ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3913/2021

Ședința publică din data de 14 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova în data de 15.11.2017, sub nr. x/2017, reclamanta REGIA AUTONOMĂ "AEROPORTUL CRAIOVA" în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - SERVICIUL DE SOLUȚIONARE A PLÂNGERILOR PREALABILE ȘI A CONTESTAȚIILOR, a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea în parte a Deciziei nr. 49/P/10.05.2017 în ceea ce privește măsurile nr. 2, nr. 3, nr. 4, nr. 6, nr. 9, nr. 10 și nr. 11 ca fiind neîntemeiate și menținerea ca temeinică și legală a Deciziei nr. 49/P/10.05.2017 în ceea ce privește măsurile nr. 1, nr. 5, nr. 7, nr. 8 și nr. 12.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 558/2018 din 14 decembrie 2018 a Curții de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea formulată de reclamanta REGIA AUTONOMĂ "AEROPORTUL CRAIOVA", în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Serviciul de Soluționare a Plângerilor Prealabile și a Contestațiilor și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova – Activitatea de Inspecție Fiscală, Serviciul de Inspecție Economică-Financiară, ca nefondată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței nr. 558 din 14.12.2018 a Curții de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta Regia Autonomă Aeroportul Internațional Craiova a solicitat casarea sentinței recurate sub aspectul soluției dispuse și în rejudecarea cauzei să se constate că este întemeiată cererea de chemare in judecata formulată de către reclamantă.

În opinia recurentei, în esență, se arată că, instanța de fond nu a reținut tocmai faptul că RA Aeroportul Internațional Craiova contestă temeinicia măsurilor dispuse prin Dispoziția obligatorie și menținute prin Decizia 49/P/2017 pentru faptul că nu a avut cunoștință de existența unor subcontractanți precum și având în vedere că executantul a facturat beneficiarului, RA Aeroportul Internațional Craiova, materiale la prețul unitar ce face parte din oferta financiară, Anexa la contractul de lurări, prețuri ce au fost însușite de către părțile contractante încă din etapa de licitație, fiind ferme și obligatorii pentru părți.

A mai precizat recurenta că instanța de fond a apreciat că prevederile O.U.G. nr. 34/2009 se aplică și regiilor autonome, neținând cont de faptul că RA Aeroportul Internațional Craiova nu este nici autoritate și nici instituție publică, ci așa cum prevede O.U.G. nr. 109/2011 regiile autonome sunt întreprinderi publice.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

2.1. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

În cauza de față, ca urmare a inspecției economico-financiare desfășurate în perioadele 04.06.2014-07.07.2014 și 10.03.2015-30.04.2015 în cadrul DGRFP Craiova, s-a emis Dispoziția obligatorie nr. 2774/29.09.2016, dispunâdu-se, în baza art. 42 alin. (3) din H.G. nr. 101/2012, 12 măsuri în sarcina reclamantei RA Aeroportul din Craiova.

Împotriva acestor măsuri a formulat contestație reclamanta, prin Decizia nr. 49/P/10.05.2017, emisă de pârâtul MFP-Serviciul de Soluționare a plângerii prealabile, fiind respinsă ca neîntemeiată în ceea ce privește măsurile nr. 2,3,4,6,9,10 și 11 și admisă în ceea ce privește măsurile 1,5, 7, 8 și 12 din Dispoziția obligatorie.

Contrar susținerilor recurentei, instanța de control judiciar în acord cu instanța de fond, apreciază măsurile dispuse ca fiind în concordanță cu obligațiile legale și contractuale ale părților în cauză. Astfel, potrivit art. 20.2 din Contractul x/20.12.2012"Art. 20.2 (1) Executantul are obligația de a prezenta la încheierea contractului toate contractele încheiate cu subcontractantii desemnați. (2) Lista subcontractantilor, cu datele de recunoaștere ale acestora, cat si contractele încheiate cu aceștia se constituie anexe la contract."

De asemenea, potrivit art. 96 din H.G. nr. 925/2006: (1) În cazul în care părți din contractul de achiziție publică urmează să se îndeplinească de unul sau mai mulți subcontractanți, autoritatea contractantă are obligația de a solicita, la încheierea contractului de achiziție publică respectiv, prezentarea contractelor încheiate între viitorul contractant și subcontractanții nominalizați în ofertă. Contractele prezentate trebuie să fie în concordanță cu oferta și se vor constitui în anexe la contractul de achiziție publică. (2) Pe parcursul derulării contractului, contractantul nu are dreptul de a înlocui subcontractanții nominalizați în ofertă fără acceptul autorității contractante, iar eventuala înlocuire a acestora nu trebuie să conducă la modificarea propunerii tehnice sau financiare inițiale.

