ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3897/2021

Ședința publică din data de 14 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 10.05.2018, sub nr. unic de dosar x/2018, împotriva modului de calcul al salarizării stabilit prin Decizia nr. 27/01.02.2017 a Curții de Apel Galați, precum și Anexa 2b a deciziei, comunicate la data de 14.02.2018, prin care s-a dispus ca, începând cu data de 01.01.2018, personalul auxiliar de specialitate din cadrul Judecătoriei Adjud beneficiază de drepturile salariale prevăzute în anexele care fac parte integrantă din decizia anterior menționată solicitând revocarea Deciziei nr. 27 din data de 01.02.2018, emisă de Curtea de Apel Galați și emiterea unei noi decizii de încadrare și salarizare a personalului auxiliar de specialitate din cadrul Judecătoriei Adjud, cu respectarea prevederilor Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 5078 din 5 decembrie 2018, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, a respins cererea împotriva Ministerului Justiției, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins cererea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Galați, Tribunalul Vrancea, și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 5078 din 5 decembrie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au declarat reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K..

Prin sentința civilă 5078/05.12.2018 a Curții de Apel București, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea recurenților-reclamanți, considerându-se că au fost stabilite corect salariile, chiar dacă există diferențe față de alți colegii de la alte curți de apel.

Se arată în considerente că nu a fost încălcat principiul nediscriminării, întrucât nu există situații în care la o curte să se fi acordat un cuantum diferit pentru un anumit spor, de exemplul 10% spor de stres și solicitare neuropsihică la o curte și 25% la altă curte.

Apreciază recurenții că discriminarea există, întrucât, la unele curți de apel stabilirea drepturilor salariate s-a făcut în conformitate cu recomandările Ministerului Justiției sus-mențuionate, iar la altele, inclusiv la Curtea de Apel Galați, acestea au fost stabilite prin majorarea salariilor avute în luna decembrie 2017.

În opinia recurenților, constituie discriminare directă, actele și faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferință, întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile prevăzute la alin. (2), care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute în legislația muncii.

Constituie discriminare indirectă actele și faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin. (2), dar care produc efectele unei discriminări directe."

De asemenea, potrivit art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare: "Potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.", iar potrivit art. 6 lit. b) din același act normativ: "Constituie contravenție, conform prezentei ordonanțe, discriminarea unei persoane pentru motivul că aparține unei anumite rase, naționalități, etnii, religii, categorii sociale sau unei categorii defavorizate, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a acesteia, într-un raport de muncă și protecție socială, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, manifestată în următoarele domenii: ... b) stabilirea și modificarea atribuțiilor de serviciu, locului de muncă sau a salariului;".

Tot astfel, potrivit art. 16 din Constituția României: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."

De altfel, din coroborarea acestui principiu cu dispozițiile art. 41 din Constituția României se poate trage concluzia că principiul plății egale pentru muncă egală este o parte a dreptului la nediscriminare. Dreptul la muncă cuprinde principiul plății egale pentru muncă de valoare egală. în aplicarea acestui principiu, angajatorul are obligația să aplice tratament egal persoanelor aflate în situații similare, respectiv să aplice un tratament diferit persoanelor care se află în situații diferite.

Potrivit art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1995: "Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație."

De asemenea, dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, adoptat la Roma la 4 noiembrie 2000 și ratificat de România prin Legea nr. 103/2006, prevăd că: "1. Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație. Nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publică pe baza oricăruia dintre motivele menționate la paragraful 1."

Prin urmare, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și pe fond admiterea acțiunii, revocarea Deciziei nr. 27 din data de 01.02.2018, emisă de Curtea de Apel Galați și emiterea unei noi decizii de încadrare și salarizare a personalului auxiliar de specialitate din cadrul Judecătoriei Adjud, cu respectarea prevederilor Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

În cauza de față, instanța reține că reclamantele au solicitat anularea Deciziei nr. 27/01.02.2018, emisă de Curtea de Apel Galați prin care s-a dispus că, începând cu data de 01.01.2018, personalul auxiliar de specialitate din cadrul Judecătoriei Adjud beneficiază de drepturile salariale prevăzute în anexele care fac parte integrantă din decizia anterior menționată, solicitând revocarea Deciziei menționate și emiterea unei noi decizii de încadrare și salarizare a personalului auxiliar de specialitate din cadrul Judecătoriei Adjud, cu respectarea prevederilor Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

În esență, recurenții, au criticat decizia anterior menționată, atât în ceea ce privește stabilirea salariului de bază pentru personalul auxiliar de specialitate, iar pe de altă parte, sub aspectul stabilirii și aplicării sporurilor de care beneficiază personalul auxiliar de specialitate.

Atfel, art. 38 alin 3, lit. a) și alin. (6) din Legea cadru nr. 153/2017 prevede că, începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creșteri salariale: "cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la art. 25 în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

Iar art. 25 prevede: Limitarea sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor și a altor drepturi "(1)Suma sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizațiilor de încadrare și a indemnizațiilor lunare, după caz".

De asemenea, aliniatul (6) al art. 38 prevede, "în situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022".

Prin urmare, așa cum corect s-a reținut, majorarea începând cu 1 ianuarie 2018, a cuantumului brut al salariilor de bază și ale sporurilor acordate pentru luna decembrie 2017, cu 25%, este dublu limitată, pe de o parte de salariul stabilit conform Legii nr. 153/2017 pentru anul 2022, pe de altă parte, trebuie ca suma sporurilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite să depășească 30% din suma salariilor de bază și a indemnizațiilor de încadrare.

