ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3888/2021

Ședința publică din data de 14 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii deduse judecății

Prin sentința civilă nr. 1604 din 15.05.2013, pronunțată în dosarul nr. x/2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A., ca neîntemeiată, a admis în parte sesizarea formulată de reclamanta Agenția Națională de Integritate în contradictoriu cu pârâții B., C., A. și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a dispus confiscarea sumei de 6.364.413 RON constatată a fi dobândită nejustificat de către pârâți în perioada 2005-2009.

Prin Decizia nr. 4795 din data de 11.12.2014 pronunțată în dosarul nr. x/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis excepția nulității recursului invocată din oficiu și a constatat nul recursul declarat de B., C. și A. împotriva sentinței civile nr. 1604 din 15.05.2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Petenta A. a solicitat a se lămuri dispozitivul sentinței civile nr. 1604 din 15.05.2013, în sensul confirmării faptului că măsura confiscării în raport cu patrimoniul petentei nu vizează bunurile de orice fel pe care aceasta le-a dobândit sau le va dobândi în viitor în mod licit, fără absolut nicio legătură cu averea dobândită nejustificat de tatăl său în perioada analizată de ANI.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din data de 10.02.2021 a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 1604 din 15.05.2013, pronunțată în dosarul nr. x/2011, formulată de petenta A. în cauza ce privește pe reclamanta Agenția Națională de Integritate, în contradictoriu cu pârâții: B., C., A. și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca nefondată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva încheierii din data de 10.02.2021 și a încheierii din data de 3.02.2021 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs A. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Precizează recurenta că, pentru a se dispune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, instanța de control judiciar trebuie să aibă în vedere nelegala citare a sa și încălcarea și aplicarea incorectă a prevederilor art. 281

1

C. proc. civ.

Recurenta menționează, în esență, că, nu a fost citată la niciuna dintre adresele indicate în cererea de lămurire a dispozitivului, citarea sa efectuându-se, în mod incorect, la adresa din București.

Recurenta menționează în continuare o primă chestiune de neclaritate a dispozitivului supusă analizei instanței, și anume dacă se numără sau nu printre persoanele vizate de măsura confiscării. Astfel, prin dispozitiv s-a dispus confiscarea sumei de 6.364.413 RON, fără a se indica și persoanele vizate în mod efectiv de această măsură a confiscării.

În opinia recurentei, instanța trebuie așadar să clarifice dispozitivul având în vedere inexistența răspunderii solidare și caracterul divizibil al obligațiilor, în sensul precizării sumelor concrete care urmează a fi confiscate de la recurentă din totalul de 6.364.413 RON.

O altă chestiune de neclaritate a dispozitivului vizează modul de aplicare al acestuia, în sensul în care măsura confiscării în raport cu patrimoniul recurentei nu vizează bunurile de orice fel pe care aceasta le-a dobândit sau le va dobândi în viitor, în mod licit, fără nicio legătură cu averea dobândită nejustificat de tatăl său în perioada analizată de A.N.I.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Critica formulată de către recurenta din prezenta cauză, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 5 din C. proc. civ. din 1865, se referă la pronunțarea încheierii recurate, respectiv încheierea din data de 10.02.2021, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, cu încălcarea dispozițiilor legale referitoare la citarea părților.

Prin art. 85 din C. proc. civ. de la 1865 legiutorul a instituit dispoziția de principiu conform căreia "Judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel", iar prin norma specială reprezentată de art. 281

1

C. proc. civ. de la 1865 s-a stabilit că cererea de lămurire a dispozitivului se rezolvă de instanță de urgență, prin încheiere dată în camera de consiliu, cu citarea părților.

În cauza de față, recurenta a indicat prin cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 1604 din 15.05.2013 adresa din București, cât și domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură, respectiv str. x, București.

Din înscrisurile existente la dosarul cauzei reiese că recurenta nu a fost citată la niciuna din adresele indicate prin cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 1604 din 15.05.2013, citarea efetuându-se, în mod eronat, la adresa din București.

În acest context, în speță devin incidente dispozițiile art. 105 alin. (2) din C. proc. civ. din 1865, care prevăd că actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompelent vor fi declarate nule, dacă în acest mod s-au pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.

Necitarea părților constituie un temei de nulitate dintre cele avute în vedere de dispozițiile anterior menționate, deoarece nulitatea actelor întocmite pe fondul necitarii părții sau a unei citări nelegale a acesteia se încadrează în categoria nulităților procedurale condiționate de vătămare, în condițiile în care, prin ncrespectarea cerinței legale de citare s-a adus pârtii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea actului.

Sintagma "neobservarea formelor legale" semnifică nu doar condițiile referitoare la forma exterioară a actelor de procedură, ci toate cerințele necesare pentru desfășurarea procesului civil, între care citarea părților deține o importanță deosebită, întrucât asigură respectarea principiului oralității și contradictorialitații, dar și a dreptului părții la apărare și la un proces echitabil.

Încălcarea acestor dispoziții imperative de către curtea de apel, conduce la nulitatea hotărârii pronunțate, deoarece judecata a avut loc în lipsa recurentei, care nu a fost încunoștînțată despre termenul de judecată acordat pentru soluționarea cererii de lămurire dispozitiv, fiind, astfel, împiedicată să-și exercite prerogativele dreptului la apărare, cu respectarea principiului contradictorialității.

O asemenea vătămare, evidentă în speță, nu poate fi înlăturată decât prin casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

În consecință, în raport cu considerentele anterior expuse, se constată întemeiată critica formulată de recurenta - reclamantă din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 5 din C. proc. civ. din 1865, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (3) teza a doua din C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte va admite recursul declarat, va casa încheierea recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, apreciind, totodată că, în raport cu soluția pronunțată, nu se mai impune analiza celorlalte motive de recurs invocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta A. împotriva încheierilor din 3 februarie 2021 și din 10 februarie 2021 ale Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează hotărârile atacate și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 septembrie 2021.