ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 487/2021

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată, reclamanții Societatea de Investiții Financiare Transilvania S.A., A., B. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară au solicitat suspendarea executării Deciziei A.S.F. nr. 539 din 27.04.2020 până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anulare, cu cheltuieli de judecată.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 321 din 29 mai 2020, a admis excepția lipsei calității de reprezentanți legali ai reclamantei SIF Transilvania S.A. în ceea ce îi privește pe A. și pe B. și, pe cale de consecință, a anulatcererea de suspendare formulată de reclamanta SIF Transilvania S.A., ca fiind formulată prin intermediul unor persoane fără calitate de reprezentanți legali, a respins ca inadmisibile în principiu cererile de intervenție accesorie formulate de C. și D. Adrian și a respins cererea de suspendare formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca rămasă fără obiect.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanții A. și B. au declarat recurs. Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ. După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că prin sentința recurată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității [motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ..]. incidența, deopotrivă, și a art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Se susține că în mod greșit, prima instanță a admis excepția lipsei calității de reprezentant, soluția instanței fiind nelegală, astfel că sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. și art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. De asemenea, se mai arată că instanța a procedat la analiza unor aspecte ce au fost deja tranșate în mod definitiv prin Decizia nr. 291/06.05.2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în dosarul nr. x/2020, în sensul respingerii excepției lipsei calității de reprezentanți ai S.I.F.T. în ceea ce îi privește pe F. și G.. Instanța, practic, a procedat la reinterpretarea unei situații, ce a fost tranșată în mod definitiv, de o instanță de același grad. Procedându-se astfel, este mai mult decât evidentă incidența motivului de recurs prevăzut de art. 448 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., respectiv încălcarea autorității de lucru judecat. Contrar celor acreditate de către instanța de fond, recurenții precizează că figurează la Oficiul Național al Registrului Comerțului și au calitatea de reprezentanți legali ai societății, sens în care, în mod greșit, s-a admis excepția lipsei calității de reprezentant. În opinia recurenților, aspectul reprezentativității în cadrul Directoratului S.I.F.T., ca motiv de nulitate a cererii de suspendare a Deciziei atacate reținute de instanță, trebuia să fie analizat în raport de momentul îndeplinirii actului de procedură (și anume, formularea cererii de suspendare), la fel ca în cazul nulității oricărui act juridic (declararea/constatarea nulității intervenind pentru motive incidente la momentul încheierii actului). De asemenea, recurenții mai susțin că în mod greșit, prima instanță a reținut că cererea de suspendare a deciziei a rămas fără obiect. În analiza și interpretarea situației de fapt incidente în cauză, instanța de fond a reținut în mod eronat faptul că, la momentul soluționării cauzei, respectiv la momentul pronunțării sentinței recurate, cauza ar fi rămas fără obiect ca urmare a îndeplinirii termenului de 10 zile prevăzut în art. 1 al Deciziei atacate. În primul rând, termenul de 10 zile la care s-a raportat instanța de fond, respectiv perioada cuprinsă între data de 27.04.2020 - 06.05.2020, a avut ca unic scop stabilirea perioadei de suspendare de la tranzacționare a acțiunilor S.I.F. Transilvania S.A. și nicidecum stabilirea perioadei de timp în care urmau a fi îndeplinite obligațiile prevăzute în conținutul art. 2 și art. 3 din Decizia atacată. Astfel, raționamentul restrictiv al instanței de fond, referitor la limitarea perioadei de aplicare de 10 zile a întregului conținut al Deciziei atacate și nu doar a art. 1 al acestei decizii, reprezintă o atingere gravă