Așadar, pentru ipoteza în care salariile de bază brute majorate cu 25% față de nivelurile acordate pentru luna decembrie 2017 sunt mai mari decât salariile de bază pentru anul 2022, salariul lunar cuvenit personalului auxiliar de specialitate și conex vizat se calculează prin aplicarea integrală a prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017, în sensul că, fiind stabilită o bază de calcul - salariile de bază pentru anul 2022 - toate sporurile ce reprezintă elemente ale salariului lunar datorat acestor categorii de personal, se vor determina ca procent din acest salariu de bază, evident, cu respectarea limitei prevăzute la art. 25.

Criticile formulate de recurenții reclamanți cu privire la aceste aspecte nu sunt susținute de dispozițiile legale și ar conduce la nerespectarea principiilor sistemului de salarizare, enunțate de art. 6 din lege.

Pe de o parte, acordarea sporurilor la nivel maxim ar conduce la depășirea cuantumului de 30% pe total ordonator de credite, dar și la acordarea unor sporuri diferențiate la nivel individual, fapt ce ar încălca principiul nediscriminării și egalității; pe de altă parte, numărul persoanelor care ar beneficia de un nivel maxim al sporurilor ar fluctua, în funcție de structura personalului la un anumit moment dat, fapt ce ar încălca principiul importanței sociale a muncii, în sensul că salarizarea personalului din sectorul bugetar se realizează în raport cu responsabilitatea, complexitatea, riscurile activității și nivelul studiilor.

Modalitatea de stabilire a salariului trebuie să fie aceeași pentru toți, neputând fi aplicate procente diferite de sporuri, în funcție de momentul trecerii pe grila anului 2022.

Limita maximă a sporurilor, compensațiilor, indemnizațiilor, adaosurilor, majorărilor, primelor, premiilor și a altor elemente ale venitului salarial specific fiecărui domeniu de activitate este prevăzută în prezenta lege și în anexele nr. I-VIII.

Astfel, art. 25 prevede că: suma sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizațiilor de încadrare și a indemnizațiilor lunare, după caz.

Observă instanța că art. 24 stabilește limita maximă a fiecărui spor ce poate fi acordat, prin trimitere la anexe, iar art. 25 stabilește limita maximă a sumei sporurilor.

Referitor la sporul pentru condiții de muncă, instanța corect a reținut că, acesta nu poate fi acordat decât în baza unui "regulament-cadru elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară, respectiv învățământ, sănătate și asistență socială, cultură, diplomație, justiție, administrație, de către instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională, precum și de către autoritățile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, a fiecăreia dintre instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională sau a fiecăreia dintre autoritățile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii și Justiției Sociale și al Ministerului Finanțelor Publice și cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate" (art. 23 din lege).

Așadar, în lipsa unei cuantificări legale a sporurilor, acestea nu se pot acorda pe cale judecătorească, cu atât mai mult, nici de către intimată, această atribuție revenind Guvernului.

În ceea ce privește recurenții-reclamanți care fac parte din categoria personalului pentru care salariul de bază pentru decembrie 2017 majorat cu 25% este mai mic decât salariul stabilit pentru 2022, sunt aplicabile dispozițiile art. 38 alin. (3) lit. a) din legea 153/2017, astfel că, în mod legal, s-a procedat la stabilirea salariului prin majorarea cu 25% a salariului brut din decembrie 2017.

De asemenea, nu poate fi reținut argumentul referitor la încălcarea principiului nediscriminării, prevăzut la art. 6 din Legea nr. 153/2017. Instanța apreciază că nu se poate reține tratamentul diferențiat, atât timp cât prin decizia contestată nu s-a acordat pentru grefierii aflați în situații analoage cu personalul auxiliar de la Bacău sau București, un cuantum diferit pentru sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, de exemplu, de 10 % pentru unii și de maxim 25 % pentru alții.

Așadar, în aplicarea Legii cadru de salarizare, a art. 10 coroborat cu art. 17 alin. (3)-(5) din Anexa V, secțiunea a 4- a din Capitolul VII, s-a stabilit cuantumul drepturilor salariale în mod unitar și nediscriminatoriu pentru personalul propriu dar și pentru cel de la instanțele arondate, aflat în condiții identice de funcții, grade/trepte și gradații, vechime în muncă și în specialitate, precum și de grad al instanței (judecătorie, tribunal, curte) ținut fiind de art. 39 alin. (4) din Legea nr. 153/2017, art. 70 alin. (1) și alin. (4) coroborat cu art. 72, art. 93, art. 125 și art. 131 alin. (3) din Legea nr. 304/2004- republicată, privind organizarea judecătorească să pună aplicare ordinele emise de Ministrul Justiției.

În acord cu judecătorul fondului, majorarea drepturilor salariale în anul 2018, prin aplicarea altui procent de creștere decât cel stabilit de legiuitor (de 25 %), respectiv solicitarea de a se acorda salariul de bază prevăzut de lege pentru anul 2022 la care să se adauge un cuantum total de 45 % al sporurilor, nu poate primită întrucât s-ar încălca art. 157 alin. . 2 din Codul muncii.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1), va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. împotriva sentinței civile nr. 5078 din 5 decembrie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 septembrie 2021.