ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1113/2021

Ședința publică din data de 25 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Societatea B. S.R.L. a atacat cu recurs sentința nr. 1045/6.11.2017 pronunțată de Tribunalul Covasna, prin care a fost admisă excepția lipsei de interes invocată de pârâtă în ceea ce privește obligațiile fiscale suplimentare evidențiate la punctul 1 din dispozitivul deciziei de soluționare a contestației nr. 1476/29.09.2015 emisă de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov.

Totodată, a fost respinsă excepția lipsei de interes invocată de pârâtă în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect anularea deciziei de nemodificare a bazei de impunere nr. x/22.12.2014 emisă de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Covasna.

În consecință, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Covasna și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov ca lipsită de interes în ceea ce privește obligațiile fiscale suplimentare evidențiate la punctul 1 din dispozitivul deciziei de soluționare a contestației nr. 1476/29.09.2015, emisă de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, și ca neîntemeiată în ceea ce privește pretenții formulate.

Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 36 din 21 ianuarie 2019, a admis excepția perimării cererii de recurs, invocată din oficiu, și, în consecință, a constatat perimată cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă B. S.R.L., prin administrator judiciar C. împotriva sentinței civile nr. 1045/06.11.2017 pronunțată de Tribunalul Covasna, secția civilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Societatea B. S.R.L., solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat.

În motivarea căii de atac, recurenta a invocat faptul că pricina a fost soluționată, fără a se intra în cercetarea fondului, în lipsa noului administrator judiciar C.I.I. D., care nu a fost citat în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurenta a învestit instanța de contencios administrativ cu soluționarea recursului declarat împotriva sentinței nr. 1045/6.11.2017 pronunțată de Tribunalul Covasna, secția civilă.

Curtea de Apel Brașov și admis excepția perimării și a constatat intervenită perimarea cererii de recurs.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

Potrivit dispozițiilor art. 416 din C. proc. civ.,

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.

(3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată".

Perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală, care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac. Ea are natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților un timp îndelungat în judecată.

Cu privire la cursul perimării, dispozițiile art. 417 din C. proc. civ. prevăd întreruperea acestuia prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecății procesului de către partea care justifică un interes.

Se constată că în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda cursul perimării, conform prevederilor menționate,

De esența sancțiunii perimării este culpa procesuală a părții, buna administrare a justiției impunând ca respectivele acte procedurale să fie îndeplinite cu respectarea condițiilor cerute de lege și să se succeadă, în timp, în ordinea și cu respectarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de judecător.

În acest sens sunt și prevederile art. 10 alin. (1) din C. proc. civ., care instituie în sarcina părților obligația de a-și îndeplini actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite și de a contribui la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind astfel finalizarea acestuia.

Instanța de control judiciar reține că prima instanță a aplicat corect dispozițiile art. 416 alin. (1) cu referire la art. 242 pct. 2 din C. proc. civ., față de neîndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina recurentei prin încheierea de ședință din data de 15 mai 2018, cauza rămânând în nelucrare odată cu pronunțarea măsurii suspendării (12 iunie 2018).

Suspendarea judecății produce efecte începând cu data pronunțării acestei soluții dacă începând cu acea dată nu se mai îndeplinește niciun act de procedură în scopul judecății.

În cauză, până la data de 12 decembrie 2018, când s-a împlinit termenul de perimare, părțile nu au înregistrat la dosar nicio cerere de repunere pe rol în vederea continuării judecății.

Referitor la critica recurentei, potrivit căreia cauza a fost soluționată fără să fi fost citat noul administrator judiciar C.I.I. D., societatea fiind în insolvență, instanța de control judiciar constată că atât recursul înregistrat la curtea de apel, cât și cel înregistrat la instanța de control judiciar au fost promovate prin administratorul statutar al societății - E..

Așadar, prin cele două cereri de recurs nu s-a indicat administratorul judiciar în vederea citării, Curtea de Apel Brașov, în virtutea rolului activ, a înțeles să citeze practicianul în insolvență numit la acea dată - F. (încheierea din 10.04.2018) pentru a preciza dacă își însușește cererea de recurs, practician în insolvență care ulterior a fost înlocuit cu C., de asemenea citat cu aceeași menșiune (încheierea din 15.05.2018) respectiv cu actualul practician în insolvență (Încheierea nr. 621/25.09.2018), iar această ultimă schimbare intervenită a fost transmisă de administratorul judiciar în data ședinței de judecată ulterior pronunțării deciziei atacate .

Prin urmare, critica formulată este nefondată, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei, iar prin hotărârea atacată nu s-au încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul, formulat de reclamanta S.C. B. S.R.L., în insolvență, prin administrator judiciar C.I.I. D. împotriva sentinței nr. 36 din 21 ianuarie 2019 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 februarie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.