ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1340/2020

Ședința publică din data de 5 martie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați, anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 25/27.02.2017 emise de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați și a Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/16.12.2016 emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați, în ceea ce îl privește, precum și suspendarea executării Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/16.12.2016 până la pronunțarea unei soluții definitive.

Prin încheierea din 24 august 2917, în temeiul art. 15 din Legea 554/2004, Curtea de Apel Galați a dispus suspendarea, în ce îl privește pe reclamant, a executării Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/16.12.2017, emisă de pârâta AJFP Galați până la soluționarea definitivă a cauzei.

Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 19 din 1 februarie 2018, a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea, în ceea ce îl privește pe acesta, a Deciziei de soluționare a contestației nr. 25/27.02.2017 a D.G.R.F.P. Galați și a Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/16.12.2017 emise de pârâta A.J.F.P. Galați, și obligarea pârâtei să achite reclamantului suma de 300 RON, cheltuieli de judecată (taxa timbru).

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a susținut că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii și străine de natura cauzei și, totodată, a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

Astfel, a susținut că, deși prima instanță a reținut că în niciunul din actele contestate nu se precizează clar în care din deciziile de impunere emise pe numele societății se regăsesc obligațiile fiscale a căror neplată la scadență a determinat angajarea răspunderii solidare, le-a analizat doar în măsura în care au servit formării unei convingeri privind existența ori inexistența relei-credințe a reclamantului, concluzionând că neplata obligațiilor fiscale stabilite în sarcina societății nu s-a datorat relei-credințe a reclamantului, ci a faptului că acesta era convins că nu sunt datorate.

Or, în aceste condiții, în mod contradictoriu au fost invocate de prima instanță și aspecte de oportunitate în anularea actelor administrative care formează obiectul dosarului nr. x/2014, deși în primă instanță cererea a fost respinsă.

Totodată, a arătat că au fost analizate doar înscrisurile depuse de reclamant, soluția fiind motivată prin evidențierea concluziilor organelor penale și au fost avute în vedere numai aspectele prezentate de către reclamant, deși trebuiau analizate susținerile tutoror părților, fiind privată astfel de accesul la o primă judecată efectivă și de dreptul unui proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenție.

În ceea ce privește reaua-credință a reclamantului, a susținut că aceasta este evidentă prin conduita adoptată, dat fiind că nu și-a îndeplinit obligațiile legale generate de mandatul său, fiind vădită intenția de a se sustrage acestora.

Neținerea contabilității în conformitate cu legea evidențiază vinovăția reclamantului, cel puțin sub forma culpei ce rezultă din modalitatea de săvârșire, la fel ca și prejudiciul.

Legătura de cauzalitate dintre declararea insolvabilității societății și fapta reclamantului se evidențiază prin nedeclararea și neachitarea obligațiilor fiscale stabilite prin declarațiile fiscale depuse și prin aspectele reținute de organul de control în raportul de inspecție fiscală, în vederea emiterii deciziilor de impunere, ce au creat bugetului general consolidat un prejudiciu.

Totodată, a învederat că prin nota explicativă reclamantul a declarat că a promovat o cerere de deschidere a procedurii de insolvență, însă acesta nu a arătat că tot din inițiativa acestuia au fost promovate căi de atac împotriva hotărârilor de deschidere a procedurii și numeroase alte cereri în ideea de a bloca deschiderea respectivei proceduri.

Cu toate acestea, din hotărârea criticată nu rezultă că aspectele menționate, care au o influență semnificativă asupra angajării răspunderii solidare, au fost analizate de prima instanță.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, pe fond, respingerea acțiunii.

Prin concluziile scrise formulate în cauză, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că Decizia de impunere nr x/23.06.2016, care a stat la baza emiterii deciziei de atragere a răspunderii solidare contestate în prezenta cauză, a fost anulată de Tribunalul Galați prin sentința civilă nr. 813/20.12.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019.

Totodată, a învederat că plângerea penală formulată de autoritatea intimată a fost clasată, iar ulterior s-a reținut de către instanța penală, cu autoritate de lucru judecat, că faptele imputate nu există, apreciind astfel că respectiva cale de atac a fost promovată cu rea-credință.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor formulate de intimat și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Intimatul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o ceere vizând anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 25/27.02.2017 și a Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/16.12.2016, emise de pârâte, în ceea ce îl privește pe reclamant.

Curtea de Apel Galați a admis acțiunea, dispunând anularea actelor administrative atacate, pe care le-a considerat nelegale.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

1.1. Criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. sunt nefondate.

În sensul normei citate, acest motiv de casare este incident atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, echivalând astfel cu o nemotivare.

În dezvoltarea acestui motiv, recurenta a făcut trimitere la considerentele hotărârii atacate pe care le-a apreciat ca fiind contradictorii întrucât prima instanță a reținut și aspecte de oportunitate în anularea actelor administrative, susținând, totodată, că au fost analizate doar actele și susținerile reclamantului.

Instanța de control judiciar constată că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat argumentele invocate și probele administrate, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul care a fundamentat soluția adoptată, hotărârea atacată nu este contradictorie și nu conține motive străine de natura cauzei, așa încât respectă cerințele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Astfel, hotărârea atacată conține motivele de fapt și de drept care au determinat formarea convingerii instanței, au fost examinate efectiv toate problemele esențiale ridicate de părți, motivarea fiind clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar.

Contrar susținerilor recurentei, prima instanță și-a îndeplinit, prin considerentele sale punctuale și concise, rolul bivalent de informare cu privire la motivele de înlăturare a criticilor și apărărilor invocate și de mijloc prin care se dă posibilitatea exercitării controlul judiciar ulterior.

