ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2185/2022

Ședința publică din data de 26 octombrie 2022

Analizând actele de la dosar, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 16.10.2020 pe rolul Tribunalului Prahova, secția I civilă sub nr. x/2020, reclamanta Direcția pentru Agricultură Județeană Prahova a chemat în judecată pe pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Prahova, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâta la plata sumei în cuantum de 53.179 RON, reprezentând indemnizațiile achitate de angajator asiguraților pentru perioada 01.01.2018-31.12.2019, actualizată cu indicele de inflație și cu dobânda legală la data plății.

În drept, a invocat dispozițiile O.U.G. nr. 158/2005, Legii nr. 95/2006 și normele de aplicare ale O.U.G. nr. 158/2005.

Tribunalul Prahova, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 311/29.01.2021 a respins acțiunea formulată de reclamanta Direcția pentru Agricultura Județeană Prahova, în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Prahova, ca neîntemeiată, luând act că pârâta nu solicită cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Direcția pentru Agricultura Județeană Prahova, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 2857/24.11.2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă apelul a fost respins ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, Direcția pentru Agricultură Județeană Prahova a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii și obligarea Casei de Asigurări de Sănătate a Județului Prahova la plata sumei de 53.179 RON reprezentând indemnizațiile achitate de angajator asiguraților pentru perioada 01.01.2018-31.12.2019.

În drept, a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivare, autoarea căii de atac a arătat, în esență, că în mod greșit curtea de apel a reținut că documentele justificative pentru plata indemnizațiilor au fost depuse cu nerespectarea termenului de 90 de zile prevăzut de dispozițiile at. 40 din O.U.G. nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate.

Recurenta-reclamantă a susținut că termenul de 90 de zile, calculat de la data la care indemnizațiile pot fi solicitate, este un termen de recomandare și nu de decădere sau de prescripție, neavând caracter imperativ care să conducă la pierderea dreptului de a solicita recuperarea sumelor de la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, în temeiul prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., susținând că motivele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocat de recurentă.

Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, care primează în fața excepției tardivității, întrucât vizează principiul legalității căilor de atac, Înalta Curte reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Raportat la obiectul cererii deduse judecății, în speță sunt incidente dispozițiile art. 52 din O.U.G. nr. 158/2005 potrivit cărora:

"Litigiile care au ca obiect modul de calcul și de plată a indemnizațiilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență se soluționează de către instanțele judecătorești competente, potrivit jurisdicției asigurărilor sociale".

Prin urmare, litigiile al căror fundament se circumscrie art. 52 din O.U.G. nr. 158/2005 sunt integrate jurisdicției asigurărilor sociale, născute din raportul juridic ce se stabilește între angajator și salariatul asigurat și care privesc calculul și plata acestor drepturi sociale.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 152 din Legea nr. 263/2010 jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel, iar conform art. 153 lit. k) din același act normativ tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind deciziile de recuperare a sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale/alte drepturi prevăzute de legi speciale.

Totodată, art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 prevede că împotriva hotărârilor tribunalului se poate face numai apel la curtea de apel competentă, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive.

Interpretarea acestor dispoziții legale relevă că legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului pentru hotărârile pronunțate în materia litigiilor de asigurări sociale, care potrivit prevederilor legale enunțate, pot fi atacate numai cu apel.

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 2857/24.11.2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în apel, într-un litigiu asimilat jurisdicției asigurărilor sociale.

Față de dispozițiile legale enunțate, Înalta Curte constată că hotărârea împotriva căreia s-a declarat prezentul recurs, este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., exclusă din sfera controlului de nelegalitate în recurs, decizia atacată circumscriindu-se ipotezei prevăzute de art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Cum recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficientă textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă Direcția pentru Agricultură Județeană Prahova împotriva deciziei nr. 2857/24.11.2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 octombrie 2022.