a drepturilor privind accesul la justiție, precum și o adăugire nepermisă efectuată de către instanță asupra actului administrativ atacat. Pe de o parte, instanța a apreciat în mod eronat faptul că art. 2 și art. 3 ale Deciziei atacate ar fi avut o perioadă de aplicare limitată la 10 zile, de vreme ce termenul de 10 zile a fost prevăzut doar pentru suspendarea de la tranzacționare a acțiunilor S.I.F.T., respectiv doar în conținutul art. 1 al Deciziei atacate. Pe de altă parte, instanța de fond a reținut că, prin art. 2 și 3 din Decizia atacată, A.S.F. a stabilit obligația în sarcina Consiliului de Supraveghere al S.I.F.T. de a întocmi și publica un raport în vederea informării corespunzătoare a investitorilor/acționarilor cu privire la actul de administrare, respectiv ca raportul respectiv să fie asumat de Președintele Consiliului de Supraveghere și de un alt membru al Consiliului de Supraveghere, argumentând că această obligație ar fi continuat să existe și în deciziile ulterioare emise de A.S.F, deci dincolo de termenul inițial de 10 zile. Or, este total eronată opinia instanței de fond, referitoare la aplicarea limitată la 10 zile a obligațiilor impuse prin art. 2 și 3 a Deciziei atacate, întrucât tocmai imposibilitatea constituirii în mod legal și statutar al Consiliului de Supraveghere al S.I.F.T. în viitor, respectiv conflictul privind stabilirea persoanei care deține în mod legal și statutar calitatea de Președinte al Consiliului de Supraveghere al S.I.F.T. au fost factori care au condus la emiterea de către A.S.F. a Deciziei atacate, precum și a altor decizii similare, emise anterior sau ulterior acesteia. O atare interpretare este de altfel profund eronată întrucât, în cele 10 zile pe care instanța de fond le-a reținut ca fiind aplicabile în cazul prevederilor de la art. 2 și 3 a Deciziei atacate, nu putea fi rezolvată situația juridică privind reprezentativitatea de la nivelul S.I.F.T. În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Apărările formulate în cauză Intimații Autoritatea de Supraveghere Financiară și SIF Transilvania au formulat întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimaților, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin Decizia A.S.F. nr. 525/22.04.2020 s-a respins solicitarea S.I.F. Transilvania de autorizare a domnilor A., H. și B. în funcția de membri ai Directoratului societății, pentru un nou mandat de patru ani, începând cu data de 20.04.2020, în conformitate cu prevederile art. 30 alin. (6) din Regulamentul A.S.F. nr. 1/2019. De asemenea, pârâta A.S.F. a emis Decizia nr. 526/22.04.2020 prin care a suspendat de la tranzacționare acțiunile emise de SIF Transilvania S.A.. până pe data de 24.04.2020. inclusiv în vederea informării în mod corespunzător a investitorilor. Prin aceeași decizie, s-a stabilit că SIF Transilvania S.A. are obligația de a asigura întocmirea și publicarea, de îndată, dar nu mai târziu de 24.04.2020, a unui raport în vederea informării corespunzătoare a investitorilor/acționarilor cu privire la modificările intervenite în conducerea emitentului ca urmare a respingerii de către A.S.F. a cererii de autorizare a dlor. A., H. și B. în funcția de membri ai Directoratului, precum și cu privire la situația emitentului din perspectiva realizării actului de administrare. În vederea asigurării reprezentativității, s-a stabilit că raportul va reflecta Hotărârea Consiliului de Supraveghere al SIF Transilvania S.A. adoptată în componența avizată de către A.S.F., respectiv 7 membri (G., I., J., K., L., D., C.), cu respectarea prevederilor legale în vigoare. După împlinirea termenului stabilit prin această decizie, pârâta a emis Decizia A.S.F. nr. 539/27.04.2020, prin care a dispus ca, începând cu data de 27.04.2020, în vederea protejării intereselor investitorilor de bună-credință, să se suspende de la tranzacționare acțiunile emise de SIF Transilvania S.A. până la clarificarea situației existente la societate din perspectiva realizării actului de administrare și informării în mod corespunzător a investitorilor, dar nu mai mult de 10 zile. Totodată, prin art. 2 și 3, pârâta a menținut în sarcina Consiliului de supraveghere al SIF Transilvania obligația