1) din Legea nr. 207/2015, procedură ce prevede la rându-i antrenarea răspunderii personale patrimoniale a persoanelor ce se fac vinovate de aducerea societății în stare de insolventa.

Fata de acestea, recurente apreciază că aceasta răspundere a fost stabilită in temeiul disp. art. 25, alin. (2^1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, care statuează ca tocmai pentru obligațiile fiscale restante ale debitorului pentru care s-a solicitat deschiderea procedurii insolventei răspund solidar cu acesta persoanele care au determinat cu rea credința acumularea si sustragere de la plata acestor obligații.

In speța, deschiderea procedurii insolventei S.C. B. S.R.L. a fost efectuata prin sentința civila nr. 371 din 04.12.2017, iar angajarea răspunderii solidare in temeiul disp. art. 25, alin. (2^1) din Legea nr. 207/2015 a avut loc la data de 08.02.2018, prin decizia nr. 63, astfel că decizia de angajare a răspunderii solidare a fost emisă în mod corect.

Prin Decizia de atragere a răspunderii solidare nr. x/08.02.2018, AJFP Galați a procedat la angajarea răspunderii reclamantei in solidar cu societatea al cărei administrator a fost, S.C. B. S.R.L. independenta, pentru suma de 1.095.699 RON reprezentând obligații fiscale restante ale societății, constând în debit în suma de 835.540 RON și accesorii calculate la acesta, în sumă de 26.159 RON, în conformitate cu disp. art. 25, alin. (2^1) din Legea nr. 207/2015 privind Noul Codul de procedură fiscală.

In cauza, s-a constatat ca persoanele care răspund in solidar cu contribuabilul au determinat cu rea credința acumularea de obligații fiscale si s-au sustras de la plata acestor obligații, solicitând deschiderea procedurii insolventei debitorului, fiind incidente in cauza dispozițiile art. 25, alin. (2^1) Codul de procedură fiscală

In pofida celor susținute de reclamanta si preluate ca atare de către instanța de fond, condiția săvârșirii cu rea credința a faptelor prevăzute la art. 25, alin. (2^1) N. Codul de procedură fiscală este indeplinita in cauza.

Recurentele-pârâte în susținerea cererii de recurs au invocat motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă A. a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Cu privire la starea litigioasă, Înalta Curte reține pe scurt că:

La data de 19.10.2017 ANAF prin organul teritorial a efectuat un control la S.C B. S.R.L cu sediul în Galați, ce a avut ca scop verificarea legalității și conformității declarațiilor fiscale și/sau operațiunilor relevante pentru inspecția fiscala, a corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor în legătura cu stabilirea bazelor de impozitare și a obligațiilor fiscale principale privind contribuțiile individuale de asigurări pentru șomaj, de asigurări sociale, de asigurări de sănătate, pentru concedii, impozitul pe profit,impozitul pe veniturile din salarii, precum și taxa pe valoarea adăugata.

Prin Raportul de inspecție fiscala, ca urmare a verificării anilor 2012-2017 echipa de inspecție fiscala a stabilit că pentru perioada ianuarie 2012-01.07.2015 față de sumele prezentate în evidenta contabila și cele declarate nu a stabilit diferențe suplimentare.

Pentru perioada ulterioara datei de 01.07.2015, echipa de inspecție fiscala, ca urmare a intrării în vigoare a O.U.G 28/2015 privind detașarea salariaților în cadrul prestării serviciilor transnaționale, ce modifica Legea nr. 344 din 2006 a stabilit în sarcina societății o suma de aproximativ 800.000 RON.

Prin același Raport de Inspecție Fiscala s-a stabilit ca TVA de rambursat suma de 77.821 RON (pag.l2 din Raportul de Inspecție Fiscala).

Ulterior, A.N.A.F. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați a emis la data de 08.02.2018 Decizia de răspundere solidara nr. 63, prin care organul fiscal a stabilit debite în suma de 835.540 RON și accesorii în suma de 260.159 RON, în total 1.095.699 RON.

Decizia a fost contestata în termenul legal, iar D.G.R.F.P. Galați a emis Decizia nr. 74/10.05.2018 prin care a fost respinsa ca neîntemeiata contestația. Împotirva acestor acte adminsitrative, reclamanta A. a investit instanța cu o cerere privind anularea deciziei prin care i s-a atras răspunderea solicară.

