ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4088/2021

Ședința publică din data de 22 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea înegistrată pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul A., prin Instituția Avocatului Poporului, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția pentru Agricultură Județeană Prahova, anularea Decizia nr. 93 din 26.04.2017 privind încetarea de drept a raportului de serviciu din funcția de consilier, clasa I, grad profesional suoperior, gradația 5, clasa de salarizare 59 la Serviciul monitorizare, inspecții tehnice, verificare și control în domeniul agriculturii și industriei alimentare și statistică agricolă, monitorizare piață din cadrul Direcției pentru Agricultură Județene Prahova, recunoașterea raportului de serviciu al reclamantului cu Direcția pentru Agricultură Județeană Prahova, reintegrarea în funcția deținută anterior emiterii deciziei contestate precum și obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri echivalente cu veniturile de care ar fi putut beneficia reclamant.

1.2. Prin sentința nr. 1096 din 21.05.2018, Tribunalul Prahova a admis în parte, acțiunea formulată de reclamantul A., prin Instituția Avocatului Poporului, în contradictoriu cu pârâta Direcția pentru Agricultură Județeană Prahova, a anulat Decizia nr. 93 din 26.04.2017 privind încetarea de drept a raportului de serviciu al reclamantului, emisă de pârâtă, a dispus reintegrarea reclamantului în funcția publică de execuție de consilier, clasa I, grad profesional superior, clasa de salarizare 59, gradație 5, la Serviciul monitorizare, inspecții tehnice, verificare și control în domeniul agriculturii și industriei alimentare și statistică agricolă, monitorizare piață din cadrul Direcției pentru Agricultură Județene Prahova, a obligat pârâta la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, calculate până la data plății efective a despăgubirii, a respins capătul de cerere privind recunoașterea raportului de serviciu al reclamantului cu Direcția pentru Agricultură Județeană Prahova și a efectelor acestuia, ca neîntemeiat, a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată către A., în cuantum de 350 RON, reprezentând onorariu avocat.

1.3. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Direcția Pentru Agricultură Județeană Prahova, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței și respingerea în totalitate a acțiunii deduse judecății.

Recurenta-pârâtă a invocat în baza art. 4 alin. (1), (2) și (4) din Legea nr. 554/2004, excepția de nelegalitate a Ordinului ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 1342/20.05.2015 privind numirea domnului A. în funcția publică de stat de execuție de consilier superior, clasa de salarizare 71, gradația 4 la Compartimentul Județean Prahova, a Ordinului ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 2612 R/30.12.2016 privind transferul în interesul serviciului al numitului A., consilier superior în cadrul Serviciului Coordonare Compartimente Județene, Direcția Monitorizare Inspecții, Verificare și Control, de la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale la Direcția pentru Agricultura Județeană Prahova și a Deciziei nr. 2612 R/30.12.2016, emisa de Direcția pentru Agricultura Județeană Prahova, prin care A. a fost numit pe o perioada nedeterminată în funcția indicată în Ordinul nr. 26121 R/2016 al MADR.

Prin încheierea din 22.10.2018, Curtea de apel a dispus citarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, emitentului celor două ordine, în conformitate cu prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Prin Decizia nr. 215 din 25 februarie 2019, Curtea de Apel Ploiești– secția contencios administrativ și fiscal:

- a respins excepția de nelegalitate a OMADR nr. 1342/2015 și nr. 2612/R/2016, ca neîntemeiată;

- a admis excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a Deciziei nr. 42 din 30 decembrie 2016 emisă de Direcția pentru Agricultură Județeană Prahova și a respins excepția de nelegalitate invocată, ca inadmisibilă.

- a admis recursul declarat de pârâta Direcția pentru Agricultură Județeană Prahova împotriva sentinței nr. 1096 din 21.05.2018, pronunțate de Tribunalul Prahova, a casat în parte sentința recurată și a respins în totalitate acțiunea dedusă judecății.

Împotriva Deciziei nr. 215 din 25 februarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești– secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., neîncadrat în drept.

II. Procedura derulată în recurs

Intimata-pârâtă Direcția pentru Agricultură Județeană Prahova a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, raportat la dispozițiile art. 483 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. și art. 129 din Constituția României.

III. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu prevederile art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituția României "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive [...] orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.

Din cuprinsul textelor de lege precitate rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil.

Întrucât, în speță, recursul este declarat împotriva unei decizii pronunțate de Curtea de Apel Ploiești– secția contencios administrativ și fiscal, prin care a fost soluționată o cerere de recurs, hotărâre care nu mai poate fi supusă reformării, față de dispozițiile art. 7 și ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., recursul dedus judecății este inadmisibil.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva Deciziei nr. 215 din 25 februarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești– secția contencios administrativ și fiscal, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) coroborat cu art. 496 alin. (1) și art. 457 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității recursului invocată prin întâmpinare și va respinge recursul formulat de reclamantul A., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității recursului invocată prin întâmpinare.

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 215 din 25 februarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 septembrie 2021.