ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3904/2021

Ședința publică din data de 14 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la 17.08.2020, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 14 din legea 554/2004, coroborat cu art. 278 din Legea 207/2015 privind Codul de Procedură Fiscală, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/13.07.2020, Raportului de inspecție fiscală nr. x/13.07.2020, emise de către Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Covasna și comunicată la data de 13.07.2020 și Deciziei nr. 101/14.07.2020 referitoare la obligațiile fiscale accesorii, emisă de către Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația sectorului 1 a Finanțelor București.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința nr. 1111 din 6 noiembrie 2020 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. - în insolvență în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Bucureștiîn reprezentarea Administrației Sector 1 a Finanțelor Publice. A suspendat executarea Deciziei de impunere nr. x/13.07.2020, Raportului de inspecție fiscală nr. x/13.07.2020 și Deciziei nr. 101/14.07.2020 până la pronunțarea instanței de fond.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în nume propriu și în reprezentarea Administrației Sector 1 a Finanțelor Publice a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea cererii de chemare în judecată.

În opinia recurentei, instanța de fond soluționând cauza a dat o dezlegare greșită cauzei dispunând suspendarea actelor administrative fiscale. Instanța de fond a considerat în mod eronat că sunt îndeplinite condiția existenței cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Precizează recurenta că, din cele indicate de reclamanta prin cererea de susupendare a executării, nu rezultă îndeplinirea cumulativă a celor doua condiții referitoare la existenta unui caz bine justificat și la iminența unei pagube, rezultate ca efect al aplicării actului administrativ atacat.

II. Considerentele și soluția instanței de recurs

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

2.1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată netemeinicia excepției nulității recursului invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, urmând să o respingă, întrucât motivele de recurs formulate de recurentul-reclamant se subscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, prin cererea de recurs a fost criticată nelegalitatea hotărârii pronunțate în fond, prin prisma greșitei aplicări a normelor de drept substanțial, fiind indicat ca temei de drept al casării pct. 8 al articolului 488 alin. (1) din C. proc. civ., recurenta formulând contraargumente de ordin critic față de considerentele sentinței pronunțate.

2.2. Argumente de fapt și de drept relevante

În cauza de față, prin sentința civilă recurată, instanța de fond a admis cererea de chemare în judecată și a suspendat executarea Deciziei de impunere nr. x/13.07.2020, a Raportului de inspecție fiscală nr. x/13.07.2020 și a Deciziei nr. 101/14.07.2020.

Potrivit dispozițiilor art. 14 si art. 15 din Legea nr. 554/2004 suspendarea se poate dispune doar în cazuri bine justificate precum si pentru prevenirea unei pagube iminente, ireparabile, de care reclamanta să fie amenințată prin executarea actului atacat, aceste două condiții imperative denotând caracterul de excepție al măsurii suspendării.

Practica judiciară a statuat că noțiunea de caz bine justificat implică existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a înfrânge principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu.

Instanța de control judiciar observă că intimata-reclamantă nu prezintă motive puternice de nelegalitate ale actului administrativ fiscal, nereușind să conducă la ideea unei îndoieli puternice asupra legalității acestuia.

Din cuprinsul deciziei a cărei suspendare se solicită, reiese faptul că aceasta întrunește condițiile impuse de legislația fiscală în vigoare, astfel că nu se poate vorbi de nașterea unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate a deciziei menționate, astfel că nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat.

Trebuie subliniat faptul că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate și de veridicitate, în sensul că actul exprimă ceea ce în mod real a decis organul emitent, de aici rezultând principiul executării din oficiu, "executio ex officio", întrucât actul administrativ unilateral este el însuși executoriu.

Din argumentele prezentate de intimata-reclamantă prin cererea de suspendare a executării, nu rezultă îndeplinirea cumulativă a celor două condiții referitoare la existenta unui caz bine justificat și la iminența unei pagube, rezultate ca efect al aplicării actului administrativ atacat.

Or, suspendarea executării actului administrativ se poate dispune numai în situația îndeplinirii cumulative a celor două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Cu privire la condiția cazului bine justificat, se reține că pentru constatarea îndeplinirii acestei condiții, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ. În acest sens, poate constitui un caz temeinic jusitifcat emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.

Mai mult decât atât noțiunea de caz bine justificat implică existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a înfrânge principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu.

În speța de față, intimata-reclamantă nu a prezentat motive puternice de nelegalitate ale actului administrativ fiscal, nereușind să conducă la ideea unei îndoieli puternice asupra legalității acestuia.

În ceea ce privește iminența unei pagube în patrimoniul intimatei-reclamante, instanța de control judiciar observă că nici această cerință a legii nu este îndeplinită, întrucât, din cuprinsul cererii de chemare în judecată reiese că se invocă doar considerente generice și nu argumente concrete care să dovedească pericolul imediat de producere a unui prejudiciu.

În susținerea argumentelor anterior expuse, corect s-a reținut de către organul fiscal că pentru obligațiile stabilite prin decizia contestată nu a fost declanșată procedura de executarea silită uno ictu, prin indisponibilizarea bunurilor mobile/imobile aparținând acestuia pentru a se putea dovedi iminența producerii unei pagube în patrimoniul său.

Prin urmare, executarea actului administrativ nu poate fi considerată prin ea însăși producătoare a unei pagube iminente.

2.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 488, pct. 8 C. proc. civ.., va admite recursul declarat de pârâtă și, casând sentința atacată, va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în nume propriu și în reprezentarea Administrației Sector 1 a Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 1111 din 6 noiembrie 2020 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, în rejudecare, respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 septembrie 2021.