ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4490/2021

Ședința publică din data de 7 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Regia Autonomă Aeroportul Internațional Craiova a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor - Direcția Generală Organismul Intermediar pentru Transport, anularea Deciziei nr. 12/05.02.2019 emisă de pârât și a Notei de Constatare a Neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/18.12.2018 privind Fazarea Proiectului Reabilitarea infrastructurii de mișcare a Aeroportului Craiova.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 328 din 23 septembrie 2019, a admis acțiunea formulată de reclamată și a anulat Decizia nr. 12/05.02.2019, emisă de Ministerul Transporturilor - Direcția Generală Organismul Intermediar pentru Transport, și Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/18.12.2018, emisă de același pârât.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Transporturilor - Direcția Generală Organismul Intermediar pentru Transport, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., arătând în esență următoarele:

Sentința civilă nr. 328/23 septembrie 2019 nu cuprinde motivele pe care se întemeiază (art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.), cuprinde numai motive străine de natura cauzei (art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.), a fost dată cu încălcarea/aplicarea greșită a normelor de drept material (art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ.)

a) Astfel, în aplicarea principiului disponibilității, instanța de fond avea obligația de a se pronunța numai cu privire la ceea ce s-a cerut, astfel cum această solicitare a fost expusă în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Mai mult chiar, potrivit prevederilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ. "judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății".

Prin cererea sa de chemare în judecată, Aeroportul Internațional Craiova a prezentat situația de fapt și nu o formulat critici cu privire la constatările din cuprinsul Raportului final de audit al Comisiei Europene - Ares (2018)5551483 - 30.10.2018. De altfel, după cum se poate constata, singura afirmație pe care o face reclamanta cu privire ta încălcarea dispozițiilor art. 10 și ale art. 54 alin. (1) din Directiva nr. 2004/17/CE este aceea că, reclamanta a întocmit documentația de atribuire a Contractului Elaborare PT, asistență tehnică din partea proiectantului și execuție lucrări pentru reabilitarea infrastructurii de mișcare a Aeroportului Craiova în conformitate cu dispozițiile naționale legale în vigoare, respectiv cu prevederile O.U.G. nr. 34/2006.

În susținere a arătat faptul că, anunțul a fost verificat și validat de către ANRMAP. Din cele anterior expuse rezultă că, reclamantul nu a învestit instanța cu analiza motivului/motivelor pentru care a fost aplicată corecția financiară în speță.

În concret, reclamantul s-a rezumat la a face afirmația potrivit căreia nu se poate susține concluzia comisiei de control că au fost întocmite criterii cu efect disuasiv, fără a aduce însă, argumente prin care să combată constatările organelor de control.

După cum rezultă din considerente (de la pagina 10, paragraful penultim din sentința civilă recurata), instanța de fond a fost învestită de către reclamantă cu analiza presupusei interpretări greșite de către organele de control a cerințelor din fișa de date a achiziției, calificarea eronată a acestora ca fiind excesive și restrictive, cu nesocotirea principiului nediscriminării si al egalității de tratament a ofertanților. Hotărârea instanței de fond este criticabilă sub următoarele aspecte:

Instanța de fond a omis a analiza tocmai motivul/motivele pentru care a fost aplicată corecția financiară în speță, adică aspectul sesizat de către Comisia Europeană și anume, faptul că prin impunerea criteriului prezentării de către ofertanți a autorizării AACR și prin termenele lungi de acordare a autorizației AACR.

Instanța de fond și-a însușit punctul de vedere al reclamantei din Cererea de chemare în judecată și a omis susținerile din întâmpinarea Ministerului Transporturilor.

Instanța de fond nu s-a raportat la legislația comunitară decât parțial.

Față de cele anterior prezentate, în speță se poate reține incidența motivului de recurs de la art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. - "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii".

