ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4092/2021

Ședința publică din data de 22 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea formulată, reclamanții A. S.A., reprezentată de B., în calitate de Președinte Executiv/Director General și C., în calitate de membru al Directoratului), respectiv reclamanții B. și C., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară au solicitat suspendarea executării Deciziei A.S.F. nr. 558 din 06.05.2020 până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anulare, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 266 din 14 mai 2020, Curtea de Apel București– secția a IX-a contencios administrativ și fiscal:

- a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților B. si C., ca neîntemeiată;

- a repins cererea de suspendare introdusă de reclamanții B. și C., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară (A.S.F.), ca neîntemeiată;

- a admis excepția lipsei calității domnilor B. și C. de reprezentanți ai reclamantei SIF Transilvania S.A;

- a anulat cererea de suspendare introdusă de reclamanta SIF Transilvania S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară (A.S.F.), ca fiind promovată prin intermediul unor persoane fără calitate de reprezentanți;

- a respins ca inadmisibile în principiu cererile de intervenție accesorie formulate de petenții D. ți E..

Împotriva hotărârii instanței de fond au declarat recurs reclamanții B. și C. întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 din C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că prin sentința recurată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității [motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ..]. incidența, deopotrivă, și a art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Se susține că în mod greșit, prima instanță a admis excepția lipsei calității de reprezentant, soluția instanței fiind nelegală, astfel că sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. și art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

De asemenea, se mai arată că instanța a procedat la analiza unor aspecte ce au fost deja tranșate în mod definitiv prin Decizia nr. 291/06.05.2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în dosarul nr. x/2020, în sensul respingerii excepției lipsei calității de reprezentanți ai A.. în ceea ce îi privește pe B. și F..

Instanța, practic, a procedat la reinterpretarea unei situații, ce a fost tranșată în mod definitiv, de o instanță de același grad. Procedându-se astfel, este mai mult decât evidentă incidența motivului de recurs prevăzut de art. 448 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., respectiv încălcarea autorității de lucru judecat.

Contrar celor acreditate de către instanța de fond, recurenții precizează că figurează la Oficiul Național al Registrului Comerțului și au calitatea de reprezentanți legali ai societății, sens în care, în mod greșit, s-a admis excepția lipsei calității de reprezentant.

În opinia recurenților, aspectul reprezentativității în cadrul Directoratului A.., ca motiv de nulitate a cererii de suspendare a Deciziei atacate reținute de instanță, trebuia să fie analizat în raport de momentul îndeplinirii actului de procedură (și anume, formularea cererii de suspendare), la fel ca în cazul nulității oricărui act juridic (declararea/constatarea nulității intervenind pentru motive incidente la momentul încheierii actului).

De asemenea, recurenții susțin că în mod greșit, prima instanță a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat și paguba iminentă, în vederea suspendării executării Deciziei nr. 558 din 06.05.2020 emise de A.S.F.

Intimata Autoritatea de Supraveghere Financiară a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes a recursului, invocată de către recurenți, Înalta Curte constată că este întemeiată, recursul urmând a fi respins, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Recurenții-reclamanți B. și C. au învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării Deciziei A.S.F. nr. 558 din 06.05.2020 până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anulare, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Rezultă, din prevederile legale menționate, că măsura suspendării executării actului administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14, până la soluționarea fondului cauzei în primă instanță.

Prin sentința recurată, prima instanță a respins cererea de suspendare a executării Deciziei A.S.F. nr. 558 din 06.05.2020, reținând că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Înainte de a păși la examinarea legalității acestei soluții prin prisma criticilor formulate în recurs, Înalta Curte apreciază că se impune a se verifica dacă, în raport cu obiectul cererii și temeiul de drept invocat, subzistă condiția interesului în promovarea căii de atac.

Conform art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "orice cerere poate fi formulată numai dacă autorul acesteia justifică un interes".

În dreptul procesual civil, interesul de a promova o acțiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia, iar interesul trebuie să fie "determinat, legitim, personal, născut și actual", conform art. 33 din același cod. Acțiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerințe, în raport cu prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Interesul constituie una dintre condițiile de exercitare a acțiunii în justiție, necesară nu numai în momentul declanșării procedurii judiciare, ci pe tot parcursul derulării cauzei.

La momentul promovării prezentului recurs, interesul recurenților-reclamanți viza reformarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării formulate în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, până la soluționarea acțiunii în anulare.

Cu ocazia dezbaterilor orale, reprezentanta recurenților-reclamanți susținut că nu s-a formulat acțiune în anularea Deciziei A.S.F. nr. 558 din 06.05.2020, având în vedere că este vorba de un act administrativ care și-a epuizat efectele de 1 an și patru luni, astfel încât recurenții nu mai au interes în susținerea cererii de suspendare a executării actului administrativ și a motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Reținând că măsura suspendării executării reglementată de dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, poate fi dispusă și este aptă să producă efecte juridice numai până la soluționarea fondului în primă instanță, Înalta Curte, luând act de împrejurarea că recurenții-reclamanți nu au formulat acțiune în anulare în termen de 60 de zile, astfel cum prevăd dispozițiile art. 14 alin. (1) teza II din Legea nr. 554/2004, reține că la acest moment nu mai subzistă interesul în promovarea recursului împotriva hotărârii curții de apel, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor referitoare la dezlegarea dată excepției lipsei calității reclamanților de reprezentanți legali ai SIF Transilvania, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

IV. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes și va respinge recursul formulat de reclamanții B. și C., ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanții B. și C. împotriva sentinței nr. 266 din 14 mai 2020 pronunțate de Curtea de Apel București– secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 septembrie 2021.