ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3922/2021

Ședința publică din data de 14 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 21.08.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, a solicitat următoarele: anularea Deciziei Comitetului director al AFM de respingere a contestației formulată de către reclamant în dosarul x și implicit, anularea Deciziei AFM de respingere a cererii de finanțare nerambursabilă, și pe fondul cauzei, obligarea pârâtei AFM la aprobarea cererii, astfel cum a fost formulată, pentru finanțarea nerambursabilă nr. 56/06.09.2019, aferentă dosarului x, în programul "Casa Verde Fotovoltaice" penru instalarea de panouri fotovoltaice la imobilul din comuna Snagov, sat Tâncăbești, județ Ilfov.

2.1 Prin sentința civilă nr. 5648/05.11.2020, Tribunalul București – secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, în favoarea Curții de Apel București.

La data de 29.01.2021, pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a fost înregistrată prezenta cauză.

La termenul de judecată din data de 13.04.2021, Curtea a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale.

Prin sentința nr. 543din 13.04.2021, Curtea de Apel București – secția a IX contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetentei materiale a Curții de Apel București, a declinat cauza privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, spre competenta soluționare Tribunalului București – secția a II-a de contencios administrative, a constatat ivit conflictul negativ de competență și, în consecință, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ Fiscal, în vedere soluționării acestuia, a suspendat soluționarea cauzei pe durata soluționării conflictului negativ de competență.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul București, secția a II a contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente.

În cauza de față, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, a solicitat următoarele: anularea Deciziei Comitetului director al AFM de respingere a contestației formulată de către reclamant în dosarul x și implicit, anularea Deciziei AFM de respingere a cererii de finanțare nerambursabilă, și pe fondul cauzei, obligarea pârâtei AFM la aprobarea cererii, astfel cum a fost formulată, pentru finanțarea nerambursabilă nr. 56/06.09.2019, aferentă dosarului x, în programul "Casa Verde Fotovoltaice" penru instalarea de panouri fotovoltaice la imobilul din comuna Snagov, sat Tâncăbești, județ Ilfov.

Din cuprinsul cererii de chemare în judecată, reiese că prezenta cauză vizează sume reprezentând finanțare și din partea Uniunii Europene, finanțare în cadrul programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională care se face și din fondurile Uniunii Europene.

Reclamantul, prin cererea de finanțare, a solicitat acordarea finanțării în limita sumei de 20.000 RON, prevăzută de art. 5 alin. (1) din Ghidul de finanțare a Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională, aprobat prin Ordinul viceprim-ministrului, ministrul mediului, nr. 1.287/2018, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.061 din 14 decembrie 2018.

În speță, este vorba despre un litigiu ce vizează și sume reprezentând finanțare nerambursabilă din partea Uniunii Europene, cu o valoare de până la 3.000.000 RON (reclamantul solicitând reanalizarea cererii și aprobarea dosarului cu o finanțare în cuantum de 20.000 RON), astfel că determinarea instanței competente se face în raport de criteriul valoric, conform art. 10 alin. (1)

1

, teza 1 raportat la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Legea nu face distincție între actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă exclusiv din partea Uniunii Europene sau și din partea Uniunii Europene, relevant fiind ca actele administrative să aibă ca obiect și sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de proporția lor în ansamblul creanțelor de recuperat, știut fiind faptul că, în general, finanțarea unională este condiționată de participarea națională.

Prin urmare, în cauză sunt incidente dispozițiile legale privitoare la criteriul valoric, astfel cum acesta a fost statuat de prevederile legale anterior menționate, motiv pentru care se va constata că competența de soluționare a cauzei în primă instanță aparține tribunalului.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, în favoarea Tribunalului București, secția a II a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 septembrie 2021.