ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1483/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată sub nr. x/2017 pe rolul Curții de Apel Galați, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați, anularea, în ce îl privește pe reclamant, a Deciziei de soluționare a contestației nr. 25 din 27 februarie 2017 emisă de DGRFP Galați și a Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x din 16 decembrie 2016 emisă de AJFP Galați, precum și suspendarea executării Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x din 16 decembrie 2016 emisă de AJFP Galați, până la pronunțarea unei soluții definitive, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecata.

Prin încheierea din 24 august 2017, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați și, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, a dispus suspendarea, în ce îl privește pe reclamant, a executării Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x din 16 decembrie 2017, emisă de pârâta AJFP Galați până la soluționarea definitivă a cauzei.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați, pentru motive ce se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În critica sentinței recurate, pârâta a arătat că instanța de fond a aplicat greșit normele de drept material, aceasta neavând în vedere efectele autorității de lucru judecat generate de Sentința nr. 66 din 27 martie 2017 a Curții de Apel Galați, pronunțată în Dosarul nr. x/2017.

Recurenta-pârâtă critică sentința recurată și pentru faptul că prima instanță nu interpretat corect probele, la pronunțarea soluției aceasta având în vedere operațiunile făcute de SC B. SRL, ignorând Sentința nr. 317 din 20 decembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2014, prin care a fost respinsă acțiunea în anularea deciziei de impunere a obligațiilor fiscale puse în sarcina societății, la care reclamantul avea calitatea de administrator.

Intimatul-reclamant A. nu a formulat întâmpinare, însă la data de 31 mai 2018 a depus precizări prin care a invocat excepția lipsei de obiect a recursului, pe motiv că instanța de fond, prin Sentința nr. 19 din 1 februarie 2018, a admis acțiunea în anularea Deciziei de soluționare a Contestației nr. 25 din 27 februarie 2017 emisă de D.G.R.F.P. Galați și a Deciziei de atragere a răspunderii solidare nr. x din 16 decembrie 2017 emisă de A.N.A.F. Galați.

În cauză s-a întocmit raport asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia către părți, prin Încheierea din 19 iunie 2018.

Prin încheierea din 31 octombrie 2018, Înalta Curte, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ. a stabilit termen pentru judecata pe fond a recursului.

În motivarea acestei dispoziții s-au avut în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă, și a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Litigiul dedus judecății are ca obiect suspendarea executării Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x din 16 decembrie 2017 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare, în temeiul art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Recurenta-pârâtă critică raționamentul instanței cu privire la argumentele pentru care a reținut că în cauză este îndeplinită condiția cazului bine justificat, invocând autoritatea de lucru judecat a Sentinței nr. 66 din 27 martie 2017 a Curții de Apel Galați, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, prin care s-a suspendat executarea Deciziei nr. 249 din 16 decembrie 2016 emisă de AJFP Galați, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Soluționarea unei cereri de suspendare a executării întemeiate pe prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu împiedică însă o nouă cerere formulată în temeiul art. 15 din același act normativ, cele două demersuri fiind reglementate diferit din punctul de vedere al condițiilor procedurale și al duratei măsurii suspendării.

Înalta Curte constată că instanța de fond a aplicat corect prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, la care face trimitere art. 15 alin. (1), prevederi potrivit cărora "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate sa ceara instantei competente sa dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral pana la pronunțarea instantei de fond ..."

Prin urmare, pentru suspendarea executării unui act administrativ este necesară îndeplinirea cumulativă a condiției existenței cazului bine justificat și a condiției prevenirii unei pagube iminente.

În accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, noțiunea de "cazuri bine justificate" este definită ca "împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ".

Potrivit art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004 prin pagubă iminentă se înțelege "prejudiciul material viitor și previzibil, sau după caz perturbarea gravă a funcționării unei autorități publice sau un serviciu public".

Instanța de fond a reținut în mod corect că ambele condiții sunt îndeplinite. În ceea ce privește cazul bine justificat, a reținut existența autorității de lucru judecat a unei hotărâri penale definitive (încheierea Curții de Apel Galați din 30 mai 2016 pronunțată în Dosarul x/2016) prin care s-a constatat caracterul real și scopul licit al contractului de asistență juridică încheiat între reclamant și CIA C. și pronunțarea, în Dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel Galați, a unei soluții de suspendare a executării Deciziei nr. 249 din 16 decembrie 2016 emisă de pârâtă, în ceea ce îl privește pe reclamantul A., până la soluționarea în fond a cauzei. Sub acest ultim aspect, instanța de fond a conchis că subzistă în continuare aparența de nelegalitate a actului administrativ, cât timp nu s-a dovedit schimbarea împrejurărilor pe care s-a întemeiat hotărârea anterioară.

Cât privește îndeplinirea condiției prevenirii pagubei iminente, Înalta Curte este în acord cu raționamentul primei instanțe, în sensul că prin executarea deciziei s-ar produce un dezechilibru economic major al intimatului-reclamant, având în vedere că aceasta implică și încetarea raporturilor sale de serviciu.

Totodată, în ceea ce privește legalitatea sentinței atacate, Înalta Curte are în vedere și soluția pronunțată de instanța de fond cu privire la acțiunea în anulare a actului administrativ, ce se solicită a fi suspendat în prezenta cauză.

Astfel, prin Sentința nr. 19 din 1 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2017, s-a admis acțiunea promovată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați și s-a dispus anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 25 din 27 februarie 2017 a D.G.R.F.P. Galați și a Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x din 16 decembrie 2017 emisă de pârâta A.J.F.P. Galați.

Pronunțarea unei hotărâri în fond, de anulare a actului administrativ, are aptitudinea de a genera o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ ce face obiectul cererii de suspendare, în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, care definesc condiția cazului bine justificat.

În ceea ce privește lipsa de obiect a recursului, invocată de intimatul-pârât prin notele depuse la dosarul cauzei la 31 mai 2018, instanța reține că sentința prin care s-a dispus anularea actelor administrative nu este definitivă, fiind atacată cu recurs, înregistrat deja pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel că nu poate produce efectul juridic propus de parte asupra căii de atac exercitate în cauza de față.

În concluzie, având în vedere cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, este neîntemeiat, considerente pentru care, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați împotriva Încheierii din 24 august 2017 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 martie 2019.

GGC - CP