Ipotezele în care se poate ajunge la o contrarietate în sensul dispozițiile art. 304 pct. 7 vechiul C. proc. civ. (art. 488 alin. (1) pct. 6 noul C. proc. civ.) pot fi existența unei contrarietăți între considerentele hotărârii, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acțiunii, iar din altele faptul că, acțiunea este fondată; contrarietatea flagrantă dintre dispozitiv și considerente, cum este cazul admiterii acțiunii prin dispozitiv și justificarea în considerente a soluției de respingere a cererii de chemare în judecată; nemotivarea soluției din dispozitiv sau motivarea insuficientă a acesteia ori prezentarea în exclusivitate a unor considerente străine de natura pricinii. (Decizia nr. 2030 din 8 octombrie 2015 pronunțată în recurs de secția de a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție având ca obiect acțiune în anulare).

Astfel, după cum se poate observa, prin Cererea de chemare în judecată nu a fost contestată procedura achiziției publice și nici dreptul autorității de a aplica anumite criterii de calificare și selecție sau faptul că aceste criterii nu ar fi fost prezentate în fișa de date a achiziției. Or instanța de fond a adus argumente în fapt și în drept pe aceste aspecte.

Mai mult chiar, faptul că la emiterea criteriilor de calificare au fost respectate dispozițiile legale naționale incidente sau faptul că documentația de atribuire a fost verificată de ANAF, că anunțul a fost validat de către ANAF, respectiv că nici unul dintre ofertanți nu a contestat documentația sub aspectul autorizării, nu au relevanță în speță deoarece organele de control s-au raportat la legislația comunitară.

Procedând astfel, în fundamentarea sentinței civile recurate, instanța de fond a reținut considerente străine de natura pricinii.

Totodată, instanța de fond și-a însușit punctul de vedere al reclamantului și a analizat modul în care criteriul de calificare și selecție dat de obligativitatea prezentării de către ofertanți a unui certificat eliberat de către AACR sau a unui certificat similar din țara de origine a ofertantului, a fost stabilit în condițiile dispozițiilor legale interne și respectă principiul transparenței. Astfel, instanța de fond a analizat un singur principiu și anume, principiul transparenței, în timp ce, principiile egalității de tratament, al nediscriminării și al proporționalității nu au format obiectul cercetării judecătorești.

Dar chiar și așa, mențiunea instanței de fond potrivit căreia condiția prezentării certificatului ar fi fost impusă deopotrivă tuturor ofertanților, fiind acceptate și documente echivalente recunoscute sau validate de către AACR, dacă se situează cel puțin la nivelul standardelor și practicilor recomandate de Organizația Aviației civile Internaționale nu echivalează cu o fundamentare în fapt și în drept a măsurii de respingerea acțiunii cu consecința desființării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din data de 18.12.2018, Notă înregistrată la Ministerul Transporturilor sub numărul x/18.02.2018.

Din cele anterior expuse rezultă și o motivare insuficientă a sentinței civile recurată.

b) Conform prevederilor cuprinse în art. 22 alin. (2) din C. proc. civ. "judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală pentru aflarea adevărului în cauză (...) în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară sa prezinte explicații, oral sau în scris.

Instanța de fond nu a pus în dezbaterea părților împrejurările de fapt sau de drept, menționate în cuprinsul întâmpinării formulate de către Ministerul Transporturilor, și nu a dispus administrarea probelor, pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, cu privire la considerentele care au stat la baza aplicării corecției financiare.

c) sentința civilă nr. 328/23 septembrie 2019 a fost dată cu încălcarea, respectiv cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

Prin hotărârea recurată, instanța în mod greșit a apreciat și a consemnat în considerentele deciziei (pag. 13, alin. (2) că, în speță nu poate fi reținută săvârșirea unei abateri sau a unei nereguli în sensul art. 2 alin. (1) lit. a)1 din O.U.G. nr. 66/2011 și nici nesocotirea gravă a principiului egalității de tratament, al nediscriminării, astfel cum este reglementat de art. 10 coroborat cu art. 54 alin. (1) din Directiva nr. 2004/18/UE.

