ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 33/2022

Ședința publică din data de 11 ianuarie 2022

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 15.11.2017 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții ANAF - DGRFP Craiova - Activitatea de Inspecție Fiscală - Serviciul de Inspecție Economico-Financiară și Ministerul Finanțelor Publice, anularea Deciziei nr. 80/P/06.11.2017 emise de Ministerul Finanțelor Publice, prin care s-a respins plângerea în procedura prealabilă; anularea dispoziției obligatorii nr. x/13.07.2017 emise de ANAF - DGRFP Craiova - Activitatea de Inspecție Economico-Financiară; anularea raportului de inspecție economico- financiară întocmit de aceeași parte sub nr. x/13.07.2017, prin care s-a dispus în sarcina reclamantei obligația de a restitui la bugetul statului suma de 8.508.112 RON, subvenție solicitată și încasată necuvenit pentru transportul feroviar de călători, aferentă perioadei 01.01-30.11.2015, precum și accesoriile calculate la această sumă, după cum urmează: dobânzi de întârziere în cuantum de 1.314.105 RON și penalități de întârziere de 725.195 RON.

Prin sentința nr. 222/2018 din 11 aprilie 2018, Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.A.F., ca nefondată; a admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și Ministerul Finanțelor Publice; a anulat dispoziția obligatorie nr. x/13.07.2017 emisă de A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, împreună cu actele și operațiunile premergătoare; a anulat Decizia nr. 80/P/06.11.2017 emisă de Ministerul Finanțelor Publice.

Împotriva sentinței nr. 222/2018 din 11 aprilie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 6511 din 2 decembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondat, recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova împotriva sentinței nr. 222/2018 din 11 aprilie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal.

Împotriva Deciziei nr. 6511 din 2 decembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal a formulat contestație în anulare Ministerul Finanțelor, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., solicitând anularea acestei decizii și dezbaterea pe fond a cererii de recurs, întrucât instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra recursului său.

Astfel, așa cum rezultă din cererea de recurs formulată de către recurenta – pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, calea de atac a fost formulată atât în nume propriu, cât și în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice, în baza mandatului de reprezentare nr. x/23.05.2018.

Din considerentele Deciziei nr. 6511 din 2 decembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal reiese, însă, că instanța de recurs a analizat doar recursul declarat de către recurenta – pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, pronunțându-se doar asupra acestuia.

Intimata A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare, ca nefondată.

Intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova a depus note scrise, prin care a solicitat admiterea contestației în anulare, anularea deciziei atacate și soluționarea cererii de recurs formulate de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra contestației în anulare

În susținerea cererii sale, contestatorul Ministerul Finanțelor a invocat dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., care stabilesc "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:...4 instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză".

În opinia contestatorului, aceste dispoziții sunt incidente, întrucât, prin Decizia nr. 6511 din 2 decembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal a analizat doar recursul declarat de către recurenta – pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, deși recursul a fost formulat de către recurenta – pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova atât în nume propriu, cât și în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice.

Înalta Curte reține că ipoteza stabilită de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. vizează acele situații în care instanța a fost învestită cu soluționarea mai multor recursuri principale sau incidentale, însă a omis să soluționeze unul dintre aceste recursuri. În atare situație, remediul îl poate constitui promovarea unei contestații în anulare întemeiată pe acest motiv.

Contrar opiniei contestatorului, în cauză, nu este incidentă situația expusă anterior, instanța de control judiciar fiind învestită cu soluționarea unui singur recurs.

Astfel, chiar contestatorul a arătat că, în baza mandatului de reprezentare nr. x/23.05.2018, pe care l-a atașat contestației în anulare, recursul a fost formulat de către pârâta DGRFP Craiova în nume propriu și în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice, neexistând două cereri de recurs distincte.

Înalta Curte a analizat și a soluționat cererea de recurs cu care a fost învestită, astfel încât nu se poate susține că a omis să soluționeze recursul pârâtului Ministerul Finanțelor, nemenționarea acestuia în considerentele și dispozitivul deciziei nefiind decât o eroare cu privire la nume, pentru îndreptarea cărora legiuitorul a pus la dispoziție procedura îndreptării hotărârii reglementată de art. 442 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele expuse, Curtea va respinge contestația în anulare, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare declarată de contestatorul Ministerul Finanțelor împotriva Deciziei nr. 6511 din 2 decembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/2017, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 11 ianuarie 2022.