ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2155/2020

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 10 mai 2017, sub nr. x/2017, reclamantele A., B., C., D., E. și F. au formulat, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL GALAȚI, TRIBUNALUL GALAȚI și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, contestație împotriva modului de calcul al salarizării stabilit prin Deciziile nr. 27/2.02.2017 și nr. 31/7.02.2017 ale Președintelui Curții de Apel Galați și Hotărârea nr. 20/31.03.2017 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Galați, solicitând: - anularea acesteia în ceea ce privește valoarea de referință sectorială de 405, precum și data de la care se aplică valoarea de referință sectorială majorată în ceea ce privește cuantumul acesteia; - emiterea unor noi decizii de încadrare pentru personalul auxiliar și conex din cadrul Judecătoriei Liești, cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 445,5 RON, corespunzătoare fiecărei funcții, grad profesional, gradație și vechime în funcție, începând cu data de 16 ianuarie 2014; - emiterea unei noi decizii de încadrare pentru personalul auxiliar si conex din cadrul Judecătoriei Liești, prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015, conform Legii nr. 71/2015, plus 10% începând cu 1 decembrie 2015, conform art. 4 din Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015; - obligarea pârâților la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015, respectiv, restituirea pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul pe care l-am fi obținut potrivit Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizația calculată prin raportare la o valoare de referință sectorială de 445,5 RON, corespunzătoare fiecărei funcții, grad profesional, gradație și vechime în funcție, începând cu data de 16 ianuarie 2014, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, începând cu 09.04.2015, + 10% începând cu 01.12.2015) și venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referință sectorială de 291.98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3876 din 23 octombrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, și a respins cererea, formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, ca fiind îndreptat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați, Tribunalul Galați și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării; a anulat parțial Hotărârea nr. 20/31.03.2017 adoptată de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Galați, precum și Decizia Președintelui Curții de Apel Galați nr. 27/02.02.2017, doar în ceea ce îi privește pe reclamanții din tabelul anexă acțiunii, și a obligat pârâta Curtea de Apel Galați, prin președinte, să procedeze la emiterea unor noi decizii de salarizare reclamanților din tabelul anexă acțiunii de față, în aplicarea Legii nr. 71/2015 și O.U.G. nr. 20/2016, prin care să aibă în vedere o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015- 30.11.2015, respectiv, de 445 RON, pentru perioada 01.12.2015- 01.10.2016; a obligat pârâta Tribunalul Galați la plata către fiecare reclamant din tabelul anexă acțiunii de față a diferenței de drepturi salariale dintre suma încasată, cu titlu de indemnizație și suma ce ar fi obținut-o prin raportare la valoarea de referință sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015 până la 30.11.2015, respectiv de 445 RON, pentru perioada 01.12.2015-01.10.2016, actualizate cu indicele de inflație în ziua plății efective, la care se va adăuga dobânda legală, calculată de la data de 09.04.2015 și până la data plății efective, și a respins, în rest, acțiunea, ca nefondată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen, pârâta CURTEA DE APEL GALAȚI, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu consecința anulării, ca netemeinică și nelegală, a sentinței civile recurate. Prin precizările scrise înregistrate la dosar, la data de 27 august 2018, recurenta- pârâtă Curtea de Apel Galați a susținut că, fără a fi necesară o nouă analiză a apărărilor formulate, înțelege să arate instanței de control judiciar că acțiunea reclamanților este rămasă fără obiect, având în vedere că, față de recomandarea din 25.05.2018 a Ministerului Justiției, comunicată curților de apel prin adresa nr. x/2018, Curtea de Apel Galați - prin Președinte a emis Deciziile de salarizare nr. 126 și 127 din 22.06.2018, prin care reclamanților din prezenta cauză le-a fost recunoscut și acordat, începând cu luna august 2018, pentru intervalul 09.04.2015- la zi, un nivel de salarizare superior celui obținut prin sentința civilă nr. 3876 din 23 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2017, solicitând să se constate că actele administrative contestate în cauză și-au încetat aplicabilitatea, acțiunea reclamanților rămânând fără obiect. În ceea ce privește capetele acțiunii potrivit cărora reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata sumelor indicate, actualizate cu indicele pozitiv de inflație și dobânda legală la aceste sume, recurenta- pârâtă a precizat că aceste petite sunt accesorii capătului principal de cerere, iar potrivit principiului de drept accesorium sequitur principale, se impune a fi respinse, ca neîntemeiate, în opinia recurentei, neputând fi primită ipoteza acordării dobânzii legale și actualizarea cu indicele de inflație a unor sume (viitoare) cu titlu de diferențe salariale care nu au fost încă plătite, din lipsă de fonduri în bugetul ordonatorului principal de credite.

Apărările formulate în cauză Intimatul- pârât TRIBUNALUL GALAȚI a formulat întâmpinare, înregistrată la data de 09.02.2018, prin care, fără a invoca excepții, apreciază, în esență că apar ca neîntemeiate pretențiile salariale ale reclamanților solicitate pentru perioada anterioară datei de 09.04.2015, considerând, totodată, că, soluția pronunțată de prima instanță de judecată este legală, fiind dată cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 71/2015, a Deciziei I.C.C.J. nr. 23/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 899 din 9 noiembrie 2016, Deciziei CCR nr. 794/2016 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 1029/21.12.2016. Intimatul- pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI a formulat, la rândul său, întâmpinare, prin care, fără a invoca excepții, a solicitat admiterea recursului, ca fondat, și casarea sentinței civile recurate în ceea ce privește fondul cauzei, în sensul respingerii, în totalitate, a acțiunii reclamanților.

Procedura de soluționare a recursului În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția din 20 noiembrie 2018 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 29 mai 2020, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Examinând, cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerentele: Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac. Întrucât cauza de față are drept obiect emiterea unui ordin de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamante, în stabilirea interesului procesual în susținerea recursului se au în vedere și evenimentele survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate, respectiv, actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinței recurate. Înalta Curte reține că, potrivit înscrisurilor de la dosar, la data de 22 iunie 2018, recurenta- pârâtă Curtea de Apel Galați a emis Decizia de salarizare nr. 126, prin care a recalculat cuantumul indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor cuvenite intimatelor- reclamante, la nivelul maxim permis de prevederile legale, începând cu data de 09.04.2015, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (5) 1 din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015. Totodată, susține că reclamantelor le-au fost achitate diferențele salariale rezultate din aplicarea acestei decizii. În raport de aceste împrejurări, Înalta Curte reține că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual în susținerea recursului, având în vedere că recurentul-pârât, ulterior promovării căii de atac, și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin sentința de fond, cu efectul recunoașterii pretențiilor intimatelor- reclamante. Prin urmare, interesul de a acționa al pârâtului nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., astfel că nu este îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, ca fiind lipsit de interes. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul, ca fiind lipsit de interes.