Principiul egalității de tratament și cel al nediscriminării au fost încălcate în acest context, în care autoritatea contractantă nu a acceptat, în fapt, posibilitatea ca certificatele AACR să fie primite după termenul- limită pentru depunerea ofertelor.

Contrazice susținerile instanței potrivit cărora "având în vedere depunerea unui nr. de 7 oferte, dintre care doar 2 nu au îndeplinit condiția, observând că nu s-a contestat documentația de atribuire de către posibilii ofertanți cărora li s-ar fi restricționat eventual, accesul liber la procedura, nu poate fi calificată drept condiție restrictivă, discriminatorie" (pagina 14 din sentință), câtă vreme nu a fost atins scopul organizării oricărei proceduri de atribuire, acela de a asigura accesul cât mai multor operatori economici la aceasta și de a promova o concurență reală între operatorii economici.

Totodată, instanța de fond în mod greșit a apreciat că "din punct de vedere calitativ și al eficienței utilizării fondurilor nu se impută nimic Autorității contractante" (pagina 15 din sentință).

Din Procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. x/10.04.2019 reiese fără echivoc că, nu au fost respectate specificațiile tehnice în vigoare în domeniul aeroportuar, concluzia expertizei fiind că "structura rutieră compozită asfalt pe beton, considerată atipică pentru aeroporturi, deoarece nu are corespondență în specificații tehnice în vigoare în domeniul aeroportuar (...) poate fi acceptată la recepție din punct de vedere al rezistenței și stabilității lucrării pe perioada proiectata de 10 ani".

Solicitarea din fișa de date a achiziției privind deținerea certificatelor AACR legate exclusiv de infrastructura aeroportuară drept criteriu de selecție, (fără a accepta participarea la procedura de atribuire a operatorilor economici cu experiență similară în alte sectoare de construcții), apare așadar ca fiind nejustificată.

Cu referire la susținerile instanței de fond potrivit cărora "împrejurările ulterioare și anumite modificări ce apar pe parcursul executării contractului, în limitele legii, nu pot fi folosite cu forță juridică determinantă de organele de control în analiza comportamentului Autorității contractante la momentul elaborării fișei de date în 2015" (pagina 14 din sentință), se arată că, o analiza corectă a procedurii de atribuire nu poate fi efectuată prin raportare exclusiv la momentul elaborării fișei de date, fără a avea în vedere și comportamentul ulterior; în speță, a prezentat deosebită relevanță pentru echipa de control că, din desfășurarea ulterioară a evenimentelor, s-a dovedit că și alți operatori economici cu experiență în alte sectoare de construcții ar fi avut posibilitatea să execute infrastructura.

În raport cu obligația autorității contractante de a asigura accesul a cât mai multor operatori economici la procedură, în vederea obținerii celor mai avantajoase prețuri, în concordanță cu principiul utilizării fondurilor publice, impunerea unei cerințe nejustificate, are ca efect implicit ineficienta utilizării fondurilor și reprezintă o solicitare cu caracter restrictiv.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile legate la care a făcut referire în cuprinsul cererii de recurs.

Legal citat, intimatul reclamant R.A. AEROPORTUL INTERNATIONAL CRAIOVA a depus întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând în esență următoarele:

În fapt, între RA Aeroportul International Craiova, Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operațional Infrastructura Mare și Ministerului Transporturilor în calitate de Organism Intermediar pentru Transport a fost semnat Contractul de finanțare nr. x/17.03.2017, cod SMIS 2014+103839, intitulat Fazarea Proiectului Reabilitarea infrastructurii de mișcare a Aeroportului Craiova ce avea ca obiect acordarea finanțării nerambursabiie de către AM POIMpentru implementarea Proiectului nr. cod SMIS2014+103839.