Judecătorul fondului a demonstrat astfel analiza criticilor și apărărilor invocate, nemotivarea nefiind o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, așa cum s-a reținut constant în jurisprudența instanței supreme.

Prin urmare, dreptul părții la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a fost respectat.

Faptul că recurenta nu împărtășește raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția primei instanțe nu poate conduce la incidența în cauză a motivului de casare invocat.

1.2. Referitor la motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., instanța de control judiciar constată, de asemenea, că nu poate fi primit.

Prin Decizia nr. 249/16.12.2017, emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați, s-a dispus angajarea răspunderii solidare a reclamantului A. în vederea realizării în tot a creanțelor fiscale ale societății B. S.R.L. Galați, al cărei administrator este reclamantul, conform art. 25 alini.(2) lit. d) din Codul de procedură fiscală. Alături de reclamant, pentru obligațiile fiscale restante ale societății, mai răspunde în solidar și C., celălalt administrator și asociat al aceleiași societăți.

În temeiul art. 25 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură fiscală, "Pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condițiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane:

d) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credință, au determinat nedeclararea și/sau neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale".

Pornind de la definiția cuprinsă în textul de lege sus-menționat, rezultă că pentru a fi în prezența acestui caz de angajare a răspunderii solidare, este necesar să fie îndeplinite două condiții: 1) să existe o nedeclarare sau neachitare la scadență a obligațiilor fiscale ale societății și 2) nedeclararea sau neachitarea să se datoreze relei credințe a administratorilor sau altor persoane a căror răspundere se angajează.

În cauză, faptele pentru care s-a angajat răspunderea solidară constau în aceea că administratorii societății nu și-au îndeplinit obligațiile legale care le reveneau în această calitate, neținerea contabilității în conformitate cu legea este evidentă, iar vinovăția, cel puțin sub forma culpei, rezultă din modalitatea de săvârșire a faptelor.

Totodată, s-a reținut că reaua-credință derivă din aceea că, potrivit art. 73 lit. i) din Legea nr. 31/1990 administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea și actul constitutiv le impun, iar legătura de cauzalitate se evidențiază prin faptele reprezentantului legal al societății, respectiv nedeclararea și neachitarea obligațiilor fiscale stabilite prin declarațiile fiscale depuse de contribuabil și prin deciziile de impunere emise de organul fiscal conform legii, fapt ce a creat pârâtei AJFP Galați un prejudiciu de 1 738 633 RON.

Contestația administrativă formulată de reclamant împotriva deciziei de angajare a răspunderii solidare a fost respinsă prin Decizia nr. 25/27.02.2017.

Contrar susținerilor recurentei, instanța de control judiciar reține că judecătorul fondului a apreciat în mod corect că, deși reaua-credință este o condiție obligatorie a angajării răspunderii solidare, în actele administrative contestate nu se indică în mod concret elementele care demonstrează reaua- credință a reclamantului.

Prin urmare, obligația impusă de art. 73 lit. i) din Legea 31/1990, potrivit căreia administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea și actul constitutiv le impun, constituie doar o obligație generală și de principiu și nu poate justifica, ea însăși, antrenarea răspunderii solidare.

În cauză, judecătorul fondului a apreciat în mod corect că neplata obligațiilor fiscale nu se datorează relei-credințe a reclamantului, ci dificultăților în desfășurarea activității.

În acest sens, este relevant procesul-verbal de declarare a stării de insolvabilitate, din care reiese că, la 11.10. 2016, societatea figura cu obligații fiscale restante în sumă de totală de 1.779.435 RON, nu deține bunuri mobile sau imobile în patrimoniu, nu are venituri din dobânzi bancare, nu are sume de încasat, creanțe comerciale, cambii, bilete la ordin, iar valoarea însumată a disponibilităților bănești este de 98647 RON.

Totodată, în ceea ce privește deciziile de impunere prin care s-au stabilit obligațiile fiscale ale societății, prima instanță a reținut că, într-adevăr, acestea sunt contestate în alte cauze, însă, în mod corect, a observat că în decizia de angajare a răspunderii solidare, dedusă judecății, autoritatea pârâtă nu indică în concret faptele reținute în sarcina reclamantului, ci face referire la deciziile de impunere emise anterior, iar în decizia de soluționare a contestației se face trimitere la actele fiscale emise anterior.

Prin urmare, prima instanță a sesizat corect că în actele contestate în prezenta cauză nu se precizează clar în care din deciziile de impunere emise pe numele societății se regăsesc obligațiile fiscale a căror neplată la scadență a determinat angajarea răspunderii solidare, conchizând instanța că nu s-a făcut dovada că neplata obligațiilor fiscale s-a datorat relei-credințe a reclamantului, situație în care a considerat că nu sunt întrunite condițiile angajării răspunderii solidare.

În fine, instanța de control judiciar constată că soluția primei instanțe este întărită cu soluția pronunțată în cauza penală, din care rezultă că a fost exclusă reaua-credință imputată reclamantului, ordonanțele prin care a fost clasată plângerea penală, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., prin care s-a reținut, cu autoritate de lucru judecat, că faptele imputate (reținute și în decizia contestată) nu există, fiind menținute.

Astfel, prin încheierea din camera preliminară nr. 22 din data de 02.02.2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Tribunalul Galați, secția penală a respins ca nefondată plângerea penală formulată, în baza art. 341 din Noul C. proc. pen., de către petenta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați împotriva Ordonanțelor nr. 386/P/2016 din 24.07.2017 și respectiv nr. 56/II/2/2017 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul, formulat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați împotriva sentinței nr. 19 din 1 februarie 2018 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 martie 2020.