Față de situația de fapt și argumentele părților prezentate instanței de fond, aceasta a apreciat că cererea de chemare în judecată este întemeiată și admis-o întemeiându-și soluția pe prevederile art. 26 alin. (4) lit. e) din Codul de procedură fiscală: "Decizia prevăzuta la alin. (1) cuprinde, pe lângă elementele prevăzute la art. 46, și următoarele: e)temeiul legal și motivele în fapt ale angajării răspunderii, inclusiv opinia organului fiscal motivate în drept și în fapt cu privire la punctul de vedere al persoanei." Considerând că organul fiscal a ignorat atât punctul de vedere, cât și contestația înaintata împotriva deciziei de răspundere solidara, acesta neavând argumente la temeiurile legale și înscrisurile anexate, lipsind în mod vădit opinia organului fiscal față de motivarea în fapt și în drept a punctului de vedere depus la data de 25.01.2018.

Înalta Curte, cu privire la argumentele instanței de fond în motivarea sentințșei recurate constată că că instanța de fond nu a efectuat o analiză completă, clară și coerentă a acestora.

În considerentele sentinței recurate, Înalta Curte constată că instanța de fond reține în mod corect situația de fapt, însă la analiza cauzei preia aproape fidel argumentele și apărarea pe care reclamanta A. le prezintă în cuprinsul cererii de chemare în judecată, conduită procesuală ce nu confirmă că instanța de fond a efectuat o analiză proprie și obiuectivă a cauzei.

Așadar, instanța de recurs apreciază că analiza instanței de fond este sumară, construită preponderent pe apărările suținute de reclamantă fără ca aceasta să facă o analiză efectivă a apărărilor emise de pârâte, fapt ce echivalează cu o nemotivare a hotărârii pronunțate.

Înalta Curte apreciază că instanța de fond a efectuat o analiză parțială a cauzei dedusă judecății, aceasta neanalizând toate faptele constatate de organul de control și puse în sarcina reclamantei care au condus la sancțiunea de atragere a răspunderii solidare.

În speță, instanța de fond avea obligația să efectueze o analiză profesionistă a îndeplinirii acestor criterii în raport cu situația de fapt prezentată atât de reclamantă, cât și de către autoritățile pârâte.

Or, instanța de fond s-a limitat în a efectua doar o analiză întemeiată exclusiv pe textul legal aplicabil și pe argumentele reclamantei conform cărora autoritatea de control a ignorat atât punctul de vedere exprimat de reclamantă, cât și contestația înaintata împotriva deciziei de răspundere solidara, lipsind în mod vădit opinia organului fiscal față de motivarea în fapt și în drept a punctului de vedere depus la data de 25.01.2018 de către reclamantă.

În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că sentința recurată este casabilă din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 Coc proc. civ., deoarece în cuprinsul considerentelor sentinței nu sunt arătate motivele pentru care apărările pârâtelor sunt respinse.

În conformitate cu prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., republicat, instanța este obligată să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătând atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Motivarea este, așadar, un element esențial al hotărârii judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 par. 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Orice parte, în cadrul unei proceduri, are dreptul să prezinte judecătorului observațiile și argumentele sale, iar acesta trebuie să le examineze în mod efectiv. Dreptul la un proces echitabil, prin urmare, nu poate fi considerat efectiv, decât dacă toate cererile și observațiile părților sunt corect examinate de către instanță, aceasta având în mod necesar obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă.

Conduită procedurală a instanței de fond, prin neraportare și la argumentele prezentate în apărare de către autoritățile pârâte, face practic imposibilă exercitarea controlului judiciar al sentinței recurate, instanța de recurs neavând posibilitatea procedurală legală în această fază procesuală de a analiza cauza în raport de toate faptele reținute în actul de control constatat.

Astfel, în speță se impune soluția casării cu trimitere spre rejudecare, din cauza lipsei motivării complete sentinței recurate și pentru asigurarea părților dublului grad de jurisdicție prevăzut de lege.

În considerarea celor de mai sus, Înalta Curte urmează a trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, urmând ca în rejudecare, aceasta să stabilească cu exactitate situația de fapt dedusă judecății, să rețină și să analizeze concis în raport de apărările părților toate faptele care au stat la baza emiterii Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/8.02.2018 emisă de ANAF - DGRFP Galați - AJFP Galați în dosarul de executare nr. x și decizia de soluționare a contestației nr. 74/10.05.2018 emisă de ANAF-DGRFP Galați, în raport de apărările formulate de pârâte, precum și să facă o analiză obiectivă a probatoriul propus de părți în cauză.

Pentru toate considerentele expuse, constatând că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va examina și celelalte argumente invocate de pârât prin cererea de recurs, precum și susținerile reclamantei prin întâmpinarea depusă în dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Galați în nume propriu și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați împotriva sentinței nr. 179/2018 din data de 10 decembrie 2018 a Curții de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 septembrie 2021.