Ministerul Transporturilor-DGOIT care a emis Nota de constatare și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/18.12.2018 privind Fazarea Proiectului Reabilitarea infrastructurii de mișcare a Aeroportului Craiova cat si Decizia 12/05.02.2019 a Ministerului Transporturilor- Direcția Generala Organismul Intermediar pentru Transport (DGOIT) menționează faptul ca sancțiunea aplicata Aeroportului Craiova a avut la baza suspiciunea de neregula nr. 43446/06.11.2018 ce a fost formulata in baza constatărilor din Raportul final de audit al Comisiei Europene ARES(2018)5551483-30.10.2018. Motivele pentru care a fost aplicata corecția financiara au fost următoarele:

- La momentul lansării cererii de oferte, întreprinderile care posedau certificatele solicitate au beneficiat de un avantaj semnificativ comparativ cu întreprinderile care nu inițiaseră încă procedura de certificare AACR;

- Autoritatea contractantă a solicitat certificate AACR drept criteriu de selecție și nu a acceptat posibilitatea ca certificatele AACR să fie primite după termenul limita pentru depunerea ofertelor;

- Articolul 10 din Directiva 2004/17/CE prevede că, "entitățile contractante tratează operatorii economici in mod egal și fără discriminare și acționează într-o maniera transparenta". În plus, art. 54 alin 1 din directiva susmenționată face referire la următoarele: "Entitățile contractante care stabilesc criterii de selecție in cadrul unei proceduri deschise fac acest lucru in conformitate cu criterii si norme obiective, disponibile operatorilor economici interesați ".

Așa cum a arătat și în dosarul de fond RA Aeroportul Craiova, a întocmit documentația de atribuire a Contractului "Elaborare PT, asistenta tehnica din partea proiectantului si execuție de lucrări pentru reabilitarea infrastructurii de mișcare a Aeroportului Craiova", in conformitate cu prevedrile legale in vigoare la momentul respectiv, februarie 2015, respectiv O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publica, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii, H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publica din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 34/2006, precum si Ordinul 509/2011 privind formularea criteriilor de calificare si selecție, OGnr. 29/1997 privind Codul Aerian si Ordinul 1448/2014 pentru aprobarea Reglementarilor aeronautice civile romane privind autorizarea sau acceptarea agenților aeronautici civili in domeniul aeroportuar sau conex-RACR-AD-AACDA.

Documentația de atribuire a fost verificată de către ANRMAP în perioada 06.02.2015-13.02.2015- fiind respinsă, în perioada 16.02.2015-18.02.2015 fiind respinsă, în perioada 19.02.2015 -23.02.2015 fiind din nou respinsă și în perioada 24.02.2015- 26.02.2015 fiind acceptată.

Întrucât Documentația de atribuire cu nr. x a fost acceptată fără observații de către ANRMAP, Autoritatea Contractanta a procedat la întocmirea anunțului de participare.

Anunțul a fost verificat si validat de către ANRMAP și a fost publicat în SEAP cu nr. x/28.02.2015.

Ulterior, conform legislației in vigoare, anunțul a fost publicat automat de către sistem în JUE cu nr. 2015/S 044-076821.

În fișa de date a achiziției, nu se poate susține concluzia comisiei de control că, au fost întocmite criterii cu efect desuasiv .

Cei doi ofertanți la care se face referire în Decizia contestată nu au fost respinși pentru motivul că, nu au prezentat dovada recunoașterii/validării de către AACR până la data depunerii ofertelor, ci pentru faptul că, nu au prezentat certificări eliberate de autoritatea similară AACR din țara lor de origine, fapt cunoscut și de către reprezentanții Comisiei precum și de către reprezentanții Ministerului Transporturilor-DGOIT și consemnate în Decizia nr. 12/05.02.2019 precum și în nota de constatare, dar de care nu s-a ținut cont.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Recurentul pârât și-a întemeiat recursul pe motivele de casare prevăzute art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.- când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei; art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Referitor la criticile din recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, Înalta Curte reține că sunt întemeiate, astfel că vor fi admise, având în vedere următoarele aspecte:

În jurisprudența sa constantă, Înalta Curte de Casație și Justiție a precizat că, motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, aceasta trebuind să fie clară, concisă, concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar. Ca principiu, instanța de judecată nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt și de drept care susțin cererea de chemare în judecată, ci poate să le analizeze global, printr-un raționament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esențial.

