ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4965/2022

Ședința publică din data de 27 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin acțiunea înregistrată, inițial, la data de 03.02.2021, sub nr. x/2021, pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ. și RR. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, anularea deciziilor de respingere a cererilor de finanțare nerambursabilă pentru programul "Casa Verde Fotovoltaice" emise de Administrația Fondului pentru Mediu pentru fiecare dintre reclamanți în parte și, pe cale de consecință, obligarea pârâtei AFM

1

ca, în termen de maxim 30 de zile, să procedeze la emiterea unor decizii de aprobare a cererilor de finanțare nerambursabilă și rezervarea sumelor aferente finanțării pentru fiecare dintre reclamanți în parte, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 94 din 20 mai 2021, Curtea a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 03.06.2021, sub nr. x/2021.

La primul termen de judecată, din 21 septembrie 2021, Tribunalul Constanța a dispus disjungerea cauzei în ceea ce privește pe reclamanții GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ. și RR., a format Dosarul nr. x/2021 și a amânat pronunțarea asupra excepției necompetenței teritoriale la data de 05.10.2021.

Prin sentința civilă nr. 1592 din 5 octombrie 2021, Tribunalul Constanța a admis excepția necompetenței teritoriale, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, reținând, în esență, dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și faptul că domiciliile reclamanților sunt în județul Tulcea.

1.2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea la data de 20.10.2021, subnr. 7105/118/2021.

Prin sentința civilă nr. 508 din 8 aprilie 2022, Tribunalul Tulcea a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

A reținut instanța dispozițiile art. 127 C. proc. civ. și faptul că unul dintre reclamanți, GG., are calitatea de judecător la Tribunalul Tulcea, necompetența răsfrângându-se asupra tuturor reclamanților.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galați la data de 10.05.2022.

Prin încheierea de ședință din 7 iunie 2022, instanța a disjuns cererea formulată de reclamantul GG. și a format un nou dosar, nr. x/2022

Prin sentința civilă nr. 467 din 22 iulie 2022, Tribunalul Galați a admis excepția necompetenței teritoriale ridicată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.

A reținut Tribunalul Galați că art. 131 C. proc. civ. limitează norma juridică privind introducerea acțiunii la o altă instanță din raza unei curți învecinate de către reclamanții-judecători, ultimul termen pentru verificarea competenței teritoriale exclusive fiind primul termen de judecată cu părțile legale citate.

A constatat instanța că la primul termen de judecată în fața Tribunalului Constanța, care a fost la 21.09.2021, citarea a fost legal îndeplinită cu reclamanții și cu pârâta iar la acest termen instanța nu a invocat excepția necompetenței teritoriale exclusive în ceea ce privește reclamantul GG..

2

De asemenea, a mai reținut Tribunalul Galați că Tribunalul Constanța s-a constatat competent material și că a acordat termen pentru ca reclamanții să depună cerere completatoare la data de 02.11.2021 și, fără a invoca și a dezbate în ședință publică, instanța a dispus și alte măsuri, respectiv nu a pus în discuție disjungerea cererilor unora dintre reclamanții cu domiciliul în Tulcea și nici excepția necompetenței teritoriale exclusive cu privire la aceștia ori a reclamantului GG.

Astfel, a apreciat Tribunalul Galați că atât considerentele, cât și minuta în ceea ce privește excepția necompetenței teritoriale exclusive au fost pronunțate de către instanță după primul termen de judecată, Tribunalul Constanța rămânând competent să soluționeze cauza, conform art. 131 C. proc. civ.

Apreciind ca fiind ivit conflict negativ de competență, Tribunalul Galați a dispus sesizarea înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal cu soluționarea acestuia.

Din cercetarea istoricului cauzei se constată că nu este vorba despre un conflict negativ de competență tipic, instanțele între care s-a ivit conflictul negativ fiind sesizate, la rândul lor, prin declinare de competență de către alte instanțe.

3.1. Nu pot fi avute în vedere considerentele Tribunalului Galați care a constatat ivit conflict negativ de competență apreciind prevalenta art. 131 C. proc. civ. față de art. 127 C. proc. civ., în raport cu calitatea reclamantului de judecător la Tribunalul Tulcea, respectiv aspectul că prima instanță sesizată nu ar fi invocat excepția necompetenței teritoriale până la primul termen de judecată.

In primul rând, înalta Curte constată că Tribunalul Constanța (învestit prin declinarea competenței materiale de către Curtea de Apel Constanța), la primul termen de judecată din 21.09.2021, a disjuns cauza cu privire la reclamanții cu domiciliul în județul Tulcea și a format un nou dosar, în care a amânat pronunțarea asupra excepției necompetenței teritoriale.

Astfel, nu se poate vorbi despre nesocotirea dispozițiilor art. 131 C. proc. civ., pentru că instanța a reținut, la primul termen la care părțile au fost legal citate în fața sa, prin încheierea de ședință de la acea dată, aspectul disjungerii cauzei pentru o parte dintre reclamanți și aspectul rămânerii în pronunțare asupra excepției necompetenței teritoriale, amânând pronunțarea pentru data de 05.10.2021.

3.2. De asemenea, se constată că Tribunalul Constanța a invocat un cu totul alt temei pentru declinarea competenței decât cel la care face trimitere Tribunalul Galați, hotărârea de declinare a competenței fiind întemeiată pe dispozițiile art. 10 alin. (1), (l

1

) și (3) din Legea nr. 554/2004 în raport cu domiciliul reclamanților (printre care și reclamantul GG.) în județul Tulcea, și nu pe dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. așa cum s-a reținut de către Tribunalul Galați.

3.3. In aceste condiții, înalta Curte apreciază că, în raport cu circumstanțele cauzei, reclamantul deslireâșurându-și activitatea de judecător în cadrul Tribunalului Tulcea, competența de soluționare a cauzei în primă instanță aparține Tribunalului

3

Galați, instanță legal învestită potrivit art. 127 C. proc. civ. prin sentința Tribunalului Tulcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul GG. în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu în favoarea Tribunalului Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 octombrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.