de a asigura întocmirea și publicarea de îndată a unui raport în vederea informării corespunzătoare a investitorilor/acționarilor cu privire la situația emitentului din perspectiva realizării actului de administrare, și a dispus ca, în vederea asigurării reprezentativității, raportul referit menționat anterior, precum și orice rapoarte ce urmează a fi transmise operatorului de piață și cele publicate în cadrul Mecanismului Oficial de Stocare în vederea informării corespunzătoare a investitorilor pe perioada suspendării de la tranzacționare, să fie asumate de Președintele Consiliului de Supraveghere al SIF Transilvania S.A. și de un alt membru al Consiliului desemnat în acest sens și să reflecte hotărârile CS SIF Transilvania S.A. adoptate in cvorum cu componența avizată de către A.S.F., respectiv 7 membri, cu respectarea prevederilor legale în vigoare precum și cu luarea în considerare a evenimentelor ulterioare emiterii prezentei decizii ce pot viza structura Consiliului de Supraveghere (hotărâri AGA, hotărâri CS, soluții ale instanțelor de judecata etc). S-a reținut că termenul de 10 zile prevăzut în decizie s-a împlinit în data de 06.05.2020, decizia în cauză producându-și în totalitate efectele. Ulterior împlinirii acestui termen, având în vedere că efectele dispuse prin Decizia A.S.F. nr. 539/2020 nu au condus la clarificarea situației societății, pârâta a emis o nouă Decizie nr. 558/6.05.2020, prin care a dispus ca, începând cu data de 07.05.2020, în vederea protejării intereselor investitorilor de bună-credință, să fie suspendate de la tranzacționare acțiunile emise de SIF Transilvania S.A. până la clarificarea situației existente la societate din perspectiva realizării actului de administrare și informării în mod corespunzător a investitorilor, dar nu mai mult de 10 zile. Prin această decizie au fost reluate obligațiile stabilite la art. 2 și 3 din Decizia A.S.F. nr. 539/27.04.2020 în sarcina SIF Transilvania S.A., pârâta instituind din nou în sarcina Consiliului de Supraveghere al SIF Transilvania obligația de a asigura întocmirea și publicarea de îndată a unui raport în vederea informării corespunzătoare a investitorilor/acționarilor cu privire la situația emitentului din perspectiva realizării actului de administrare și a dispus ca, în vederea asigurării reprezentativității, raportul referit menționat anterior, precum și orice rapoarte ce urmează a fi transmise operatorului de piață și cele publicate în cadrul Mecanismului Oficial de Stocare în vederea informării corespunzătoare a investitorilor pe perioada suspendării de la tranzacționare, vor fi asumate de Președintele Consiliului de Supraveghere al SIF Transilvania S.A. și de un alt membru al Consiliului desemnat în acest sens și vor reflecta hotărârile CS SIF Transilvania S.A. adoptate în condiții de cvorum cu componența avizată de către A.S.F., respectiv 7 membri, cu respectarea prevederilor legale în vigoare precum, și cu luarea în considerare a evenimentelor ulterioare emiterii prezentei decizii ce pot viza structura Consiliului de Supraveghere (hotărâri AGA, hotărâri CS, soluții ale instanțelor de judecata etc). Motivat de faptul că pârâta a constatat din nou neîndeplinirea obligațiilor reclamantei, a fost emisă de acesta Decizia nr. 594/15.05.2020 prin care a dispus ca, începând cu data de 18.05.2020, în vederea informării corespunzătoare a acționarilor și potențialilor investitori, să fie suspendate de la tranzacționare acțiunile emise de SIF Transilvania S.A., dar nu mai mult de 10 zile. Prin această decizie s-a mai stabilit în sarcina Directoratului SIF Transilvania obligația de a asigura întocmirea și publicarea de îndată a unui raport în vederea informării corespunzătoare a investitorilor/acționarilor cu privire la modificările intervenite în conducerea emitentului ca urmare a aprobării cererii de autorizare a unor noi membri ai Directoratului SIF Transilvania S.A., precum și cu privire la analiza situației existente la nivelul societății referitoare la îndeplinirea condițiilor legale necesare reintroducerii la tranzacționare a acțiunilor SIF Transilvania S.A.. