ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6757/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea inițial înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 14 aprilie 2017, sub nr. x/2017 și, ulterior, declinată în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal (sentința civilă nr. 5854 de la 11.09.2017), reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V. și W. au formulat, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL GORJ și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, contestație împotriva modului de calcul al salarizării stabilit prin Decizia nr. 4/03.02.2017 și Anexa la aceasta, solicitând anularea în parte a acesteia în ce privește valoarea de referință sectorială de 405, precum și data de la care se aplică valoarea de referință sectorială majorată în ceea ce privește cuantumul acesteia, emiterea unei noi decizii de încadrare pentru reclamanți - personal auxiliar din cadrul Tribunalului Gorj -, cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 445,5 RON, corespunzător fiecărei funcții, grad profesional, gradație și vechime în funcție, începând cu data de 16.01.20145, emiterea unei noi decizii de încadrare pentru reclamanți, prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015 conform Legii nr. 71/2015 plus 10% începând cu 1 decembrie 2015, conform art. 4 din Legea nr. 293/2015, obligarea pârâților la repararea prejudiciului creat prin neaplicare Legii 71/2015, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul pe care l-ar fi obținut potrivit Legii 71/2015 și O.U.G. nr. 20/2016 și venitul efectiv plătit.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 298 din 30 ianuarie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul Ministerul Justiției, și a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă; a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V. și W., în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Gorj și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării; a anulat în parte Decizia nr. 4/03.02.2017 emisă de Curtea de Apel Craiova și a obligat pârâta Curtea de Apel Craiova la modificarea deciziei, în sensul acordării indemnizațiilor de încadrare prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON începând cu data de 09.04.2015, la care se adaugă, începând cu data de 01.12.2015, majorarea de 10 % prevăzută de Legea nr. 293/2015; a obligat pârâtul Tribunalul Gorj la plata diferenței dintre venitul calculat potrivit referinței sectoriale mai sus-menționată și venitul efectiv plătit, actualizată cu indicele de inflație și la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen, pârâta CURTEA DE APEL CRAIOVA, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecarea cauzei, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Prin răspunsul la întâmpinare înregistrat la dosar, la data de 8 august 2018, recurenta- pârâtă a invocat, pe cale de excepție, rămânerea fără obiect a acțiunii ca urmare a emiterii Deciziei nr. 34 din 04 iulie 2018 a Președintelui Curții de Apel Craiova, solicitând admiterea acestei excepții și, admițând recursul, respingerea acțiunii reclamanților, ca rămasă fără obiect. A depus o copie a Deciziei.

Intimații-reclamanți A., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L.,M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V. și W. au formulat întâmpinare, înregistrată la data de 27.07.2018, prin care, fără a invoca excepții, au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică, arătând că susținerile recurentei Curtea de Apel Craiova sunt nefondate.

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 26 noiembrie 2018 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 11 decembrie 2020, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând, cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerentele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac.

Întrucât cauza de față are drept obiect emiterea unui ordin de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamanți, în stabilirea interesului procesual în susținerea recursului se au în vedere și evenimentele survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate, respectiv, actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinței recurate.

Înalta Curte reține că, potrivit înscrisurilor de la dosar, la data de 04 iulie 2018, recurenta-pârâtă Curtea de Apel Craiova a emis Decizia de salarizare nr. 34, prin care a recalculat cuantumul indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor cuvenite intimaților- reclamanți, la nivelul maxim permis de prevederile legale, prin raportare la valoarea de referință sectorială de 421,36 RON-pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, respectiv, 463,5 RON pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017. Totodată, se susține că reclamanților le-au fost achitate diferențele salariale rezultate din aplicarea acestei decizii.

În raport de aceste împrejurări, Înalta Curte reține că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual în susținerea recursului, având în vedere că recurenta-pârâtă, ulterior promovării căii de atac, și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin sentința de fond, cu efectul recunoașterii pretențiilor intimaților- reclamanți.

Prin urmare, interesul de a acționa al pârâtei nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., astfel că nu este îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul declarat de pârâta Curtea de Apel Suceava, ca fiind lipsit de interes.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul, ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului, excepție invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă CURTEA DE APEL CRAIOVA împotriva sentinței civile nr. 298 din 30 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca fiind lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2020.