Așadar, executantul are obligația de a prezenta la încheierea contractului toate contractele încheiate cu subcontractantii desemnați, iar autoritatea contractantă are obligația de a solicita, la încheierea contractului de achiziție publică respectiv, prezentarea contractelor încheiate între viitorul contractant și subcontractanții nominalizați

Instanța de fond în mod corect a constatat că apărările reclamantei nu sunt de natură să înlăture obligațiile stabilite în sarcina sa de recuperare de la prestator/persoanele vinovate a diferențelor contestate. În condițiile în care contractorul nu și-a îndeplinit obligația de a indica subcontractorii, este certă neîndeplinirea obligației contractuale privind prezentarea la încheierea contractului a tuturor contractelor încheiate cu subcontractantii desemnați, în temeiul dispozițiilor legale menționate, în condițiile existenței unor diferențe de preț, respectiv lucrări care nu au la bază operațiuni reale, măsura de recuperare aparând ca fiind justificată.

În ceea ce privește măsura nr. 6 din dispoziția nr. CRR-AIF 2774/29.09.2016, s-a reținut că RA Aeroportul Craiova RA a achiziționat, mobilier și aparatură birotică, în sumă de 27.939 RON, în afara prevederilor art. .24 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2009.

Potrivit acestei norme legale, forma în vigoare la data achizițiilor, de la data intrării în vigoare a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, autorităților și instituțiilor publice prevăzute la art. 21 li se interzice achiziționarea, preluarea în leasing sau închirierea de:

b) mobilier și aparatură birotică, așa cum sunt prevăzute la subgrupele 3.1. "Mobilier" și 3.2. "Aparatură birotică" din cadrul grupei 3 "Mobilier, aparatură birotică, sisteme de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale" din Hotărârea Guvernului nr. 2.139/2004 pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, cu modificările ulterioare, precum și obiecte de inventar de natura acestora, în scopul dotării spațiilor cu destinația de birou.

Prin criticile formulate, recurenta susține că avea obligația să asigure spațiile necesare activității punctului de vamă, aeroportul fiind deschis traficului internațional, potrivit OMCTI 162/2011, iar achiziționarea a fost realizată ca primă dotare, pentru a se putea justifica investiția din fonduri publice. A mai arătat că O.U.G. nr. 34/2009 nu face referire la regiile autonome cu specific deosebit, iar art. 24 nu era abrogat la data achiziției. Referitor la achiziționarea aparatului de aer condiționat precizează faptul că acesta se regăsește în Clasa a II a conform Catalogului privind clasificarea si duratele normale de funcționare a mijloadelor fixe, încadrându-se in Cap. II.l.17.3.1., aparat de climatizare si nu la Capitolul III .1 și III.2 care sunt interzise prin O.U.G. nr. 34/2009 .

Astfel, instanța reține că potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 21 din O.U.G. nr. 34/2009, prevederile prezentului capitol se aplică autorităților și instituțiilor publice a căror finanțare se asigură astfel:

a) integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;

b) din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;

c) integral din venituri proprii.

Se observă că, această normă nu prevede o situație de excepție pentru regiile autonome cu specific deosebit, așa cum susține recurenta.

Instanța reține că dispozițiile art. 24 din O.U.G. nr. 34/2009 erau în vigoare la momentul achiziției. Astfel, potrivit art. 20 din Legea nr. 283 din 14 decembrie 2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, prevederile art. 21, 22 și 24 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, aprobată prin Legea nr. 227/2009, cu modificările și completările ulterioare, se aplică până la data de 31 decembrie 2012.

Pe de altă parte, potrivit art. 9 din O.U.G. nr. 84 din 12 decembrie 2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, prevederile art. 15, 18, 19 și 20 ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.

Așadar, interdicțiile reglementate de art. 24 din O.U.G. nr. 34/2009 se aplică și în anul 2013, anul efectuării achizițiilor, obiect al măsurii 6.

Nu este întemeiată nici susținerea recurentei referitoare la prima dotare. Astfel potrivit art. 24 alin. (3) lit. c) din O.U.G. nr. 84 din 12 decembrie 2012, fac excepție de la prevederile alin. (1) și (2): c) obiectivele de investiții cu punere în funcțiune după data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, cu condiția ca în devizul general al lucrării acestea să fi fost prevăzute ca primă dotare.

Corect s-a reținut că reclamanta-recurentă nu a făcut dovada îndeplinirii acestor condiții, respectiv că bunurile menționate ar fi fost prevăzute în devizul general ca primă dotare.

Cu privire la măsurile de la pct. 9, 10 și 11, privind achiziționarea de produse prin licitații publice, recurenta RA Aeroportul Craiova a arătat doar că a încheiat contracte cu firmele care au participat la licitații, au îndeplinit toate condițiile de calificare, fiind declarate câștigătoare și au respectat întrutotul cerințele prevăzute în Caietele de sarcini cu privire la produsele pe care le-au furnizat.

Or, aceste critici nu vizează concret aspectele reținute prin actele contestate, faptul că un produs a fost achiziționat urmare a unei proceduri de achiziție publică nu înlătură obligația autorității contractante de a urmări ulterior întocmai executarea contractului.

În concluzie, prin aceste măsuri s-a dispus efectuarea de demersuri și stabilirea cu exactitate a existenței sau nu deficiențelor contestate și, în cazul unei astfel de constatări să se procedeze la recuperarea deficiențelor.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte apreciază că dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanță reflectă analizarea, interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, astfel că, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Regia Autonomă Aeroportul Internațional Craiova împotriva sentinței nr. 558/2018 din 14 decembrie 2018 a Curții de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 septembrie 2021.