În speță, nu au fost respectate prevederile art. 425 lit. b) din C. proc. civ., conform cărora hotărârea judecătorească trebuie să conțină "expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. vizează, astfel cum rezultă din lectura sa, nemotivarea unei hotărâri judecătorești. În concepția legiuitorului, nemotivarea constituie motiv de casare atunci când, nu se arată motivele pe care se sprijină hotărârea judecătorului, ori când cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura pricinii.

Judecătorul fondului nu a analizat, în mod efectiv, argumentele recurentului pârât, și nu a prezentat, în concret, în raport de natura cauzei, motivele de fapt și de drept, care au format convingerea sa.

Astfel, instanța de control judiciar constată că, instanța de fond a omis a analiza motivele pentru care a fost aplicată corecția financiară în speță, adică aspectul sesizat de către Comisia Europeană și anume, faptul că prin impunerea criteriului prezentării de către ofertanți a autorizării AACR și prin termenele lungi de acordare a autorizației AACR: nu a fost respectat principiul tratamentului egal cu tot ceea ce implică acesta și faptul ca ofertanții trebuie să se afle pe o poziție de egalitate și să aibă aceleași șanse în legătură cu elaborarea ofertelor; un asemenea criteriu a fost de natură să împiedice depunerea unor oferte/a fost mai puțin atractivă oportunitatea de a depune oferte; criteriul de calificare mai sus menționat nu reprezenta singura modalitate prin care ofertanții puteau să își demonstreze capacitatea tehnică sau profesională și nu a existat o flexibilitate în ceea ce privește modalitatea prin care este probată capacitatea ofertanților de a duce la bun sfârșit contractul atribuit.

Cu privire la aspectele menționate mai sus, respectiv, considerentele care au stat la baza aplicării corecției financiare, prima instanță și-a însușit punctul de vedere al reclamantei din cererea de chemare în judecată, a omis susținerile din întâmpinarea Ministerului Transporturilor, și totodată, prima instanță s-a raportat la legislația comunitară doar parțial.

Totodată, Înalta Curte reține că, instanța de fond a reținut prin sentința recurată, considerente străine de natura pricinii.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată nu a fost contestată procedura achiziției publice și nici dreptul autorității de a aplica anumite criterii de calificare și selecție sau faptul că aceste criterii nu ar fi fost prezentate în fișa de date a achiziției. Or, instanța de fond a adus argumente în fapt și în drept pe aceste aspecte.

Mai mult chiar, faptul că la emiterea criteriilor de calificare au fost respectate dispozițiile legale naționale incidente sau faptul că documentația de atribuire a fost verificată de ANAF, că anunțul a fost validat de către ANAF, respectiv că niciunul dintre ofertanți nu a contestat documentația sub aspectul autorizării, nu au relevanță în speță, deoarece, organele de control s-au raportat la legislația comunitară.

Față de cele anterior prezentate, în speță, Înalta Curte reține incidența motivului de recurs de la art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. - "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii".

Cu privire la criticile întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, Înalta Curte reține că sunt întemeiate, urmând a fi admise, pentru următoarele motive:

Instanța de fond a nu făcut o corectă interpretare și aplicare a textelor de lege incidente în cauză, respectiv, cele ale art. 2 alin. (1) lit. a) indice 1 din O.U.G. nr. 66/2011, art. 10 coroborat cu art. 54 alin. (1) din Directiva nr. 2004/17/UE.

Astfel, potrivit art. 10 din Directiva nr. 2004/17/CE - aplicabilă procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale, incidentă în speță -, entitățile contractante au obligația să trateze operatorii economici în mod egal și fără discriminare și să acționeze într-o manieră transparentă.