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că deși recurenții invocă art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., aceștia nu arată în concret regulile de procedură încălcate de instanța de fond, limitându-se la a menționa dispozițiile art. 425 C. proc. civ. referitoare la conținutul hotărârii judecătorești. În realitate, recurenții invocă formal motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., de fapt se invocă o presupusă motivare insuficientă a instanței de fond, aspect care ar putea fi analizat, în raport cu dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte are în vedere prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților." Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată. Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată. În cauza de față, instanța de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 425 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Motivul de recurs analizat are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune. În motivarea hotărârii judecătorești se regăsesc toate susținerile invocate de partea reclamantă, astfel că sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, nu poate fi reținut deoarece contrar susținerilor recurenților, instanța de fond a adoptat o soluție corectă în ceea ce privește reprezentarea SIF Transilvania S.A. în cauză prin recurenți. Decizia nr. 291/06.05.2020, invocată de recurenți, pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. x/2020, nu este relevantă pentru susținerea calității recurenților de reprezentanți ai SIF Transilvania S.A. Chiar anterior expirării de drept a mandatului la data de 19.04.2020, prin Hotărârea nr. 1 din data de 30.03.2020, Consiliul de Supraveghere al SIF Transilvania S.A. a revocat Hotărârea CS din data de 15.01.2020. Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că la data formulării și depunerii prezentei cereri de suspendare în numele reclamantei SIF Transilvania S.A., recurenții nu mai aveau calitatea de reprezentanți legali ai acesteia, deoarece nu a fost prelungită și confirmată prin hotărârile consiliului de supraveghere invocate. Argumentul principal al recurenților potrivit căruia termenul de 10 zile din decizia contestată nu ar fi operat și în privința dispozițiilor art. 2 și art. 3, nu își găsește fundament nici în decizia contestată și nici în situația de fapt și juridică existentă ulterior datei de 06.05.2020. A admite argumentul recurenților ar însemna că, ulterior datei de 06.05.2020 când s-a împlinit termenul de 10 zile prevăzut în decizia contestată și când a fost emisă Decizia nr. 558/2020, societatea ar fi fost în ipoteza îndeplinirii unor obligații identice stabilite însă prin două acte administrative distincte. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nici acesta nu este întemeiat. Instanța de fond a făcut, prin sentința pronunțată, prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept material aplicabile. Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit cărora: "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente odată cu sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond". Suspendarea actelor juridice reprezintă operațiunea de întrerupere vremelnică a efectelor acestora, ca și cum actul dispare din circuitul juridic, deși, formal-juridic, el există, iar suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-și producă efectele asupra celor vizați. Termenul de 10 zile prevăzut în decizia a cărei suspendare s-a solicitat s-a împlinit în data de 06.05.2020. Cu alte cuvinte, decizia în cauză și-a produs în totalitate efectele, astfel că în mod temeinic și legal instanța a pronunțat în data de 29.05.2020 (după 23 de zile de la data împlinirii termenului prevăzut în decizie) soluția de rămânere fără obiect a cererii de suspendare a executării. Înalta Curte constată că la data de 29.05.2020 când s-a pronunțat instanța de fond nici Decizia ulterioară (Decizia nr. 558/06.05.2020) celei contestate în cauză, care a fost tot de suspendare de la tranzacționare a acțiunilor SIFT, nu își mai producea efectele întrucât și termenul de 10 zile prevăzut în aceasta din urmă se împlinise la data de 16.05.2020. De asemenea, Înalta Curte constată toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.