Art. 54 alin. (1) din Directivă prevede că, în cadrul unei proceduri deschise, entitățile contractante trebuie să stabilească criterii și norme obiective, disponibile operatorilor economici. În același sens, conform prevederilor art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, principiile care stau la baza atribuirii contractului de achiziție publică sunt: a) nediscriminarea; b) tratamentul egal; d) transparența: f) eficiența utilizării fondurilor publice.

Potrivit Ordinul nr. 1448/2014 pentru aprobarea Reglementării aeronautice civile române, privind autorizarea sau acceptarea agenților aeronautici civili în domeniul aeroportuar sau conex RACR-AD-AACDA, durata procesului de autorizare/acceptare este de 60 de zile calendaristice de la data depunerii cererii de autorizare/acceptare.

Perioada dintre data de transmitere a anunțului de participare spre a fi publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (27.02.2015) și data limită de depunere a ofertelor (20.04.2015) a fost de 52 de zile, astfel încât potențialii ofertanți interesați să participe la procedura de atribuire și care îndeplineau toate celelalte cerințe minime, dar nu dețineau încă certificatele AACR solicitate, s-au aflat în imposibilitatea de a depune ofertă.

Înalta Curte constată că, prin, prin Raportul final de audit al Comisiei Europene - Ares (2018)5551483 -30.10.2018, privind auditul funcționării sistemelor de gestiune și control, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1.303/2013 privind Programul operațional 2014EO16M1OP001 -Programul Operațional Infrastructura Mare - Misiunea de Audit nr. REGC214x.e Lucrări pentru reabilitarea infrastructurii de mișcare a aeroportului Craiova" s-a constatat o neregulă, și anume faptul că, utilizarea criteriilor de selecție prevăzute în anunțul de participare al acestei proceduri de achiziție, contravine dispozițiilor Directivei 2004/17/CE, respectiv că, prin impunerea cerinței de a prezenta certificate legate exclusiv de infrastructura portuară fără a permite participarea organizațiilor cu experiență similară în alte sectoare de construcții, nu se asigură un mediu concurențial în ceea ca privește procedura de atribuire. Mai mult chiar, prin impunerea criteriului anterior menționat, în concepția Comisiei Europene la momentul lansării cererii de oferte, ar fi fost creat un avantaj semnificativ pentru întreprinderile care, posedau deja certificatele solicitate, comparativ cu întreprinderile care nu inițiaseră încă procedura de certificare AACR. Totodată, autoritatea contractantă nu a acceptat posibilitatea ca certificatele AACR să fie primite după termenul limită pentru depunerea ofertelor, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 10 și ale art. 54 alin. (1) din Directiva 2004/17/CE.

Prin urmare, reiese că, întreprinderile care posedau deja certificatele, la momentul lansării cererii de oferte au beneficiat de un avantaj comparativ cu întreprinderile care nu le dețineau/nu inițiaseră încă procedura de certificare AACR, astfel că, nu prezintă relevanță faptul că ofertanții respinși nu au contestat efectiv criteriul de capacitate profesională.

Așa fiind, Înalta Curte reține că, nu a fost atins scopul organizării oricărei proceduri de atribuire a contractelor de achiziții publice, acela de a asigura accesul cât mai multor operatori economici la aceasta și de a promova o concurență reală între operatorii economici.

Contrar celor reținute de instanța de fond, reiese astfel că, principiul egalității de tratament și cel al nediscriminării, așa cum sunt acestea prevăzute în Directiva 2004/17/CE au fost încălcate în contextul, în care autoritatea contractantă nu a acceptat, în fapt, posibilitatea ca certificatele AACR să fie primite după termenul limită pentru depunerea ofertelor.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, reținând că, sentința recurată este afectată de motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul.

Va casa sentința atacată și, în rejudecare, va respinge acțiunea formulată de reclamanta Regia Autonomă Aeroportul Internațional Craiova, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Transporturilor - Direcția Generală Organismul Intermediar pentru Transport împotriva sentinței nr. 328 din 23 septembrie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând, respinge acțiunea formulată de reclamanta Regia Autonomă Aeroportul Internațional Craiova, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 octombrie, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.